Informația Harghitei – jurnal independent singurul jurnal independent editat în limba română din județul Harghita
În cadrul Colocviilor Naţionale „Octavian Codru Tăslăuanu pe coordonatele timpului”, desfăşurate la sfârşitul săptămânii trecute la Bilbor, prof. dr. Ciprian Fărcaş a susţinut o interesantă lucrare intitulată „Activitatea lui Octavian Codru Tăslăuanu în Guvernul Averescu (2) reflectată în presa vremii”, din care vom spicui în continuare.
„În lunga sa activitate în slujba neamului, Octavian Codru Tăslăuanu (1876-1942) a avut preocupări în multe domenii, fiind scriitor, om politic, editor, secretar, militar şi, pentru scurtă vreme, ministru al Industriilor (13 martie – 16 noiembrie 1920) şi apoi ministru al Lucrărilor Publice (16 noiembrie – 31 decembrie 1920) în Guvernul condus de Alexandru Averescu (13 martie 1920 – 16 decembrie 1921). S-a dovedit a fi foarte activ, iniţiind o serie de legi şi reforme necesare organizării economiei naţionale, însă aceste măsuri au scăzut popularitatea generalului în rândul parlamentarilor, iar opoziţia liberală a întreprins o campanie de defăimare a Guvernului, reuşind în cele din urmă să provoace demisia unor miniştri şi apoi a şefului Guvernului (Ilie Şandru [coord.], Octavian C. Tăslăuanu. Volum Comemorativ, Comitetul pentru Cultură şi Educaţie Socialistă Harghita, Miercurea-Ciuc, 1978, p. 17)”, se arăta la începutul prezentării susţinute de prof. dr. Ciprian Fărcaş.
În cadrul lucrării sunt prezentate pe scurt contextul în care a funcţionat Guvernul Averescu, principalele măsuri luate şi declinul, „pentru o mai bună înţelegere a activităţii ministrului Octavian Codru Tăslăuanu”. Sunt citate articole din presa vremii „cu ajutorul cărora am redat imaginea denigratoare la adresa Guvernului şi în special asupra lui Tăslăuanu, încercând totodată să aduc unele explicaţii şi o interpretare proprie asupra a ceea ce s-a scris”.
Generalul Alexandru Averescu (Partidul Popular) a ajuns la putere în primăvara anului 1920, pe fondul nemulţumirilor faţă de Guvern şi în urma unui acord secret cu Ion I.C. Brătianu (PNL), în care primul se angaja să restabilească ordinea în ţară, să realizeze reforma agrară şi să renunţe la „răspunderile” pentru pierderile „inutile” din timpul războiului. Guvernul Averescu a luat măsuri pentru consolidarea statului naţional, pentru restabilirea ordinii sociale, a promulgat legea pentru reglementarea conflictelor colective de muncă etc. „Socotindu-se stăpân pe situaţie, generalul Averescu a decis să iasă de sub tutela lui Ion I.C. Brătianu, promovând o direcţie în interesul clientelei sale politice. În mod concret, Guvernul a iniţiat, în iulie 1921, un proiect de lege vizând naţionalizarea Societăţii Reşiţa, prin care se urmărea sporirea membrilor consiliului de administraţie şi a acţiunilor deţinute de cetăţeni români. Acest fapt a nemulţumit adânc pe liberali, care nu acceptau să «piardă din mâini» o asemenea întreprindere şi au declanşat o campanie de răsturnare în presă a Guvernului. După un an de guvernare, popularitatea generalului Averescu se risipise, deoarece acesta nu a satisfăcut speranţele pe care cetăţenii le puseră în el. Prin reforma agrară nu se atribuiau fiecărei familii de ţărani 5 ha de pământ, aşa cum promise generalul; cinstea şi legalitatea promisă au fost întinate de afacerile pe seama statului, la care mulţi guvernanţi au recurs, tragerea la răspundere a celor vinovaţi de pierderile inutile din timpul războiului dată uitării”, se arăta în prezentare.
Generalul Alexandru Averescu şi-a depus mandatul la data de 14 decembrie 1921.
„Tata permiselor”
În ceea ce priveşte activitatea lui O.C. Tăslăuanu din cadrul Ministerului Industriei şi Comerţului (13 martie – 16 noiembrie 1920), prof. Ciprian Fărcaş a arătat că a avut parte de o serie de critici din partea presei, însă nu şi cea din cadrul Ministerului Lucrărilor Publice.
„Principalele critici sunt legate de «permisele» pe care ministerul le oferea diferitelor companii pentru a putea importa sau exporta anumite produse, ceea ce făcea ca acesta să fie văzut ca o piedică pentru libertatea totală a comerţului. Întreprinzătorii şi oamenii politici au încercat să schimbe acest aspect prin denigrarea în presă a ministrului şi înlăturarea acestuia. Parlamentarii din opoziţie, în special liberalii, l-au criticat pe Tăslăuanu la fiecare luare de cuvânt în Parlament, iar dacă la început adresau întrebări şi interpelări, în săptămânile următoare au ajuns să îi adreseze injurii, să îl huiduie şi să aplaude prelungit criticile ce i se aduceau, în aşa fel încât să se ajungă la suspendarea şedinţelor. Tăslăuanu, care încerca să îşi justifice activitatea ministerială prin documente, ajunsese să nu mai poată vorbi sau din cauza zgomotului, sau să se abţină de la comentarii. Presa relata despre aceste şedinţe amănunţit, dar mai adăuga şi comentarii ironice şi se lega de trecutul lui Tăslăuanu, minimizându-i realizările, negându-i patriotismul şi scriind comentarii false, exagerate despre activitatea sa publicistică”.
Despre sistemul permiselor, „Tăslăuanu mărturisea că nu el personal se ocupa, ci permisele pentru export erau lăsate în sarcina comisiei prezidate de secretarul general al Comerţului”. În Spovedanii („Octavian Codru Tăslăuanu – Spovedanii” – 4 volume, colecţie memorialistică îngrijită de dr. George-Bogdan Tofan), „Tăslăuanu declara că «sistemul permiselor nu era cel mai fericit. Dar nu l-am inventat eu. El s-a practicat şi în alte ţări şi pretutindeni a fost însoţit de un alai de hatâruri şi de abuzuri. La noi datează de pe vremea neutralităţii. Aş fi dorit să curm toate neregulile, dar cât am stat în fruntea ministerului nu mi s-a adus niciun caz concret la conştiinţă. Circulau în stol zvonurile, pe care, când le controlam, se dovedeau false»”.
Gazeta de Transilvania din Braşov critica de asemenea sistemul permiselor, iar într-un număr scria că: „Domnul Tăslăuanu şi-a comandat noi cărţi de vizită cu titlul de «şef al Ministerului permiselor şi lichidării Statului român»”.
Ziarul America semnala: „Domnul Tăslăuanu, ministrul Industriei şi Comerţului, voind să vorbească în parlament, deputaţii din opoziţie au strigat către acei care nu voiau să îl asculte: Tăceţi că vorbeşte tata permiselor. – Nu s-a mai gătat cu permisele?”.
Într-o şedinţă din 24 iulie 1920, un parlamentar a criticat sistemul permiselor şi a susţinut că exportul trebuie lăsat liber, taxele fiind prea multe, iar transportul cerealelor ar trebui uşurat. „La acestea, Tăslăuanu a replicat: «Sunt perfect de acord cu domnul Alevra, că sistemul permiselor e nenorocit. Dar permisele nu sunt altceva decât mijloace de regulare a bogăţiilor de care dispune ţara. Nicăieri nu s-a găsit alt mijloc de regulare a acestor bogăţii. Eu personal declar că libertatea comerţului e singură în stare să ajute ţara. Dar sunt multe greutăţi pentru libertatea completă a comerţului. Am ridicat unele. E foarte uşor să spunem acum că exportul trebuia lăsat liber din aprilie. Dar agricultorii ştiu că nici în august nu se poate calcula cantitatea disponibilă de cereale. Alt motiv foarte important e că regiuni întregi din Ardeal sufereau de lipsă de cereale. De aceea, în cursul lunii mai s-a dat 40 milioane kg de porumb pentru Ardeal. Dacă am pierdut 4 miliarde, cum declară domnul interpelator, vina nu e a noastră, ci a împrejurărilor. În privinţa libertăţii complete a comerţului, am depus ieri la Cameră nişte proiecte ce uşurează foarte mult această chestiune. O libertate prea mare a exportului nu e însă bine să dea, căci statele învecinate nouă sunt total lipsite şi riscăm să rămânem noi fără cereale”, arată prof. Ciprian Fărcaş, citând ziarul America.
În Gazeta Transilvaniei şi în ziarul Românul din Arad erau articole despre presupusa favorizare de către Tăslăuanu a unui anume Schuller. „Ulterior, la câţiva ani după ce plecase din fruntea ministerului, Tăslăuanu scria în seria Spovedanii: „Lumea mă credea tipul reprezentativ al abuzurilor şi al ilegalităţilor, deşi eu personal, în guvernul Averescu din 1920, nu am săvârşit niciun act care să nu fie emanaţia hotărârii Consiliului de Miniştri. La interpelarea domnului Madgearu, care avea să fie lovitura de graţie, am răspuns punct cu punct, în baza documentărilor oficiale. Cea mai gravă acuzaţie a interpelatorului era exportul de porumb acordat lui Schuller, care s-a făcut, în lipsa mea, ilegal, de către domnul Constantin Argetoianu”, se precizează în lucrare.
Printre relatările din presa vremii citate în lucrare, un episod este schimbul de replici dintre O.C. Tăslăuanu şi savantul Nicolae Iorga, apărut în ziarul America. „Marele savant Nicolae Iorga i-a fost profesor lui Tăslăuanu, iar între cei doi existase până atunci o relaţie de respect şi admiraţie reciprocă. Însă între anii 1919-1920, Iorga a fost Preşedintele Camerei Deputaţilor, luând parte la numeroase şedinţe, în care opoziţia îi aducea acuze lui Tăslăuanu, iar treptat relaţia dintre cei doi s-a răcit. În cadrul şedinţei din 16 august 1920, a avut loc o polemică începută de la disputa domnului Aurel Dobrescu cu ministrul, acuzat că ar fi un îmbogăţit de război. În sprijinul afirmaţiei sale, doctorul îl citase pe Iorga: «Este un scandal politic la Ministerul de Industrie şi Comerţ, este un viespar de afaceri necinstite». Tăslăuanu în replică a spus că nu este de acord cu afirmaţiile domnului Dobrescu, iar domnului Iorga i-a răspuns că «Dumneata nu ai dreptul la respectul meu. (…) Ai pierdut acest drept din momentul când la apelul meu cuviincios, dumneata ai răspuns cu tactica politicianului că n-am nici competenţa şi nici autoritatea de a conduce ministerul meu». Marele savant a intervenit la tribună criticându-l pe Tăslăuanu spunând că acesta nu a avut şi nu are competenţa de a conduce un minister precum cel al Industriei şi Comerţului, pentru că «pe băncile Facultăţii de Litere din Bucureşti, la redacţia unei reviste literare sau secretar al Asociaţiei (ASTRA) nu a avut cum să înveţe să conducă un minister precum cel al Industriei şi Comerţului, al unei ţări destul de mari, în momentul unei mari crize economice (Aplauze pe băncile opoziţiei). Iar în ce priveşte lipsa dumneavoastră de autoritate morală, conştiinţa însăşi a acestei ţări v-a spus-o de atâtea ori, încât n-am nevoie să o repet (aplauze prelungite pe băncile opoziţiei)»”.
Vizitele în Sfântu Gheorghe şi Târgu Mureş
În cadrul lucrării sunt citate din presa vremii şi reacţiile la vizita lui O.C. Tăslăuanu la Sfântu Gheorghe şi Târgu Mureş. „Ziarul Gazeta Transilvaniei descrie vizita domnului ministru Tăslăuanu de la Sfântu Gheorghe ca pe o propagandă electorală pentru Partidul Poporului, însă cu promisiuni modeste pentru soluţionarea doleanţelor secuilor. După festivitatea de primire, a urmat «recepţia în sala Prefecturii unde au fost expuse doleanţele secuilor: introducerea limbii maghiare în administraţie, reintegrarea funcţionarilor unguri demişi din slujbă pentru că nu au depus jurământul de fidelitate, salarizarea învăţătorilor şi profesorilor unguri de către Stat, readucerea Tribunalului în Târgu Secuiesc pentru a nu suferi justiţia, mai mult respect pentru drapelul individual, şi siguranţa personală. Domnul ministru răspunde că părţile ardelene şi cele secuieşti se conduc după legile ungare, care nu recunosc numai o limbă – a Statului – în administraţie, iar până la unificarea deplină a legilor ţării să nu plângă în zadar. Drepturile minorităţilor sunt cuprinse în Tratatul de Pace etc. Dar pentru a-şi putea mai bine formula cerinţele lor, secuii să intre în activitatea parlamentară înrolându-se în unul din partidele existente, nefăcând separatism de neam şi cel mai ales de partid le recomandă Partidul Poporului».
Nici vizita de la Târgu Mureş nu a fost bine văzută în presă, ziarul Românul din Arad scriind că «Domnul Tăslăuanu, descins la Primărie, n-a dat mâna cu niciunul din demnitarii ce i-au fost aduşi spre prezentare. Nu-i de ajuns atâta şi nu vorbeşte de ajuns gestul? Sau că era ursuz şi a întrebat prefectul cum n-ai o gardă de onoare, de funcţionari căi să mă întâmpine?»”.
Concluzie
„În concluzie, aşa cum scria însuşi Tăslăuanu în memoriile sale, «prin insinuări şi prin calomnii plasate în presa dornică de scandaluri au reuşit să creeze în jurul meu o atmosferă de banditism, care a prins rădăcini de crezare până şi în sufletele oamenilor, de ştiinţă (…)». Presa prezenta acuzaţiile fără să verifice dacă sunt adevărate sau le exagera cu bună intenţie, pentru că unele ziare erau organul de presă al ziarelor aflate în opoziţie. Sistemul permiselor era cel mai criticat aspect al presei şi chiar dacă într-adevăr îngrădea anumite schimburi comerciale externe, era necesar, având în vedere situaţia dificilă economic în care se afla România (la fel şi alte state) în primii ani de după Marele Război. Comerţul european fusese dat peste cap prin dispariţia unor state, apariţia altora noi şi prin schimbări de graniţe. Astfel, situaţia impunea ca importul şi exportul produselor de primă necesitate să fie controlate de stat, pentru ca populaţia să nu sufere din cauza lipsurilor. Cu timpul, văzând că situaţia nu se schimbă, iar Tăslăuanu rămâne în funcţie, parlamentarii şi presa s-au legat de orice aspect vizibil, au recurs la atacul la persoană şi chiar au inventat nereguli”, se conchide în comunicarea prezentată de prof. dr. Ciprian Fărcaş.
***
Octavian Codru Tăslăuanu s-a născut la 1 februarie 1876, în Bilbor, astăzi în judeţul Harghita, atunci în Comitatul Ciuc, Plasa Tulgheş. A fost publicist, scriitor şi om politic, una dintre personalităţile româneşti din zona Topliţei care au avut o contribuţie importantă la înfăptuirea Unirii de la 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia. (Sinteză de Şt. Pătrîntaş)
