Andrei Şaguna a fost unul din părinţii naţiunii

iunie 30, 2021 in Cultură

Astăzi însă asistăm în zonă la un proces ce poate fi numit desuveranizarea României, în paralel cu construirea unei noi statalităţi

Ediţia din acest an – a XXIX-a – a Zilelor Andrei Şaguna a început practic joi, 24 iunie, cu Sf. Liturghie arhierească la Mănăstirea „Naşterea Sf. Ioan Botezătorul” din Valea Mare, iar deschiderea propriu-zisă a şirului de evenimente a avut loc vineri, la Muzeul Spiritualităţii Româneşti de la Catedrala ortodoxă din Sf. Gheorghe.

În cuvântul de binecuvântare, P.S. Andrei, Episcopul Covasnei şi Harghitei a amintit că Andrei Şaguna a fost numit la canonizare Apostolul românilor transilvăneni, iar „când vorbim de un sfânt, ne gândim întâi la misiunea pastorală pe care a făcut-o. Ştim că s-a născut în Miskolc, din părinţi aromâni, şi ne îndreptăm cu gândul la bunicul său Naum, care este şi ctitorul bisericii din Miskolc, ne gândim la mama lui care l-a crescut cu multă frică de Dumnezeu şi i-a dat numele Anastasie, care însemnează înviere. El a reînviat Sfânta Mitropolie a Ardealului, a fost cel care s-a ocupat de propovăduirea cuvântului lui Dumnezeu preoţimii şi dascălilor. De la el ne-au rămas peste 200 de şcoli confesionale zidite în tot Ardealul”. P.S. Andrei a spus că Şaguna a tipărit trei cărţi de bază: Îndrumătorul pastoral, Dreptul canonic şi Biblia, iar din punct de vedere al creştinului de rând sfântul ne-a lăsat cea mai frumoasă lucrare a smereniei: în depozitul Arhiepiscopiei Sibiu am găsit două lucrări frumoase semnate de Andrei Şaguna, iar în una spune aşa: la înmormântarea mea să nu slujească decât duhovnicul meu şi să nu se rostească nici o predică de laudă. „Vedeţi dumneavoastră, prin Ardeal şi mai ales pe Valea Mureşului este o vorbă: lăudate-ar popa în mijlocul ogrăzii. În general necrologul este cuvântul de laudă al celui care pleacă. Andrei Şaguna n-a acceptat şi a fost înmormântat în toată smerenia, a slujit la îngropăciune doar duhovnicul său, iar Dumnezeu l-a preaslăvit şi l-a ridicat şi îi mulţumesc că am fost delegatul Sf. Sinod, cel care i-a ridicat moaştele şi le-am adus în cea mai frumoasă procesiune militară în centrul Sibiului”.

Topliţeanul Lazăr Costel, subsecretar de stat la Ministerul Culturii, a spus că dl ministru Bogdan Gheorghiu cunoaşte şi apreciază tot ceea ce se face aici pentru păstrarea identităţii naţionale, dovada concretă fiind şi fondurile alocate în ultimii ani pentru activităţile culturale din zona noastră, prin Serviciul de dezvoltare comunitară. „Sunt bucuros că mă aflu printre prieteni şi somităţi marcante ale istoriei şi culturii româneşti, aşa cum a fost prezent „pe persoană fizică” în ultimii 15 ani. A face cultură naţională într-o zonă specială cum este Harghita-Covasna nu este tot una cu a face cultură în Vaslui sau altundeva, şi fără sprijinul autorităţilor centrale nu se poate şi noi ştim bine lucrul acesta, a conchis Lazăr Costel, asigurându-i pe cei prezenţi că uşa lui va fi mereu deschisă.

Prof. univ. dr. Cornel Sigmirean, directorul Institutul de Cercetări Socio-Umane „Gheorghe Şincai” al Academiei Române a afirmat că istoria noastră este model pentru lucrarea de azi, iar Şaguna a fost pentru toţi românii, indiferent de confesiune, unul din părinţii naţiunii, aceasta construindu-se prin şcoală şi educaţie, iar el şi aromânii din imperiu au fost cei care au finanţat şi au adus instituţii de învăţătură, pentru că erau oameni foarte bine aşezaţi în structurile puterii. „Când treceţi la Pesta podul peste Dunăre mergând spre Viena şi alte capitale europene să ştiţi că acel pod a fost construit cu contribuţia unui român, Gheorghe Sina, iar Academia Maghiară este de asemenea construită cu contribuţia lui Sina. Să ne aducem aminte şi de unchiul lui Şaguna, Grabovschi, care a ţinut un salon la Budapesta, unde s-au pus bazele presei româneşti literare. În urmă cu câţiva ani, împreună cu directoarea Institutului Românilor din Ungaria ne-am oprit în faţa acestei case, care se păstrează, dar ea nu ştia nimic; ar merita să punem acolo o placă, acel salon a fost unul din cele mai importante centre culturale. Acolo a crescut Şaguna, ca student la filozofie, acolo s-a produs revelaţia sa în românism, deşi fusese dat la şcoala catolică a franciscanilor, iar acest unchi al lui l-a scos de acolo”.

„La Miskolc, a continuat profesorul Sigmirean – care în ziua următoare a primit titlul de Cetăţean de onoare al municipiului Târgu Mureş – se află biserica în care a fost botezat Şaguna, acolo este cel mai mare iconostas din Europa Centrală. Biserica aceasta era a românilor. De fapt, întregul Miskolc este aproape o creaţie a lor, erau acolo peste 300 de familii de aromâni înstăriţi, comercianţi şi negustori. Dar din discuţia cu directoarea Muzeului Bisericii Ortodoxe din Miskolc, incomodă pentru ea,mi-am dat seama că nu ştie nimic, se confirmă dorinţa ca să se şteargă toate aceste realităţi din memoria comunităţii locale”.

Referindu-se la vechimea şi calitatea colocviilor desfăşurate în cele 29 de ediţii ale Zilelor Andrei Şaguna, prof. univ. dr. Radu Baltasiu, profesor la Facultatea de Sociologie a Universităţii Bucureşti, directorul Centrului European de Studii în Probleme Etnice al Academiei şi expert ICR, a afirmat: „Şi noi venim aici de multă vreme cu generaţiile de studenţi, între timp vremurile s-au mai schimbat, noi am devenit mai pragmatici, iar referitor la cele spuse de dl Sigmirean, poate încercăm să mişcăm ICR-ul din Budapesta, să-i mai scoatem din amorţeală. Noi am lucrat proiecte şi în Albania, multe lucruri s-au făcut cu sprijinul aromânilor care au emigrat de la Moscopole, ştim că Marea Unire şi în general idealul României Mari n-ar fi fost posibile fără aromânii care au ajutat atât de mult la crearea spiritului naţional românesc şi nu numai, pentru că ei şi-au împărţit, şi-au dăruit din fervoarea construcţiei naţionale şi statale şi grecilor şi bulgarilor, şi vienezilor”.

Referitor strict la zona în care ne aflăm, profesorul Baltasiu a spus că „în urma studiilor pe care le-am făcut şi eu şi alţi colegi ai mei de la Academie ştiţi foarte bine că ne aflăm în plin proces geopolitic cu urmări foarte practice aici în zonă. Se numeşte desuveranizarea României în paralel cu construirea unei noi statalităţi aici. Noi am constatat acest lucru într-un studiu la Carei, de fapt ştiam asta mai dinainte, dar fără să avem acces la documente oficiale noi am documentat pe teren aceste două chestiuni. Şi trebuie să vă spun că ele au urmări practice, vă afectează viaţa de zi cu zi şi va trebui să vă pregătiţi şi să învăţaţi să lucraţi în condiţiile în care statul român se retrage de aici, şi vine alt stat care-şi pune în aplicare politicile. Chestiunea e practic cvasioficială, ea mai trebuie doar spusă. E singurul lucru care lipseşte. El se întâmplă, toate instituţiile, începând de la cele de forţă, până la instituţiile care distribuie sănătate, educaţie şi aşa mai departe, toate se retrag, lasă loc altora – e vorba aici de infrastatalitate, singurul lucru care mai trebuie este să schimbe toate plăcuţele, unele fiind schimbate deja, să pună alt drapel şi aşa mai departe. Asta-i realitatea! Trebuie să vă pregătiţi, mai ales cei care trăiţi aicea. Bucureştiul este obişnuit, a trăit atâţia ani fără Transilvania, poate trăi şi cu o altfel de Transilvanie decât cea pe care am învăţat-o noi, transmisă din interbelic, şi continuată într-o altă formă prin aşa-zisul naţionalism comunist. Vine un alt naţionalism aici, cu o altă greutate geopolitică, care nu glumeşte, care investeşte masiv şi care-şi vede de treabă”. Prof. Radu Baltasiu a conchis spunând: „da, aici se schimbă total paradigma, mai trebuie doar să se spună oficial”.

Pr. drd. Florin Ţuşcanu, din Eparhia Romanului, nu a trecut munţii cu mâna goală, a luat cu dânsul una din cărţile foarte dragi, „carte de suflet, după care slujesc la biserică uneori: este una din cărţile lui Andrei Şaguna, cu însemnări, este chiar Liturghierul Mitropolitului, tipărit la Sibiu în 1856, şi chiar sfântul ierarh a donat această carte unei biserici din Ardeal, carte ce s-a vândut apoi într-un anticariat din Sibiu. O carte de 170 de ani, foarte bine conservată, cu coperţi din piele de viţel, cu o dedicaţie făcută de ierarh în chirilică”.

Preotul a vorbit apoi despre o plachetă dedicată unui mare admirator al lui Şaguna, „mitropolitul Visarion Puiu, caz unic în istoria bisericii noastre, un mitropolit condamnat la moarte de comunişti – şi noi ne chinuim de 25 de ani să-l reabilităm”. Florin Ţuşcanu a afirmat că a obţinut aviz pozitiv de la Primăria Parisului să i se repatrieze osemintele, mitropolitul Visarion lăsând un testament pentru a fi înmormântat la Schitul Vovidenia de la Mănăstirea Neamţului, unde are şi piatra funerară, confecţionată la Cernăuţi.

Prof. dr. Ioan Lăcătuşu, directorul ştiinţific al Centrului European de Studii Covasna-Harghita, supranumit de profesorul Sigmirean un om cât o instituţie,şi-a început cuvântul prin afirmaţia că „nimic din ceea ce s-a realizat în anii aceştia pe linia istoriei, culturii nu exista dacă nu era Episcopia Ortodoxă a Covasnei şi Harghitei. E drept că societatea civilă a contribuit la înfiinţarea Episcopiei, dar proiectele noastre s-au materializat prin contribuţia Înaltului Ioan şi a PS Andrei”. Vorbitorul a accentuat că la Centrul Ecleziastic de Documentare „avem sute de documente aparţinând Sfântului Mitropolit Andrei Şaguna. Şi trebuie să spun că de aici, de la Liga Cultural-Ştiinţifică ce-i poartă numele, împreună cu Fundaţia Cultural-Ştiinţifică omonimă din Constanţa, a pornit propunerea de sanctificare”.

Prof. Lăcătuşu a precizat apoi că „întâlnirile noastre se înscriu sub semnul solidarităţii academice. Aceşti oameni vin aici de 29 de ani pe cheltuiala lor. Am făcut o socoteală: 1.500 de oameni au fost la zilele Andrei Şaguna – şi 500 de scriitori la Casa Memorială Romulus Cioflec din Araci şi peste 3.000 de rapsozi populari la Festivalul Nedeia Sânpetrului. Avem veterani care vin aici de la prima ediţie: prof. dr. Alexandru Porţeanu, dr. Zeno Millea, de 88 de ani, dl profesor Ioan Muşcutariu din Arini, trăitor în Ohio, cercetător eminent şi colaborator al NASA, dl Ciurea din Germania, dl profesor Oprişan, care 7 veri a bătut toate satele româneşti din Bilbor până la Belin, are câteva sute de casete şi înregistrări de cultură populară – a scos deja primul volum”.

Înainte de a se intra în lucrările pe secţiuni ale primei zile, s-au vernisat expoziţiile Europa Trianonului (George Damian, Centrul de cercetări în probleme etnice al Academiei Române), Icoane din patrimoniul Muzeului Spiritualităţii Româneşti restaurate cu sprijinul SGG (pr. Ioan Marin), Publicaţii româneşti editate în perioada interbelică în fostele judeţe Ciuc, Odorhei şi Treiscaune, recuperate, digitalizate şi puse în circuit de Asociaţia Ştefadina Bucureşti (Mihai Nicolae).

În numerele următoare vom mai prezenta unele secvenţe din desfăşurarea Zilelor Andrei Şaguna, care, deşi sunt organizate la Sf. Gheorghe, Reci, Araci ori Vâlcele, acoperă practic şi problematica judeţului Harghita.

M. GROZA