Jocurile cu măşti sunt obiceiuri arhaice şi pastorale cu o veche tradiţie, care au loc cu prilejul sărbătorilor de iarnă. „Jocul Ursului” se numără printre aceste obiceiuri, care se mai practică şi astăzi în multe sate şi după cum putem vedea, chiar şi în zone urbane, între ajunul Crăciunului şi ajunul Anului Nou, îndeosebi în Moldova, de către o ceată de urători.
Ceata urătorilor care merg cu ursul este alcătuită din urători deghizaţi în urs, ursari, fluierari, toboşari, fiecare dintre ei interpretând un anume rol. Obiceiul a pătruns şi în judeţul Harghita, datorită legăturilor cu Moldova. Zilele acestea am surprins „Jocul urşilor” pe străzile din Miercurea-Ciuc şi Topliţa.
Din mitologie
În mitologia românească, ursul este investit cu multiple virtuţi apotropaice (protectoare), terapeutice şi meteorologice. Mai demult, exista chiar credinţă că un nou născut, dacă era dat cu grăsime de urs pe corp, la prima spălare, câştigă forţa şi norocul ursului. Cei bolnavi sau speriaţi erau afumaţi cu părul jumulit din blana sălbăticiunii, sau se mai obişnuia ca cei debili fizic sau bolnăvicioşi să fie „botezaţi”, căpătând numele de Urs sau Ursul, pentru alungarea bolilor şi morţii, ritualul fiind unul diferit de cel creştin. Încă din Evul Mediu există atestări că urşii erau folosiţi pentru vindecarea durerilor lombare: este vorba de călcatul ursului (erau urşi dresaţi special pentru a face masaj cu picioarele).
Mircea Eliade nota: „Asemenea ceremonii sunt încă populare în Balcani, în România mai ales, în timpul celor 12 zile din Ajunul Crăciunului, până la Bobotează. La origine, acestea erau ceremonii în legătură cu întoarcerea periodică a morţilor şi comportau tot felul de măşti animale – cal, capra, urs”.
Note şi video, Cosmina Marcela Oltean
https://www.facebook.com/mncro/videos/1123185976064352