Slujire arhierească la hramul Mănăstirii din Tulgheş
Sâmbătă, 24 mai, Sfânta Mănăstire Tulgheş şi-a prăznuit ocrotitorul ceresc, pe Sfântul Cuvios Simeon cel din Muntele Minunat. Cu acest prilej, Preasfinţitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei şi Harghitei, a săvârşit Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, alături de obştea mănăstirii, care a sporit astăzi prin prezenţa multora dintre slujitorii Sfintelor Altare din localitate şi împrejurimi.
Preasfinţia Sa a adresat la sfârşitul slujbei un cuvânt de învăţătură, privind valoarea vieţii monahale şi a slujirii neostenite a lui Dumnezeu, a celor care o îmbrăţişează, asemenea Sfântului ocrotitor al acestei obşti: „Iar drepţii să se bucure şi să se veselească înaintea lui Dumnezeu, să se desfăteze în veselie (Ps.67, 3). Astăzi prin Praznicul Sfântului Cuvios Simeon cel din Muntele Minunat, Biserica ne îndeamnă ca să medităm şi să ne întrebăm, care a fost simţământul pe care l-a avut Sfântul Ştefan cel Mare, atunci când a dăruit capul acestui Sfânt, Mănăstirii Neamţ? Ştim că Sfântul Ştefan a fost unul dintre cei mai mari apărători ai credinţei noastre străbune, ctitor de lăcaşuri sfinte, între care şi Mănăstirea Neamţ, căreia i-a făcut această danie, pe care, conform cronicarilor, ar fi primit-o în dar de la Patriarhul Constantinopolului pentru marele ajutor oferit Sfântului Munte Athos. Un lucru este sigur: apărător al credinţei şi prieten al sfinţilor, n-a ţinut acest odor de mare preţ pentru el, ci l-a dăruit Mănăstirii, spre folosul tuturor celor ce i se închină cu evlavie şi credinţă. In traducere, Simeon, provine din greaca veche şi de la Simon, din limba aramaică, care deşi nu este traductibil în limba română, înseamnă «Dumnezeu te-a auzit, te-a ascultat». Acest Simeon, care s-a veselit înaintea lui Dumnezeu încă de pe pământ, s-a născut în anul 521, în localitatea Edessa Antiohiei, Siria de astăzi, din părinţi foarte credincioşi, pe numele lor Ioan şi Marta, care a fost de asemenea trecută în rândul sfinţilor (4 iulie). Rod al rugăciunii părinţilor săi, acesta s-a arătat ascultător lui Dumnezeu încă de mic. Rămânând orfan de tată, la vârsta de 6 ani, a mers la o mănăstire din Seleucia, unde s-a întâlnit cu Stareţul Ioan, care l-a primit cu multă dragoste părintească. Acolo avea să se deprindă cu nevoinţele vieţii pustniceşti şi încă din tinereţe a ales a trăi pentru restul zilelor sale în vârful unui stâlp, asemenea părinţilor îmbunătăţiţi care au dus la o bogată înflorire duhovnicească a Bisericii. A devenit casnic al Împărăţiei Cerurilor în data de 24 mai a anului 592, fiind prăznuit în ziua mutării sale la Dumnezeu. Ajungând în tezaurul Sfântului Ştefan cel Mare, acesta a aşezat sfântul cap al acestui nevoitor intr-o cunună pe care a scris în limba slavonă: «Moaşte de la Sfântul Simeon cel din Muntele Minunat. S-au ferecat de Io Ştefan Voievod la leatul 6971», adică anul 1463 şi le-a dăruit Mănăstirii Neamţ cu prilejul sfinţirii ei. Rugăm pe Sfântul Cuvios Simeon să mijlocească pentru noi şi pentru a noastră mântuire în faţa lui Dumnezeu!”.
Răspunsurile liturgice au fost oferite de un grup de maici din obştea Mănăstirea „Sfântul Ierarh Nicolae” din Miercurea-Ciuc.
La final, Chiriarhul a adresat arhiereasca sa binecuvântare asupra tuturor celor care au participat astăzi la acest frumos eveniment duhovnicesc din viaţa Sfintei Mănăstiri Tulgheş. (Episcopia Ortodoxă Română a Covasnei şi Harghitei)
