După mintea guvernanţilor noştri o ducem bine, mai e puţin şi dansăm pe sârmă

Să blochezi întreaga UE pentru nişte banale alegeri cvasiparohiale în Austria Inferioară este un tupeu inimaginabil. Dacă lui Nehammer îi intră o pietricică în pantof, ne putem aştepta să facă un scandal monstru pentru excluderea României din NATO, deşi Austria nu e membră a Tratatului Nord-Atlantic.

Cu această „ocazie” însă cancelarul ne-a obligat, prin toate datele comportamentului său, să ne aducem aminte că Hitler a fost austriac. Noi uitaserăm asta, conform cugetării regizorului Billy Wilder (şase premii Oscar): „Austriecii sunt un popor genial. I-au făcut pe toţi să creadă că Beethowen era austriac şi Hitler german”.

Nouă, românilor, ne vine foarte greu să înţelegem moralitatea lor stranie: în 1848-49 Austria se lupta cu ungurii, care voiau să resfire pe garduri maţele celor din Cancelaria Vienei şi să încorporeze în Ungaria naţionalităţile Imperiului; s-au salvat ajutaţi de români, sârbi şi croaţi. Peste doi ani Austria construieşte imperiul bicefal de-ampreună cu duşmanul Ungaria – cele trei minorităţi rămânând mai departe sub cnut. Acesta e felul austriac de a fi, perpetuat până în ziua de astăzi.

Şi o mică poveste din 1717, relatată de Vasile Bârsan în Oltenia habsburgică: după moartea unui anumit Vlădică Damaschin, cei 10.000 de florini (o sumă imensă) rămaşi n-au trecut în vistieria episcopiei, cum trebuia, ci au fost împărţiţi de cei doi nepoţi ai săi. Auzind de asta şi presupunând că nu s-a plătit impozit Imperiului, Oberdirektorul Tige i-a convocat la Sibiu, la judecată. Consecinţa a fost că unul din nepoţi a fost numit judecător la Râmnic, iar de bani nu s-a mai auzit vreodată. Fie că iau mită, fie că dau mită, calitatea de secole a austriecilor este constanţa: fac acelaşi lucru şi azi, doar că politicienii români nu cunosc pic de istorie. Ai noştri nu sunt doar uşor coruptibili, sunt şi înfiorător de ignoranţi, nici măcar posesorii vreunei picături de cinste în vine nu ştiu când şi de ce să se ferească.

150 miliarde de euro scot firmele austriece anual din România – niciuna nu a fost controlată ca lumea de pletora de organisme de profil din ţara noastră. Modelul de stat austriac, începând din Secolul XVIII, constă în trei pârghii esenţiale: organizarea etatistă, activităţile productive şi finanţele. Adaptate în diferite forme până în ziua de azi. Cum ar fi activităţile productive: dacă n-ai destule resurse, iei de la românii care au, dacă n-ai destulă populaţie, pui proştii altor naţii să muncească pentru tine. Dacă ai opozanţi, îi tragi pe roată, îi pui pe tron înroşit şi le smulgi carnea cu cleştele, iar pe conducătorii acelor naţii care-ţi dau aproape totul pe gratis îi tratezi ca pe nişte scuipaţi; uitaţi-vă la şefii noştri, foşti şi actuali: nu-i aşa că, în conformitate cu propriul comportament în raport cu străinii, o dată cu trecerea timpului parcă seamănă tot mai mult cu produsul numit mai înainte?

Nimeni nu înţelege de ce toate marile companii de stat din România, care rulează miliarde, au conturile şi cardurile angajaţilor la băncile străine. Niciuna la CEC, niciuna la Eximbank, niciuna la Transilvania. Asta se rezolvă printr-un simplu ordin de ministru – şi totuşi, de peste 20 de ani, nici unuia nu i-a trăsnit aşa ceva prin cap. Astfel ne dăm seama cam ce tiriplici tragici ne conduc.

Pentru conducătorii noştri ceea ce se întâmplă împrejur e un fel de ceaţă incomprehensibilă. Nu văd că cele trei imperii care ne-au nefericit secole întregi încearcă vizibil să se refacă: la Ankara reînvie otomanismul, Rusia vrea să se extindă cum ştie ea mai bine, prin cuceriri – iar, mai adaptată noilor tendinţe, Austria, împreună cu Ungaria şi Croaţia (ambele rută pentru migranţi) imaginează un bloc spre Adriatica, cu intenţia de a pune în umbră din punct de vedere al transporturilor cam tot ce se întâmplă economic mai la răsărit. Deja peste 60 la sută din datoria externă a României este în mâinile Austriei. După mintea guvernanţilor noştri o ducem bine, mai e puţin şi dansăm pe sârmă.

Mihail GROZA

Comentarii:

comentarii