Proverbele nestemate ale spiritului uman

„Proverbele sunt aforismele poporului”
Lucian Blaga

Intensa circulaţie a proverbelor, ca şi marea lor forţă de generalizare, precum şi valoarea universală a multora dintre ele nu le anihilează caracterul naţional, ci dimpotrivă. În acest sens, B.P. Haşdeu scria convingător în Etymologicum Magnum Romaniae ,,Proverbul Apa curge, pietrele rămân, pentru care n-am putut găsi nici o paralelă în celelalte limbi, astfel că trebuie să-l privim ca specific românesc, ni se pare a fi o extremă importanţă istorică. Numai izvoarele de munte curg şi se scurg pe pietre, niciodată râurile de pe câmpie, în privinţa cărora nisipul rămâne. Pentru ca un asemenea proverb să se fi putut naşte şi a se înrădăcina la toţi românii din Dacia lui Traian, cată să admitem dară că întreaga naţionalitate a noastră s-a format în Carpaţi, pogorându-se mai târziu gata de şes”.

Ca orice produs spiritual, proverbele sunt fructele experienţei unor existenţe omeneşti. De aceea, ni se pare îndreptăţită constatarea unui scriitor francez al veacului al XVIII-lea, care spunea: ,,Proverbele sunt fructul experienţei tuturor popoarelor, bunul-simţ al tuturor secolelor, redus în formule”.

Cunoscutul folclorist G. Dem. Teodorescu, unul dintre primii cercetători, pe criterii ştiinţifice, ai acestei specii, scria într-o lucrare din tinereţe, Cercetări asupra proverbelor române (Bucureşti, 1877), că ,,pe lângă limbă, ele ne fac să cunoaştem şi o sumă de fapte, ce oglindesc, când naivitatea, când înţelepciunea popoarelor, ne dau idee despre obiceiurile, instituţiile şi viaţa generaţiunilor cărora le-am luat locul; ne înfăţişează mulţime de mici amănunte locale, pline de interes, aţâţătoare de dorinţa de a le cunoaşte”.

Creatorul de proverbe autentice, valoroase, este un filosof şi un poet adevărat. El îşi dăruieşte totul pentru descoperirea şi înţelegerea universului, a vieţii umane şi a relaţiilor dintre oameni. Pentru realizarea unui proverb de mare valoare, el îşi solicită puterea de observaţie şi de analiză, gândirea, fantezia, halucinaţia, visul, capacitatea de a compara şi ierarhiza. De aici forţa de sugestie şi de sinteză a proverbelor.

Vă propunem să savuraţi câteva proverbe din Cartea înţelepciunii populare.

• Un ceas dimineaţa plăteşte cât trei după prânz.
• E loc la soare pentru toţi.
• Nu e soare, fără umbră.
• Copacul nu cade dintr-o lovitură.
• Iarba rea nu piere.
• Dintr-un lemn iese şi cruce şi măciucă.
• Mai mulţi mărăcini decât trandafiri.
• Se duce la vie cu struguri în poală.
• Un cal are patru picioare şi tot se poticneşte.
• Din gura corbului n-auzi decât ,,Cra”!
• Nici oaie între lupi, nici lup între oi.
• Şarpele, când îl doare capul, iese la drum.
• Banul e făcut rotund, lesne se rostogoleşte.
• Nu sună banul când e singur în pungă.
• Câştigul şi paguba sunt fraţi de cruce.
• Mai bine e de a câştiga puţin cu dreptate, decât mult cu strâmbătate.
• Cine învaţă la tinereţe, se odihneşte la bătrâneţe.
• O meserie plăteşte cât o moşie.
• Cine nu deschide ochii, deschide punga.
• Omul când îşi pierde drumul, nu găseşte nici cărarea.
• Ferească Dumnezeu pe om de gura satului.
• Cum e ţara aşa şi obiceiurile.
• Una spune omul şi alta face Domnul.
• Cugetă (bine) înainte de a vorbi.
• Frumuseţea vestejeşte, dar înţelepciunea creşte.
• Înţeleptul tace şi face.
• Întrebarea moarte n-are.
• O căutătură dulce, la dragoste te duce.
• Dragostea nu e moşie, ca să o iei cu chirie.
• Nu-i gard fără pârleaz şi om fără necaz.
• Când norocu-şi schimbă pasul, n-aduce anul ce aduce ceasul.
• Lenea e la om ca şi rugina la fier.
• Mândria vine înaintea căderii.
• A ales până a cules.
• Ascultă tot, dar nu crede tot.
• Greu se cunoaşte cineva pe sine.
• Curăţenia sufletului ţi-arată adevărul.
• Cu mintea ta să te sileşti orice întâmplare s-o biruieşti.
• Viaţa ţi se lungeşte când sufletul se-nveseleşte.

Nicolae Bucur

Comentarii:

comentarii