Ziua Culturii Naţionale

Cu prilejul Zilei Culturii Naţionale, ieri a avut loc, la Muzeul Oltului şi Mureşului Superior din Miercurea-Ciuc, un moment liric Eminescu – Vieru. Dialoguri lirice organizat împreună cu Colegiul Naţional „Octavian Goga” din acelaşi municipiu.

Eminescu a fost omagiat şi la Biblioteca judeţeană din municipiul reşedinţă de judeţ, unde elevi de la Liceul Tehnologic „Johannes Caioni” şi profesori au participat la un eveniment dedicat Zilei Culturii Naţionale. La acesta a fost prezent şi Ion Proca (consilier judeţean şi profesor), care a făcut o scurtă incursiune în viaţa celui mai bun pianist român, Dinu Lipatti, în acest an împlinindu-se 100 de ani de la naşterea muzicianului.

Făcând legătura dintre muzica lui Dinu Lipatti şi Mihai Eminescu, prof. Nicolae Bucur se întreba: Oare, Eminescu la ce instrument muzical ar fi putut cânta? Oare, Eminescu ar fi avut o voce care să-i permite să cânte? Şi tot el a răspuns: pentru că poezia lui e atât de muzicală, atât de picturală, nu cred că nu avea harul muzical. Şi ca dovadă a muzicalităţii poeziei eminesciene, elevi de la Liceul Tehnologic „Johannes Caioni” au recitat mai multe opere ale poetului în limbile maghiară, germană, engleză şi, bineînţeles, română.

Trebuie menţionat faptul că la acest eveniment, prof. Nicolae Bucur trebuia să vorbească despre Spaţiul pictural şi arta sunetelor în lirica eminesciană, dar cum această prelegere a fost publicată în numărul nostru de vineri, profesorul i-a îndemnat pe elevi să lectureze singuri materialul, nedorind să se repete şi, în schimb, şi-a dedicat timpul alocat grupului de recitatori de la Liceul Tehnologic „Johannes Caioni”.

În continuarea evenimentului, prof. Stelian Busuioc a vorbit despre Mitologia culturii eminesciene, prelegere pe care o reproducem mai jos.

Cu ocazia Zilei Culturii Naţionale, la Biblioteca Judeţeană „Kájoni János” a fost vernisată expoziţia Memorie culturală scrisă, care poate fi vizitată pe tot parcursul acestei săptămâni.

Mitologia culturii eminesciene

Ziua Culturii Naţionale are înscrisă cu litere de aur aniversarea zilei de naştere a poetului Mihai Eminescu, a cărui operă nepereche, prin definirea cuvântului românesc până la perfecţiune, ne-a impus în spiritualitatea universală. Lirica eminesciană este dominată de simfonia miturilor civilizaţiilor umane. Referitor la aspiraţia romanticilor spre absolut şi universalitate prin abordarea acestor modalităţi de exprimare despre misterele existenţei umane în cadrul literaturii, Zoe Dumitrescu-Buşulenga afirma în exegeza sa despre „Hyperionul românesc” că: „Prometeu, Orfeu, Pan, Satan şi câte alte mituri şi-au recăpătat chip în viziunea artiştilor din îndrăzneaţa vreme a romantismului, rescriind mereu altfel, după timp şi împrejurări sociale, psihologice, ale sensibilităţii, ale cunoaşterii filozofice”.

Ca un adevărat cercetător al istoriei umanităţii, Eminescu îşi edifică o amplă cultură în care un loc aparte îl ocupă mitologiile popoarelor europene şi orientale, legendele şi credinţele diferitelor comunităţi umane. Varietatea temelor şi motivelor liricii eminesciene demonstrează munca titanică a poetului pentru transfigurarea acestor mituri şi impunerea lor în cadrul literaturii româneşti şi universale.

La începutul creaţiei sale, poetul este atras de figurile mitologiei greco-latine. Finalul odei funebre „La mormântul lui Aron Pumnul” este o invocare a „învăţăceilor gimnazişti” adresată lacrimei lor duioase, în care Eliseul reprezintă mitul locului de petrecere fericită pentru sufletele drepţilor: „În cânturi răsunânde, suspine armonioase/Colo, în Eliseu!…”.

În creaţia lirică „Venere şi Madonă”, care este o treaptă spirituală de afirmare în literatura română, poetul evocă figure zeiţei Venus-imagine a frumuseţii după concepţia elenă, frumuseţe de formă şi de voluptăţi în faţa căreia se ridică idealul frumuseţii morale reprezentat de figura Madonei: „Venere, marmură caldă, ochi de piatră ce scânteie/…pe Madona dumnezeie,/Cu diademă de stele, cu surâsul blând, vergin”.

În poemul „Kamadeva” este prezent Kama, zeul iubirii din mitologia indiană, corespunzător lui Eros din mitologia greacă: „Cu durerile iubirii/Voind sufletul să-l vindec,/L-am chemat în somn pe Kama –/Kamadeva, zeul indic”. Versurile eminesciene subliniază îndoitul caracter al iubirii legate de cer şi făcută din iluzii: „…Fiul cerului albastru/Ş-al iluziei deşerţi”.

Cunoscutul poem „Panorama deşertăciunilor” este o incursiune apoteotică a marilor civilizaţii din istoria umanităţii. În tablouri sugestive sunt creionate culturi şi civilizaţii deosebite ale universului uman. În tabloul Daciei neromanizate, pe lângă evocarea pământului specific acestui colţ de rai de pe mapamond, apare figura legendarei Dochii: „Munţi se-nalţă, văi coboară, râuri limpezesc sub soare/…Acolo Dochia are un palat din stânce sure/A lui stâlpi-s munţii de piatră, a lui streşin-o pădure/A cărei copaci se mişcă între nouri adânciţi”. Într-un cadru de vis, peste un pod uşure, trece „zâna Dochia frumoasă” chemând o pasăre măiastră cu glasu-i misterios, pasăre care prin cântările ei aduce o minunată bucurie în lume.

În poezia „Odă (în metru antic)” evocarea eroilor unei întâmplări mitice este dorinţa poetului de a valorifica una din funcţiile miturilor, şi anume aceea de a transmite generaţiilor experienţa acumulată de-a lungul vremii privind trecerea mistuitoare a erosului: „Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus/Ori ca Hercul înveninat de haina-i;/Focul meu a-l stinge nu pot cu toate/Apele mării”. Alături de cei doi eroi legendari apare şi mitul Păsării Phoenix, care sugerează combustibilul erotic şi capacitatea acestuia de reînviere a Erosului.

Despre titanul din poemul „Luceafărul”, Hyperion, criticul şi istoricul literar Zoe Dumitrescu-Buşulenga scria: „În eternitatea celestă şi terestră la care participă prin naşterea din Cer şi Pământ (Uranos şi Gea), Hyperion devine un erou al echilibrului precar între latura lui de lumină uranică şi cea de întuneric instinctual, teluric, pământesc”.

Prin cele câteva exemple legate de prezenţa culturilor în lirica eminesciană am încercat, acum la ceas aniversar, să vă trezim interesul pentru o relectură a valoroasei lirici eminesciene.

Prof. Bors Kinga
Prof. Stelian Busuioc

Comentarii:

comentarii