Diversitatea dispărută: Fauna piscicolă decimată în râul Târnava Mică
Creşterea semnificativă a concentraţiei de săruri în pârâul Corund şi în Târnava Mică după data de 10 iunie 2025 a avut, din păcate, consecinţele aşteptate: este foarte probabil ca majoritatea faunei piscicole să fi dispărut pe întreaga lungime a Târnavei Mici – iar comunităţile de nevertebrate macrozoobentice foarte probabil au fost grav afectate şi ele.
Situaţia se schimbă rapid, dar deja s-a produs dezastrul ecologic
Evoluţia concentraţiei de săruri este dinamică şi se modifică continuu: uneori se încearcă evitarea pătrunderii apei sărate provenite din zona minei (n.n. – de la Praid) în reţeaua hidrografică prin metode de ocolire (bypass), alteori se încearcă diluarea apei din Târnava Mică cu apă dulce eliberată din lacuri de acumulare.
Din punct de vedere al vieţii sălbatice, însă, paguba s-a produs deja, iar procesul pare ireversibil.
Aşa cum am menţionat anterior într-un comunicat de presă, o concentraţie de sare între 7 şi 15 g/L poate fi letală pentru peşti dacă aceştia sunt expuşi pentru o perioadă îndelungată – mai multe zile – şi nu există refugii unde să se adăpostească, însă, dacă acestea sunt expuse pe o perioadă mai îndelungată, atunci chiar şi o concentraţie mai mică poate afecta ihtiofauna.
Tot aici se face referire şi la faptul că, dacă pârâul Corund şi Târnava Mică transportă sare de bucătărie (clorură de sodiu) în concentraţie de 5 g/L, acest lucru poate conduce la pătrunderea unei cantităţi semnificative de clorură de sodiu în apa subterană a grădinilor şi terenurilor agricole aflate de-a lungul râurilor. Această concentraţie depăşeşte deja pragul de toleranţă la sare al majorităţii plantelor cultivate şi sălbatice, inclusiv al arborilor care compun pădurile.
În aceste zone, concentraţia poate creşte în continuare din cauza secetei, deoarece prin evaporarea apei subterane cantitatea de apă scade, în timp ce sarea acumulată în sol rămâne şi se concentrează.
Prima consecinţă a concentraţiei extrem de ridicate de sare a fost aproape exterminarea completă a vieţii acvatice din râuri; următorul efect posibil este declinul vegetaţiei de-a lungul malurilor râurilor.
Comparativ cu valorile concentraţiei de sare considerate letale pentru vertebratele acvatice şi vegetaţie, pe 12 iunie 2025, conform măsurătorilor proprii, dr. István Máthé a raportat că în pârâul Corund conţinutul de sare a depăşit 80 g/L. Ulterior, în urma investigaţiilor efectuate sub Sovata, în apele Târnavei Mici s-a detectat o concentraţie de sare de 15,7 g/L.
Un nou şir de măsurători – mortalitatea documentată a peştilor în Târnava Mică
În perioada 13-14 iunie 2025 am demarat un nou şir de măsurători, având ca scop cartarea faunei piscicole dispărute de-a lungul Târnavei Mici. Pornind de la vărsarea pârâului Corund, am coborât până la confluenţa Târnavei Mici cu Târnava Mare, examinând aproximativ la fiecare zece kilometri, pe sectoarele liniştite de pe mal, peştii vizibil morţi. La fiecare punct de observaţie am măsurat conductivitatea electrică a apei, care este strâns legată de conţinutul de sare.
Pe baza datelor de conductivitate se poate estima conţinutul de sare de bucătărie (adică clorură de sodiu) al apei respective, precum şi concentraţia ionilor de clorură. Amonte de oraşul Sângeorgiu de Pădure, mai precis în amonte de vărsarea pârâului Cuşmed, provenit din lacul Bezid, conductivitatea Târnavei Mici era de 23,7 mS/cm, ceea ce corespunde unei salinităţi de 17,3 g/L şi unei concentraţii de 10,5 g/L ioni de clorură. Această din urmă valoare este de 42 de ori mai mare decât limita maximă admisă pentru apele potabile (0,25 g/L).
Conductivitatea pârâului Cuşmed, care izvorăşte din lacul Bezid, era de 0,43 mS/cm, adică o salinitate de peste 50 de ori mai mică decât cea a Târnavei Mici, în care se varsă. În principal datorită acestui efect de diluţie, sub municipiul Târnăveni conductivitatea Târnavei Mici a scăzut la 7,48 mS/cm, ceea ce corespunde unei salinităţi de 5,7 g/L şi unei concentraţii de 3,5 g/L de ioni de clorură – valoare care, chiar şi aşa, rămâne de 14 ori peste limita maximă admisă pentru apele potabile.
La Blaj, conductivitatea Târnavei Mici era de 6,7 mS/cm (salinitate de 5,1 g/L, cloruri: 3,1 g/L). La localitatea Mihalţ, situată aval de confluenţa Târnavelor Mică şi Mare, conductivitatea apei râului Târnava unită s-a redus vizibil, ajungând la 1,1 mS/cm – ceea ce corespunde unei salinităţi de 0,9 g/L şi unei concentraţii de cloruri de 0,5 g/L, adică aici conţinutul de ioni de clorură depăşeşte doar de două ori limita admisă pentru apa potabilă.
Evaluările privind populaţia piscicolă au fost considerabil îngreunate de faptul că apa era foarte tulbure: concentraţia ridicată de săruri şi materialul suspendat transportat de apă au redus vizibilitatea la minim, iar în apa opalescentă, în zonele mai adânci, cadavrele de peşti de pe fundul albiei nu erau vizibile. Cu toate acestea, în mai multe locuri am realizat evaluări şi direct în albia râului cu ajutorul cizmelor de piept.
Conform rezultatelor preliminare, am reuşit să documentăm mortalitatea a 12 specii de peşti şi a unei specii de chişcar. Totuşi, este probabil ca numărul speciilor afectate să fie mult mai mare, deoarece numeroase exemplare moarte au rămas pe fundul albiei, iar identificarea lor în zonele mai adânci este aproape imposibilă.
Evaluarea pagubelor este în curs – căutăm supravieţuitorii şi posibilităţile de recolonizare naturală
Evaluarea pagubelor este în desfăşurare şi trebuie continuată până când poluarea cu apă sărată încetează complet.
Ulterior, este esenţială o evaluare ecologică amănunţită pentru a determina cu exactitate ce specii au supravieţuit acestei perioade îndelungate de contaminare cu sare a Târnavei Mici.
De asemenea, este important să se studieze fauna afluenţilor Târnavei Mici pentru a identifica speciile care pot recoloniza natural cursul principal al râului.
Pentru refacerea ecologică a Târnavei Mici, este necesar să se înceapă de acum lucrările, în special cele care vizează eliminarea obstacolelor din albia râului, astfel încât peştii să poată migra natural din zonele inferioare, mai puţin poluate – sau chiar din Târnava Mare şi din Mureş – pentru a recoloniza cursul principal.
În prezent, pe Târnava Mică există numeroase baraje şi praguri de fund care împiedică libera mişcare a peştilor şi, implicit, recolonizarea naturală.
Este important de subliniat că repopularea cu peşti nu reprezintă o soluţie reală la problema creată. În astfel de intervenţii, de obicei, se eliberează doar specii cu importanţă economică (de exemplu crap, păstrăv), iar uneori pot fi introduse specii invazive sau alohtone (de exemplu caras argintiu), ceea ce agravează şi mai mult situaţia actuală.
Dintre cele 12 specii de peşti şi o specie de chişcar identificate decedate, doar câteva pot fi găsite în fermele piscicole, şi chiar şi acelea în cantităţi limitate – cum ar fi scobarul, mreana sau cleanul.
Chiar dacă ar fi posibilă procurarea acestor specii, este puţin probabil ca ele să provină din bazinul hidrografic al Târnavei. Aceasta reprezintă o problemă serioasă, deoarece populaţiile de peşti din acest bazin s-au adaptat genetic la condiţiile locale, iar repopularea cu indivizi din alte zone poate duce la scăderea şi degradarea diversităţii genetice.
Mai mult, trebuie subliniat faptul că, în condiţiile actuale de poluare cu sare, pot fi necesari chiar zeci de ani până când concentraţia scade la un nivel suficient de mic pentru ca peştii să poată recoloniza natural râul.
Lipsa monitorizării: Lecţii în urma unei catastrofe ecologice
Astfel de cazuri şi altele similare evidenţiază cât de importantă este monitorizarea regulată a vieţii sălbatice. Ultima evaluare cuprinzătoare a populaţiei de peşti din Târnava Mică a fost realizată în 2014, în cadrul colectării datelor pentru planul de management al ariilor protejate din zona Nirajului şi a Târnavei Mici. Atunci, atenţia a fost îndreptată în principal către speciile de peşti Natura 2000.
În urma acestei evaluări din 2014, au fost identificate 25 de specii de peşti şi o specie de chişcar în Târnava Mică şi afluenţii săi.
Dacă din 2014 ar fi existat cel puţin o monitorizare anuală a faunei piscicole a Târnavei Mici, astăzi am putea avea o imagine mai exactă asupra a ceea ce am pierdut din cauza poluării cu sare. În lipsa datelor regulate, momentan ne putem baza doar pe situaţia din 2014.
Pe baza observaţiilor de până acum, se poate spune că reprezentanţii a jumătate din fauna piscicolă identificată în 2014 au fost deja găsiţi printre indivizii morţi. Este foarte probabil ca în perioada următoare să apară şi alte specii dispărute, deoarece o asemenea încărcătură de sare este aproape sigur letală pentru orice specie de peşte.
Notă: Au fost primite informaţii valoroase privind speciile de peşti morţi de la mai mulţi specialişti: Annamária Székely, inspector şef al Gărzii de Mediu din judeţul Mureş, precum şi de la Zoltán Kovrig şi László Szakács, colaboratori ai Agenţiei Naţionale pentru Mediu şi Arii Protejate.
Autori:
Dr. András-Attila NAGY, ihtiolog – Universitatea Babeş-Bolyai, cadru didactic asociat
drd. István IMECS, ihtiolog – Universitatea Maghiară de Ştiinţe Agricole şi Ştiinţe ale Vieţii (MATE, Gödöllő)
Dr. István MÁTHÉ, microbiolog – Universitatea Sapientia
Alpár KELEMEN, ihtiolog secundar – SC Phoenixpert SRL
***
Drd. István Imecs a transmis că informaţiile sunt punctuale, nefiind efectuată o monitorizare permanentă, dar atunci când timpul şi resursele le permit, experţii efectuează evaluări şi încearcă să urmărească evoluţiile.
