Puteți susține ziarul Informația Harghitei și, implicit, această pagină de Internet
prin direcționarea către Fundația „Adevărul Harghitei”
a până la 3,5% din impozitul datorat.

Teme dezbătute la Universitatea de Vară Izvoru-Mureşului: Romano-catolicii din Moldova în faţa presiunilor de maghiarizare (2) | Informația Harghitei - jurnal independent
joi , 28 martie 2024
Home » Societate » Teme dezbătute la Universitatea de Vară Izvoru-Mureşului: Romano-catolicii din Moldova în faţa presiunilor de maghiarizare (2)
Teme dezbătute la Universitatea de Vară Izvoru-Mureşului: Romano-catolicii din Moldova în faţa presiunilor de maghiarizare (2)

Teme dezbătute la Universitatea de Vară Izvoru-Mureşului: Romano-catolicii din Moldova în faţa presiunilor de maghiarizare (2)

 97,5% s-au declarat ca fiind români de religie romano-catolică
Gheorghe Bejan, preşedintele Asociaţiei romano-catolicilor „Dumitru Mărtinaş”, spunea că „am citit şi eu mai multe materiale din presa maghiară în care se vorbeşte despre catolicii din Moldova ca fiind de etnie maghiară. Sigur că această susţinere a lor este una falsă, total falsă, pentru că, aş spune eu, mai concret decât recensămintele care au avut loc în ultimii ani, nimic nu poate spune mai bine ce suntem noi, catolicii de acolo, pentru că recensământul este cel în care lumea se declară ce este. Vorbind despre romano-catolici trebuie să spunem că ei în marea lor majoritate, mai exact de 97,5%, s-au declarat ca fiind români de religie romano-catolică. Îl deranjează (chiar mă uitam un pic prin nişte materiale) pe marele domn profesor Vilmos Tánczos, care se declară mare cunoscător al catolicilor din Moldova, ori el nici nu are habar cine sunt catolicii de acolo. Spuneam că în marea lor majoritate s-au declarat ca fiind romano-catolici, români romano-catolici şi asta deranjează pe cei care insistă pe originea maghiară a catolicilor din Moldova. Trebuie să spunem că şi aceia care le fac jocul, vorbim de catolicii noştri de acolo din Moldova, o fac din interes pecuniar şi nu din convingere, pentru că ştim foarte bine că o serie de persoane din acestea care s-au aliat cu ei erau nişte păduchioşi, trăiau în nişte case amărâte, ori astăzi au vile, maşini, sunt licenţiaţi peste noapte la diferite universităţi din Ungaria, ba chiar o educatoare de curând este licenţiată în etnografie şi după un an de zile este doctor în etnografie şi folclor. Foarte interesant, folclor care, dacă v-aţi uitat la televiziuni, atunci când sunt diferite manifestări ale aşa-zişilor ceangăi maghiari, de fapt dansează şi cântă muzică populară românească, poartă straie româneşti. Bineînţeles, noi trăind în Moldova aceste straie au inserţii şi moldoveneşti şi ardeleneşti. Faptul că venim, în marea majoritate, din satele din secuime, s-a luat câte ceva şi din ceea ce au ardelenii.

Aş vrea să spun că dacă noi, catolicii, ne-am considera maghiari, ar trebui ca din rândul nostru să iasă aceşti profesori care să predea limba maghiară. De ce să se predea limba maghiară, mă întreb eu, atâta timp cât noi, ceangăii, nu avem o limbă? De fapt este un grai, dar grai nu înseamnă limbă. N-avem scriere, n-avem gramatică, n-avem nimic. Cum putem să spunem că aceasta este o limbă? Vin ei şi trec în cataloage limba maternă – limba maghiară. Mă întreb cu ce drept şi eu aş spune cu largul concurs al celor care conduc ţara, al politicienilor”.

 

 „Mă chinui de 7 ani pentru un bust al profesorului Mărtinaş”

Referindu-se la ticălosul obicei al politicienilor de a-şi apăra mai mult postul decât rostul, preşedintele Asociaţiei romano-catolicilor din Moldova spunea: „Ştim că de fiecare dată, atunci când un partid a avut nevoie de sprijin ca să ajungă la guvernare, ţup cu ei. Sunt din nou la guvernare şi îşi fac mendrele. Ceea ce mă deranjează pe mine foarte mult este faptul că la Ministerul Culturii avem ministru maghiar. Este foarte deranjant. Nu se poate ca într-o ţară preponderent românească să pui ministru la cultură un maghiar. Apropo de asta, chiar mă aştept zilele astea să primesc un răspuns negativ de la Ministerul Culturii – am depus documentaţia necesară, mă chinui de aproape un an şi jumătate să îi fac un bust profesorului Dumitru Mărtinaş; sigur am avut piedici peste tot, greutăţi de tot felul, am depus documentaţia la Ministerul Culturii şi mă aştept să-mi vină răspuns negativ, vă spun sincer. Am şi făcut bustul, de altfel, urmează să torn soclul, nu-l pot turna până ce nu am aprobarea Ministerului Culturii. De altfel, de la Direcţia de cultură Bacău mi s-a spus că bustul seamănă prea mult cu originalul, adică cu profesorul Dumitru Mărtinaş, ar fi trebuit ca să fie aşa o fantezie care să reprezinte ceea ce a făcut el şi nu să arate ca profesorul Dumitru Mărtinaş.

Pentru acest bust al prof. Dumitru Mărtinaş am mai depus o dată documentaţia. Proiectul pe care l-am depus eu acum vreo 7 ani avea o valoare de 35.000 de lei în banii de azi. În acelaşi timp o asociaţie pro-maghiară din Bacău a depus un proiect pentru diferite activităţi pe care le fac ei de 160.000 lei. Lor li s-a aprobat, mie nu mi s-a aprobat, bineînţeles.

Am mai încercat să fac diferite cursuri cu lectori care să meargă prin sate să încerce să educe copiii. Copiii, trebuie să recunoaştem, din satele noastre catolice sunt un piculeţ rămaşi în urmă, mai ales în satele care vorbesc acest grai ceangău, până şi exprimarea este mai greoaie. De fapt, acest grai ceangău nu le-a făcut decât greutăţi. Atunci când au plecat mai departe, la licee sau chiar la diferite munci prin diferite fabrici sau societăţi unde lucrează, ei sunt un piculeţ marginalizaţi. Sigur că tinerii de azi nu prea mai vorbesc graiul ceangău. Eu vin dintr-un sat unde s-a vorbit pe vremea mea graiul ceangău, am crescut în limba română, părinţii mei n-au acceptat să vorbim graiul ceangău, l-am învăţat mai târziu, după ce-am învăţat bine româneşte. Astăzi, tinerii de acolo, şi spun asta cam de la cei care au 45-50 de ani, deja nu mai vorbesc graiul ceangău absolut deloc. Ei, vedeţi dvs., aceste mari personalităţi maghiare tocmai de asta se leagă, spun că românii îi asimilează pe ceangăii catolici, pe maghiari mai bine zis, îi asimilează pe maghiarii din Moldova, ceea ce este impropriu. Mie mi se pare normal ca într-o ţară unde limba oficială este limba română să se vorbească româneşte peste tot. Niciodată n-a venit nimeni în aceste sate catolice să ne oblige să nu vorbim graiul ceangău. N-a spus niciodată nimeni absolut nimic. Pasă-mi-te peste toate astea acuză şi biserica. Că biserica nu le dă voie lor să facă slujbe în limba maghiară. Vă spun că în toate satele catolice, cel puţin în Dieceza de Iaşi, pentru că aicea sunt majoritatea catolicilor aşa-zişi ceangăi, episcopul a dat o Circulară prin care li se permite o liturghie pe zi în limba maghiară. Bineînţeles, la cererea comunităţii. Ei, s-a încercat să se facă treaba asta, s-au dus pentru prima dată, a doua oară nu s-au mai dus pentru că nu înţeleg ce se vorbeşte acolo, pentru că graiul ceangău este cu totul altceva decât limba maghiară”.

Dr. Ioan Lăcătuşu a completat spunând că aşa-zisul ţinut Secuiesc este considerat ţara mamă din interior care-i sprijină pe maghiarii din „diaspora”. Într-o comună româno-maghiară, Zăbala, de o frumuseţe extraordinară unde nu e picior de ceangău, este un muzeu ceangăiesc, la Miercurea-Ciuc o şcoală a fost transformată şi sunt aduşi copii ceangăi, la Sapientia se rezervă locuri. De aici semnificaţia geopolitică, baza pentru recâştigarea simbolică a „lumii pierdute”. „Oricum, spunea vorbitorul, de reţinut şi semnalat este discrepanţa extraordinară între ceea ce face Ungaria – atenţia deosebită, balul ceangăilor la Budapesta, cheltuieli de fonduri, prioritate naţională, vizite, lobby internaţional – şi între ce nu face statul român, care asistă pasiv la această agresiune artificială”.

 

 Organele de ordine, la un semn, i-au îndepărtat pe cei cu steagul românesc

Prof. dr. Vilică Munteanu a accentuat că „în acest aşa-zis viitor pământ ceangăiesc care se doreşte a se transforma într-o realitate – iar dacă nu se va acţiona pentru stoparea acestui fenomen chiar se va transforma într-o realitate – se profită şi de faptul că în multe din satele din Moldova, nu numai cele cu populaţie preponderent romano-catolică, dar şi în celelalte, populaţia este mai săracă, veniturile sunt mai mici şi atrăgându-i cu diverse cadouri, nu neapărat foarte substanţiale, sprijinindu-i, aducându-le copiii în Covasna, Harghita, ajutându-i pe unii care sunt pe nişte trepte ierarhice mai joase să-şi obţină o diplomă de facultate după 6 luni de zile de la înscrierea la Budapesta, normal că aceia vor fi oamenii lor. Te-am făcut licenţiat, trebuie să-mi răspunzi la cerinţele mele. Ori credem că intervenţia autorităţilor şi de la nivel central s-ar impune mai mult. Vă dau un exemplu. Cu câţiva ani în urmă se intenţiona să se facă la noi în judeţ un centru, o şcoală maghiară. A venit soţia preşedintelui Ungariei, oficialităţi maghiare să pună piatra de temelie, elevi din satele romano-catolice cu steagurile maghiare, învăţătorii unguri, tot tacâmul, jandarmeria română să-i protejeze, SPP-ul de asemenea. Un învăţător şi-a adus şi copiii din unul din aceleaşi sate cu steagul românesc. Ei bine, ce s-a întâmplat: organele de ordine, la un semn i-au îndepărtat pe cei cu steagul românesc de-acolo. Este foarte dureros. Este un mic exemplu dintr-un noian de alte şi alte activităţi care se petrec, se întâmplă cu sprijinul larg din anumite cercuri”.

 

 Ar trebui să ştim vinovaţii

În încheierea dezbaterilor, Eugen Popescu, preşedintele executiv al Fundaţiei Naţionale pentru Românii de Pretutindeni, a concluzionat: „Ar trebui să ştim vinovaţii: cine sunt cei care au coordonat, au contribuit la această campanie de maghiarizare a romano-catolicilor români din Moldova. Cred că ar trebui să-i numim, să ştim cine sunt ei. Primul este Andrei Marga: lucram în cadrul Guvernului României la cancelaria primului-ministru când ne trezim cu un fax cu o ordonanţă de urgenţă pe care o semnează Andrei Marga, prin care se introducea, la cererea părinţilor, limba maghiară în judeţele din Moldova. Am luat hârtia respectivă şi m-am dus la Andrei Marga să-l întreb cum a ajuns acel proiect la noi. S-a uitat peste hârtie, s-a mirat că a semnat-o, a spus că a fost dată la semnat în ultima zi a anului, pe 29 decembrie, când nu mai era foarte atent ce semna, de către secretarul de stat maghiar de la învăţământ. După aceea am luat la verificat listele părinţilor care semnaseră pentru introducerea limbii maghiare în şcolile din Bacău. Când ne-am dus pe teren să verificăm veridicitatea acestor liste, părinţii ne-au spus că în capul acelor liste se vorbea despre donaţii de frigidere şi ei au semnat ca să primească frigidere, nu pentru limba maghiară.

Eram tot în Guvernul României, la Ministerul Informaţiilor Publice condus de Vasile Dâncu, când ne sună inspectoarea adjunctă de la inspectoratul de învăţământ din Bacău care ne-a spus că sunt presiuni politice să introducem limba maghiară în şcoli. Mi-a zis că domnul Viorel Hrebenciuc face aceste presiuni, m-a ameninţat că mă dă afară din învăţământ dacă nu voi fi de acord cu introducerea limbii maghiare în judeţul Bacău. Aceştia doi sunt cei care, în complicitate cu UDMR, au contribuit la maghiarizarea romano-catolicilor din Moldova în prezent. Evident că după aceia au urmat şi alţii. Cred că suntem singura ţară europeană, dacă nu singura de pe mapamond, în care populaţia majoritară este asimilată în propria-i ţară de o minoritate. Aflu acum că sunt 50 de profesori maghiari aduşi în Bacău ca să-i maghiarizeze pe romano-catolicii români de acolo. Câţi profesori a trimis Guvernul României în Valea Timocului ca să-i înveţe pe românii de acolo limba lor maternă? Nici unul. Statul român depune eforturi ca populaţia majoritară să fie deznaţionalizată atât în interiorul frontierelor sale, cât şi în afara lor. De ce o face? Nu ştim! Demnitarii acestuia trebuie întrebaţi!”.

Consemnare de M. GROZA

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.