Sezonul de vânătoare la cerb carpatin este în toi
- Majoritatea vânătorilor care participă la partidele de vânătoare organizate de Direcţia Silvică Harghita sunt străini
- Vânătoarea la cerb carpatin este considerată de către vânători printre cele mai frumoase şi spectaculoase
Sezonul de vânătoare din această toamnă la cerbi carpatini (sau comuni) este în plină desfăşurare atât la masculi de trofeu, cât şi la cei de selecţie. Vânătoarea la această specie este considerată a fi una dintre cele mai frumoase şi spectaculoase, deoarece ea se desfăşoară pe parcursul mai multor zile, se suprapune cu perioada boncănitului, vânatul trebuie dibuit, iar vânătorii trebuie să-şi folosească din plin abilităţile.
În acest sezon, conform ordinului de ministru prin care se stabileşte anual cota de recoltă pentru fiecare specie cinegetică, de pe fondurile de vânătoare din judeţ pot fi recoltate în total 89 de exemplare de cerb mascul pentru trofeu şi 170 masculi de selecţie.
Pe teritoriul judeţului Harghita sunt, în total, 45 de fonduri cinegetice. Din acestea, Direcţia Silvică (DS) Harghita mai gestionează trei fonduri de vânătoare, prin ocoalele silvice Topliţa (Voivodeasa), Borsec (Bistricioara) şi Tulgheş (Rezu Mare).
Directorul Direcţiei Silvice Harghita, ing. Cătălin Mutică, a explicat că aceste trei fonduri de vânătoare au mai rămas în gestionarea instituţiei în zona de nord a judeţului, unde în administrarea celor trei ocoale silvice sunt suprafeţe compacte de fond forestier de stat. „Odată cu retrocedarea suprafeţelor forestiere şi modificarea legii vânătorii, toate celelalte fonduri cinegetice pe care le-am avut în gestiune în anii trecuţi au trecut la diverse asociaţii de proprietari sau de vânători”, a precizat directorul DS Harghita.
Acesta a spus că vânătoarea este reglementată strict prin mai multe acte normative, cel mai important fiind legea vânătorii – Legea nr. 407 din 2006, cu modificările şi completările ulterioare. Anul cinegetic este diferit de cel calendaristic, începând din luna iunie şi terminându-se la mijlocul lui mai. Pe baza inventarierii în teren a numărului de exemplare ale speciilor de interes vânătoresc, în luna iunie se emite un ordin de ministru privind cotele de recoltă în anul cinegetic următor.
„Vânătoarea a început în iunie, iar prima specie care ar fi în calendar ar fi căpriorul, însă pe suprafeţele fondurilor gestionate de noi nu avem o populaţie foarte numeroasă din această specie, fiindcă este o zonă de munte cu altitudine foarte înaltă şi condiţiile sunt extreme pentru aceste animale. Astfel, în afară de mistreţi masculi, care se recoltează în tot timpul anului, noi începem anul cinegetic în luna septembrie, când este reglementată vânătoarea la specia cerb comun sau cerb carpatin”, a declarat ing. Cătălin Mutică.
Conform Ordinului de ministru nr. 1540 din 04.06.2025, pe fiecare din cele trei fonduri de vânătoare din gestiunea DS Harghita a fost aprobată o anumită cotă de recoltă pentru cerb carpatin. În total, de pe cele trei fonduri cinegetice pot fi recoltate, în acest an cinegetic, 28 de exemplare din specia cerb comun. Din acestea, 10 sunt exemplare de cerbi masculi de trofeu, care sunt cei mai valoroşi, şi nouă masculi de selecţie. În cazul masculilor de selecţie, sunt recoltate exemplarele care nu sunt bine conformate, pentru a nu-şi transmite defectele către urmaşi. Pe lângă aceste piese, cum le numesc vânătorii, mai pot fi recoltate de pe cele trei fonduri de vânătoare nouă exemplare de femele şi tineret. Ing. Cătălin Mutică a precizat că acesta este numărul maxim de exemplare care poate fi recoltat, dar nu este o ţintă obligatorie şi nici într-un an nu se vânează integral toţi cerbii. Perioada de vânătoare la mascul pentru trofeu este între 10 septembrie şi 15 noiembrie, iar la mascul de selecţie şi femele între 1 septembrie şi 31 decembrie.
Vânătoarea la cerb carpatin se suprapune peste cunoscuta perioadă de boncănit, în care cerbii îşi dispută supremaţia cârdurilor de ciute şi îşi semnalează prezenţa în anumite zone. Boncănitul cerbilor este un moment care poate fi admirat doar o dată pe an – toamna. Acum, cerbii elimină un miros specific, uşor de perceput chiar şi de către om, după cum spun specialiştii. Chiar dacă nu toată lumea agreează această activitate, directorul DS Harghita a menţionat că cinegetica implică şi recoltarea, şi vânătoarea. Iar în această perioadă a boncănitului, vânătorii se pot apropia de exemplarele de cerb, le pot analiza şi pot să ia decizia cea mai bună, mai ales acolo unde este vorba despre recoltarea masculilor de selecţie, care ar putea să transmită gene degenerative şi care pot fi recunoscuţi uşor.
„Pe de altă parte, exemplarele de trofeu de asemenea pot fi recoltate şi, în măsura în care există cerere, cum avem de mai mulţi ani, pot aduce un aport financiar important pentru gestionarea fondului cinegetic. Nu e vorba numai despre direcţia silvică sau RNP – Romsilva, ci despre toate asociaţiile de vânătoare din ţară care plătesc sume importante la bugetul de stat pentru a putea să obţină licenţă să gestioneze un fond de vânătoare. Pe lângă faptul că trebuie să aibă angajaţi de specialitate pentru a exista eficienţă în conducerea unui fond cinegetic, trebuie investit foarte mult pentru dezvoltarea unei populaţii de un anumit tip pe acel fond de vânătoare. Astfel, partea de recoltare trebuie să aducă şi anumite venituri pentru a putea acoperi cheltuielile cu gestionarea fondurilor cinegetice şi pentru a avea o populaţie sănătoasă, dezvoltată în mod echilibrat, deoarece nu trebuie nici mai multe, nici mai puţine exemplare decât bonitatea terenului. Dacă sunt mai multe exemplare, atunci pot produce pagube, inclusiv cervidele. Pentru a avea o populaţie echilibrată, vânatul are nevoie de trei elemente esenţiale: linişte, adăpost şi hrană. Ori, liniştea şi adăpostul se găsesc, dar hrana nu există întotdeauna şi atunci noi trebuie să venim şi cu un aport suplimentar, care înseamnă efort financiar”, a explicat ing. Cătălin Mutică.
Până în momentul de faţă, au fost recoltate nouă exemplare de cerb pentru trofeu
Până în momentul de faţă, existând cerere din partea vânătorilor, de pe cele trei fonduri de vânătoare din gestiunea DS Harghita au fost recoltaţi nouă cerbi de trofeu, din 10 câţi au fost aprobaţi prin ordin de ministru. În cazul masculilor de selecţie, din cele nouă exemplare aprobate s-au recoltat cinci. Ing. Cătălin Mutică a precizat că, în general, după perioada de boncănit, masculii de selecţie, dacă sunt rău conformaţi sau au defecte majore, se recoltează de către personalul silvic.
Majoritatea vânătorilor care participă la partidele de vânătoare organizate de DS Harghita sunt străini, dar participă şi vânători din ţară. Vânătorii străini sunt din Europa de Vest, din ţări precum Ungaria, Danemarca, Germania, dar au fost şi din Statele Unite ale Americii. Tarifele sunt aceleaşi pentru vânători, neexistând diferenţe între cei români şi cei străini. Sunt tarife pe care le aprobă Consiliul de Administraţie al Regiei Naţionale a Pădurilor (RNP) – Romsilva. Un trofeu porneşte de la 1.500 de euro şi poate ajunge chiar şi la 10.000 de euro, dacă e un trofeu foarte valoros, ceea ce este foarte rar. În context, directorul DS Harghita a amintit că, în momentul de faţă, cel mai valoros trofeu din România se află la Muzeul Cinegetic de la Posada din cadrul RNP – Romsilva. Este un trofeu de aproximativ 260 de puncte CIC (Consiliul Internaţional de Cinegetică). Trofeul a fost recoltat de un vânător străin, dar a rămas în ţară la muzeu.
„Vânătoarea este o activitate destul de intensă, fiindcă într-o perioadă foarte scurtă de timp avem destul de mulţi vânători care vin şi stau, în general, la cabanele noastre de la ocoalele civice. Este şi perioada când personalul silvic este angrenat în mai multe activităţi, fiindcă, până să ajungă vânătorii, se fac foarte multe observaţii în teren, pentru a şti exact în ce zonă obişnuiesc cerbii să vină”, a spus directorul DS Harghita.
Acesta a mai punctat că este o vânătoare semi-sălbatică, deoarece în septembrie nimeni nu atrage exemplarele prin hrană suplimentară sau prin alte modalităţi. „Efectiv se merge în teren şi după urme, după boncănit, vânătorii încearcă să se apropie de vânat, nefiind zone îngrădite sau ţarc, cum sunt în alte ţări. Totul este sălbatic şi cred că vânătorii vin mai mult pentru adrenalină, nu neapărat pentru trofee. Din discuţiile cu vânătorii, faptul că vânătoarea este încă autentică şi nu este o vânătoare intensivă, precum se face în ţarcuri, este apreciată de foarte mulţi”, a conchis ing. Cătălin Mutică. (Şt. Pătrîntaş)
