Informația Harghitei – jurnal independent singurul jurnal independent editat în limba română din județul Harghita
La manifestarea din acest an au fost abordate, prioritar, teme privind contribuţia românilor la pregătirea, înfăptuirea şi consolidarea Marii Uniri
A XXIV-a ediţie a sesiunii desfăşurată la Hotelul „Bradul” din Covasna a debutat cu un emoţionant film documentar dedicat Marii Uniri, realizat de Asociaţia „Ştefadina”, urmată de prezentarea Enciclopediei digitale „România 1918. Oameni, momente, imagini”, realizată de profesorul de matematică Radu Jugureanu, după „umilinţa anunţului la radio că bucureştenii vor celebra Marea Unire prin cel mai mare cârnat din lume; atât de supărat am fost încât am zis că nu se poate, hai să construiesc eu ceva – şi am făcut această Enciclopedie digitală, o construcţie accesibilă, care are peste 800 de pagini, conţine 370 de imagini rare şi documente aşijderea, care a ajuns până acum la circa 500.000 de români”.
Preotul profesor Vasile Oltean a vorbit, la partea sesiunii desfăşurată în plen, despre mărturiile dacice în ritualurile junilor din Şcheii Braşovului şi apoi, venind pe treptele istoriei, despre cele trei popasuri braşovene ale lui Mihai Viteazul, cei 32 de ctitori ai Bisericii „Sf. Nicolae”, toţi din Moldova şi Muntenia, despre cei 94 de cărturari braşoveni care au participat la Unire şi, în fine, despre documentele germane noi care atestă că Negru Vodă a dăruit Muntele Postăvarul bisericii, care, după cronologia de azi, n-ar fi existat în acele vremuri, iar în alte documente se foloseşte sintagma „muntele şcolii”, pentru că din veniturile acestuia se întreţinea şi şcoala, şi biserica – ceea ce înseamnă că ambele fiinţează încă din secolul XI.
Prof. univ. dr. Ioan Scurtu a combătut teza idioată, preluată şi de unii istorici români, respectiv că un mănunchi de intelectuali, desprinşi de marea masă a românilor, care nu avea, cică, percepţia realităţii istorice, profitând de înfrângerea Ungariei, s-au adunat la Alba Iulia şi au făcut Unirea. Ampla demonstraţie a cunoscutului istoric a pornit de la unitatea de limbă şi religie, adică din momentul în care oficialităţile de la Buda, care militau intens pentru maghiarizare, au emis în 1351 o lege prin care doar Biserica Catolică putea emite acte şi documente, Biserica Ortodoxă fiind astfel plasată în afara cadrului legal. Aceeaşi teză a fost analizată, dintr-un alt unghi, de prof. univ. dr. Petre Ţurlea: istoriografia maghiară încearcă, susţine autorul, să acrediteze ideea că Marea Unire nu e înnimbarea voinţei unui popor, ci e rezultatul exclusiv al Trianonului, adică al deciziei marilor puteri. „Orgoliul uriaş al ungurilor nu le permitea acceptarea că au fost învinşi de un popor, zic ei, inferior, şi ca atare, deşi n-au tras nici un foc de armă şi n-au purtat nici o luptă, Horthy a intrat în Ardealul cedat în fruntea a 300.000 de ostaşi, pe un cal alb, ca şi cum ar fi ieşit victorioşi într-un război împotriva românilor”. Abordând tema atitudinii partidului comunist faţă de Unire, prof. univ. dr. Alexandru Porţeanu a insistat, între altele, asupra unei lucrări semnată V. Liveanu, în care se afirma răspicat că nu împotriva Imperiului trebuia să lupte la 1918 poporul român, ci, „cu arma în mână, împotriva statului român!”. Alin Bulumac, în numele unui grup de studenţi coordonaţi de prof. univ. dr. Radu Baltasiu, a prezentat o analiză a conţinutului, în speţă a termenilor legaţi de Unire şi Trianon în presa maghiară, adaptat conform teoriei stigmatizării a lui Ervin Goffman. Concluzia generală este că presa de limbă maghiară din România introduce nonsubiectul (vorbesc despre ceva fără să-l menţioneze), cuvintele ori sintagmele care conţin cuvintele român ori unire creează sută la sută emoţie negativă şi, devenind victimă a propriei propagande, stres cotidian, iar imaginea generală a presei maghiare din România nu este a unei prese libere, ci a uneia trecută prin diverse filtre.
Ion Wiedner-Ciurea a vorbit despre pericolul crizei identitare a multietnicităţii în comunicarea „Acasă: peregrin în inima ţării”, iar prof. univ. dr. Ioan Sabău Pop, referindu-se la măsurile şi reglementările de natură juridico-administrativă ale Consiliului Dirigent după 1918, şi-a exprimat regretul că în ultimii 80 de ani o problemă esenţială, aceea a optanţilor unguri, nu s-a abordat deloc sau doar tangenţial, deşi efectele juridice ale acestei dispute se întind peste un secol – şi nici astăzi nu este stinsă. Într-una din intervenţiile sale, dr. Vasile Lechinţan s-a referit la cele două documentare (care vor fi urmate de alte 8) despre viaţa maghiarilor din România de după Unire, având ca autori istorici maghiari din Ungaria şi România, dar şi 2 istorici români, documentare propagandistice şi total „lipsite de seriozitate ştiinţifică” din moment ce susţin că viaţa maghiarimii a fost puternic lovită după Unire. Istoricul clujean a dat mai multe exemple, între care şi următorul: „în România interbelică erau 330 de publicaţii, între care: 43 de cotidiene pentru 1,3 milioane de maghiari, 55 de cotidiene pentru 14,5 milioane de români, nemaivorbind că în Ungaria existau doar 32 de cotidiene la 8 milioane de unguri”.
Prof. univ. Ioan Vlad a demonstrat în ce fel elementele săseşti, inclusiv Casa Sfatului, sunt excesiv folosite în promovarea Braşovului, deşi sfatul săsesc care a administrat Braşovul sute de ani i-a discriminat puternic pe români, n-a fost acceptat nici un tânăr român la Liceul Honterus şi n-au dat nici un ban pentru Liceul Şaguna, promovând în schimb o politică dură de amenzi pentru extorcare de fonduri, românii fiind amendaţi usturător pentru orice fleac.
Diverse faţete ale problematicii Unirii au fost abordate de gen. (r.) prof. univ. dr. Stan Petrescu, Bucureşti, în comunicările prezentate de prof. dr. Daniel Hrenciuc, Rădăuţi, dr. Vasile Tutula, Cluj-Napoca, prof. univ. dr. Doru Victor Iancu, Cluj-Napoca, Eugen Criste, Arad, Valeriu Tanasă, Bacău, prof. Liviu Dârjan, Săcele, Liliana Oprescu, Sibiu, prof. dr. Dragoş Curelea Sibiu; aspecte referitoare la pregătirea, înfăptuirea şi consolidarea Marii Uniri în fostele comitate Ciuc, Odorhei şi Treiscaune, azi judeţele Covasna şi Harghita, au fost prezentate de cercetători, profesori şi preoţi din cele două judeţe: dr. Ana Dobreanu, Miercurea Ciuc, prof. dr. Luminiţa Cornea, Sf. Gheorghe, prof. Florentina Teacă, Covasna, prof. Corina Sporea, Vama Buzăului, Florin Herţeg, Sf. Gheorghe, ing. Ciprian Hugianu, Sf. Gheorghe, prof. Maria Stoica, Sf. Gheorghe. Comunicările de la secţiunea Istorie bisericească au fost susţinute de preoţi, profesori, arhivişti şi alţi intelectuali cu preocupări în cunoaşterea istoriei bisericeşti: pr. dr. Sebastian Pârvu, Sf. Gheorghe, dr. Costel-Cristian Lazăr, Topliţa, pr. drd. Nicu Lazăr, Vama Buzăului, pr. drd. Vlad Irimia, Covasna, pr. drd. Laurenţiu-Gabriel Panciu, Miercurea Ciuc, pr. drd. Florin Elisei Vatamanu, Gheorgheni, Ioana Drăgoi, Bucureşti, ing. Gheorghe Bejan, Bacău, George Popescu, Ozun. La secţiunea Sociologie, etnografie şi cultură românească, pe lângă temele de specialitate, au fost incluse şi comunicări referitoare la proiecte iniţiate de instituţii şi asociaţii culturale, dedicate aniversării Centenarului Marii Uniri, intervenţii susţinute de: conf. univ. dr. Liliana Trofin, Bucureşti, dr. Mihai Suciu, Tg. Mureş, Samira Puşcă, Bucureşti, prof. ing. Maria Peligrad, Sf. Gheorghe, prof. Irina Groza, Miercurea Ciuc, Mihaela Aionesei, Tg. Secuiesc, dr. Mihai Tîrnoveanu, Braşov. La sesiune s-au lansat 23 de cărţi şi publicaţii, majoritatea cu tematică istorică.
În finalul ediţiei din acest an a sesiunii, după receptarea propunerii profesoarei Corina Bărăgan-Sporea ca, în ziua Centenarului, la o anumită oră, să bată toate clopotele bisericilor ortodoxe din România, dr. Ioan Lăcătuşu a afirmat că Sesiunea Naţională de Comunicări Ştiinţifice Românii din sud-estul Transilvaniei. Istorie, Cultură, Civilizaţie a fost iniţiată după înfiinţarea Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei, iar „în programul celor 23 de ediţii au fost prezentate aproape 2.000 de comunicări din domeniile arheologiei, istoriei, etnografiei, sociologiei, demografiei, teologiei, muzeologiei, arhivisticii, culturii etc., majoritatea studiilor, articolelor şi recenziilor fiind valorificate ştiinţific în cele 17 numere ale anuarului Angvstia editat de Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” şi Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, în cele patru numere ale anuarului Acta Carpatica editat de Centrul European de Studii Covasna-Harghita şi Asociaţia „Ştefadina” şi în alte numeroase volume de istorie, etnografie, sociologie, demografie, referitoare la realităţile socio-umane din sud-estul Transilvaniei.
Ediţia din acest an a sesiunii – la a cărei deschidere au fost prezenţi şi au vorbit prefectul de Covasna, Ion Cucu, pr. dr. Sebastian Pârvu, care a citit mesajul PS Andrei, episcopul Covasnei şi Harghitei, secretara oraşului Covasna, Vasilica Ene, preşedintele Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş, Marian Ştiopu – s-a desfăşurat în organizarea Academiei Române – Centrul European de Studii Covasna-Harghita, Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei – Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, Asociaţiei „Ştefadina” din Bucureşti şi Ligii Cultural-Creştine „Andrei Şaguna”, cu sprijinul Consiliului local Sfântu Gheorghe, Asociaţiei GRIT Covasna, Hotelului „Bradul” Covasna şi Hanului „Nufărul Reci”.
M. GROZA
