„Eu am fost mereu bucuros că am putut să îi fac fericiţi pe alţii”

• Cântă din pasiune, au un stil aparte şi chiar dacă spun că nu se pot îmbogăţi de pe urma muzicii lor, sunt mulţumiţi că pot să le ofere bucurie altora, ori de câte ori au posibilitatea. Am stat de vorbă cu vocalistul trupei „Korruption” din Miercurea Ciuc, Florin Grama, pentru a afla mai multe detalii despre această formaţie, cunoscută în rândul iubitorilor stilului Death Metal

– E.G.: Ce anume te-a determinat să te apuci de muzică?

Florin Grama: Am ascultat multă muzică, mi-a plăcut şi mi-am zis că vreau să ajung şi eu pe scenă. La început părea imposibil, un vis, dar după aceea am spus: de ce nu? Şi am luat în serios treaba. Era atunci o trupă din Miercurea Ciuc, denumită Sacrum, iar băieţii din formaţie au auzit de mine şi au decis să mă cheme la repetiţii. Aveau şi ei vocalist dar vroiau să facă backing-ul. Am fost chemat prima oară doar să învăţăm o piesă, dar când mi-au auzit vocea au spus că e bun tipul şi am intrat în Sacrum,unde apoi am cântat numai eu. Formaţia respectivă s-a destrămat ulterior şi am decis să înfiinţăm, în 1994, Korruption la iniţiativa chitaristului Kató Lajos, care fusese şi el înainte în trupa Sacrum. Am început să vorbim serios despre activitatea în noua formaţie, am închiriat o sală de repetiţii, iar fiecare plătea pe lună o anumită sumă de bani şi aveam un loc în care ştiam că puteam să intrăm şi era totul deja montat şi nu mai trebuia să pierdem timpul cu acest lucru. În plus, am avut noroc că am mai lucrat la un studio care se ocupa şi de sonorizări. Noi mergeam şi făceam sonorizările unde era nevoie, dar eram înscrişi şi la fiecare festival pentru a cânta, fiecare trupă având la dispoziţie câte 30-45 de minute.

– Stilul vostru de a face muzică nu poate fi considerat unul simplu, iar modul în care interpretează o piesă vocalistul unei trupe de Death Metal ridică uneori semne de întrebare în rândul celor care nu sunt foarte obişnuiţi cu acest gen de muzică. Este nevoie de lecţii şi exerciţii pentru a-ţi modela vocea astfel sau trebuie să te naşti astfel?

– F.G.: Eu am învăţat de pe casete. Nu am urmat o şcoală de muzică. Ascultam piese ale celor de la Napalm Death sau Sepultura şi ale altor trupe similare. Nu am avut probleme cu vecinii, pentru că locuind la bloc nu ascultam muzică cu volumul la maxim sau îmi puneam căşti pe urechi, să nu deranjez pe nimeni. În ceea ce priveşte vocea, eu ascult mai multe genuri de muzică şi apoi le amestec oarecum, încerc să combin stilul de a cânta, se poate şi gros şi subţire, iar mulţi nu pot să facă acest lucru fără efecte sonore.

– De ce aţi ales acest stil de muzică şi nu ceva gen „Iris” de pildă?

– F.G.: Noi ne-am gândit să avem un stil mai dur, dar în rest suntem nişte oameni normali. Mulţi sunt cu păduri, frunze, dragoste, steluţe sau îngheţată de vanilie, dar noi nu, noi suntem cu Death Metal. Suntem cam printre puţinii din ţară care cântă Death Metal curat.

– Aţi urcat pe scenă, în principal, în Miercurea Ciuc sau aţi avut mai multe deplasări în alte zone pentru a susţine concerte?

– F.G.: În Miercurea Ciuc mai cântam când erau sărbători sau o singură dată pe an, iar în rest mergeam la festivaluri în diverse localităţi, cum ar fi Gheorgheni, Odorheiu Secuiesc, Piatra Neamţ, Iaşi, Râmnicu Vâlcea, Cluj-Napoca, Braşov sau Bucureşti, dar am fost nu foarte demult şi în Dubai.

– Dacă nişte tineri ar decide să pornească pe acelaşi drum ca voi, ce şanse ar avea să se afirme cu acest gen de muzică, în anul 2021?

– F.G.: Şanse mai mari ar avea dacă ar merge la festivaluri, mai ales că este posibil ca acolo să fie o persoană care s-a deplasat la un astfel de eveniment cu un anumit scop şi care apoi poate să bată la uşă şi să spună: băieţi, mi-a plăcut, de astăzi încheiem un contract… Nu ascultă toată lumea acest gen de muzică, dar sunt evenimente unde anume vin oameni cărora le place stilul acesta, cum este de exemplu festivalul de la Râşnov, unde vin trupe grele din afară, de nivelul Obituary sau Sepultura, iar cei cărora le place genul acesta se deplasează acolo în număr mare. Este nevoie şi de bani, iar cei care au o situaţie financiară bună şi nu trebuie să se gândească la ziua de mâine şi la locul de muncă pot să încerce să îşi facă un drum cu muzica, dar sunt importante şi legăturile care pot fi stabilite cu alţii. Mai sunt probleme şi cu această pandemie, pentru că multe trupe se destramă. Eu le spun să încerce celor care ar dori să pornească pe acelaşi drum ca noi, pentru că nu au nimic de pierdut. Nici eu nu am pierdut nimic. Dacă poţi să faci ceva să distrezi publicul şi chiar dacă nu câştigi nişte bani, măcar tu eşti fericit că ai putut să îi faci şi pe ei fericiţi în timpul concertului.

– Cum aţi făcut faţă situaţiei generate de pandemia de coronavirus?

– F.G.: Noi am făcut în continuare repetiţii. Acum trebuie să ne căutăm un chitarist pentru că cel pe care îl aveam s-a însurat şi mai este vorba şi despre un copil. Sunt anumite situaţii care se înregistrează nu numai din cauza pandemiei. În luna august nu am făcut deloc repetiţii, dar înainte făceam din două în două săptămâni. Ideal ar fi să faci în fiecare săptămână măcar o zi.

– Se poate trăi din muzică, dacă eşti membru al unei formaţii Death Metal?

– F.G.: Este vorba şi despre cheltuieli. Pentru că ai nevoie de instrumente, de o baterie, de chitară, un efect şi totul costă. Aici în România, zic eu, nu prea se poate trăi din asta, iar noi încă nu am ajuns să putem să spunem că putem trăi din asta. Dacă eram în Florida sau altundeva în afară, unde apar trupe ca ciupercile după ploaie, acolo poate ai putea. Eu nu pot să spun că m-am îmbogăţit din muzică. Dacă m-aş îmbogăţi după pandemie m-aş bucura, după atâta timp. Mie mi-a plăcut tot ceea ce am făcut până acum, chiar dacă mi-au ieşit lucrurile bine sau chiar dacă nu. Eu am fost bucuros că am putut să îi fac fericiţi pe alţii. Mie mi-a plăcut mereu să cânt pentru public şi voi continua să fac acest lucru, cât va fi posibil.

– Ce planuri de viitor aveţi ca formaţie?

– F.G.: Eu nu mă voi lăsa de muzică. Chiar dacă a trebuit să mă duc la locul de muncă şi îmi fac treaba, s-a întâmplat să merg apoi la Tuşnad, la repetiţii. Deşi eram obosit, tot nu m-am lăsat şi m-am dus la repetiţii. În prezent suntem patru în trupă: Turcza Hunor la tobe, Székely Zoltán la bas, Kató Lajos la chitară şi eu la voce. Acum se doreşte scoaterea unui nou album şi ne-am şi apucat de acesta. Primul nostru album se numeşte „Slave of darkness”. Noi ne-am gândit să îl numim „Master of light”, dar vom mai vedea. Vrem să ne continuăm acest drum pe care am pornit cu mulţi ani în urmă.

Interviu de Emil Groza

Comentarii:

comentarii