Restanţele acumulate la achitarea facturilor emise pentru serviciile de alimentare cu apă şi canalizare: Doar la două asociaţii de proprietari sunt în sumă totală de 90.853 lei

august 12, 2016 in Societate

Restanţele acumulate la achitarea facturilor emise pentru serviciile de alimentare cu apă şi canalizare:

Doar la două asociaţii de proprietari sunt în sumă totală de 90.853 lei

În Informaţia Harghitei nr. 6093/10 august 2016, scriam despre decizia drastică pe care o luase societatea HARVIZ SA faţă de restanţierii la achitarea facturilor emise pentru serviciile de alimentare cu apă şi canalizare. Decizia era aceea că, începând cu data de 10 august, se sistează furnizarea apei în blocurile de locuinţe din municipiul Miercurea-Ciuc unde restanţele la achitarea facturilor emise pentru serviciile de alimentare cu apă şi canalizare sunt foarte mari

În preziua datei fatidice

În data de 9 august l-am contactat pe d-l ing. Bogáti Csaba, director general al SC HARVIZ SA, care ne-a dat vestea bună că s-a renunţat la sistarea serviciilor de apă şi canalizare ca urmare a faptului că, în urma unor discuţii cu conducerile celor două asociaţii, ce însumează în total o restanţă de peste 90.000 lei, s-a ajuns la o soluţie – care deocamdată îndepărtează pericolul – şi anume, să se încheie o convenţie prin care se vor stabili modalităţile de achitare a sumelor restante.

Convenţiile încheiate cu cele două asociaţii

Directorul SC HARVIZ SA s-a ţinut de cuvânt şi ne-a pus la dispoziţie cele două convenţii încheiate cu asociaţiile restanţiere. În cazul Asociaţiei Proprietarilor „Testvériség” („Frăţiei”, o asociaţie mamut) restanţele care depăşesc 45 de zile se ridică la suma de 46.888 lei. În cazul acestei asociaţii, sunt invocate greutăţi în ceea ce priveşte încasarea lunară a cheltuielilor comune şi a restanţelor, precizându-se că s-au depus peste 20 de dosare la instanţele de judecată, în legătură cu achitarea acestor sume.

La cea de-a doua asociaţie restanţieră, Asociaţia „Testvériség 14” („Frăţiei 14”) restanţa care depăşeşte 45 de zile se ridică la suma de 43.965 lei. Şi la această asociaţie se invocă faptul că asociaţia se confruntă cu greutăţi în ceea ce priveşte încasarea lunară a cheltuielilor comune şi a restanţelor, având multe dosare depuse la instanţele de judecată.

Ceea ce s-a convenit de comun acord:

1) asociaţiile se obligă să achite până la ultima zi a fiecărei luni 5.000 lei din restanţe împreună cu contravaloarea facturilor lunare;

2) în cazul în care plata acestor sume întârzie să fie efectuată, se va lua legătura cu preşedinţii asociaţiilor, în vederea stabilirii blocurilor/branşamentelor rău platnicilor, unde Operatorul Regional – SC HARVIZ SA – va sista furnizarea serviciilor;

3) indiferent de situaţie, asociaţiile se obligă să-şi achite facturile restante cel târziu până la data de 31 martie 2017;

4) Operatorul Regional se obligă să anunţe în prealabil asociaţiile, despre orice măsură ce urmează să fie luată în cazul în care aceste convenţii nu se respectă.

Semnatarii acestor convenţii

În data de 8 august 2016, cu ocazia întâlnirii dintre SC HARVIZ SA, în calitate de Operator Regional, reprezentat prin Bogáti Csaba, director general, şi ec. Fülöp Árpád Zoltán, contabil şef pe de o parte, şi Asociaţia de Proprietari „Testvériség”, reprezentată de Sántha Pál Vilmos, preşedinte, respectiv Asociaţia de proprietari „Testvériség 14”, reprezentată de Soós Mihály, administrator, au fost semnate convenţiile protocol.

Precizare: părţile se obligă să respecte condiţiile stabilite, orice eveniment ce poate perturba buna desfăşurare a convenţiilor fiind adus la cunoştinţa părţilor semnatare.

Păsuire de 8 luni

Până în 31 martie 2017 sunt 8 luni, atâta timp au cele două asociaţii de proprietari să achite restanţele, care în total depăşesc 90.000 lei. Oare, dacă conducerile asociaţiilor în cauză le-ar fi cerut restanţierilor, pe parcurs, să-şi plătească din datorii înainte de a se ajunge la sume care de-acum sunt greu de plătit, şi nu ar fi stat doar în expectativă, aşteptând, în două zile după-amiaza pe săptămână, să fie rugaţi să primească sumele restante, oare, zic şi eu, s-ar fi ajuns la aceste situaţii? Nu ar fi fost de datoria consiliului de administraţie şi al administratorului asociaţiilor să bată la uşa rău platnicilor mai des, pentru a respecta normalitatea, aceea de a-şi achita la timp serviciile de care beneficiază? Întreb doar, pentru că s-ar putea să am sau nu dreptate. În fine, să le dorim celor aflaţi în situaţia descrisă să-şi poată respecta obligaţiile cuprinse în convenţia-protocol.

AURELIA ILUŢ