Pregătirile pentru sărbători în satul de altădată (III): Fierberea sarmalelor în oale ceramice
Oala sau vasul ceramic mediu sau mare e un obiect de bază, folosit neîntrerupt din cele mai vechi timpuri. Nelipsit din gospodăriile româneşti, acest tip de vas avea întrebuinţare largă, dar cele de dimensiuni medii şi mari, cu două toarte şi uneori îmbrăcate în plasă din sârmă, erau folosite pentru fierberea sarmalelor sau a găluştelor, cum se spunea. Realizată în ateliere săteşti sau în centre de olărit, din lut bine frământat şi ars în cuptor, oala păstra căldura îndelung, asigurând fierberea lentă, molcomă, care dădea şi o anume savoare mâncării. Erau vremuri în care nici oamenii, nici mâncarea nu se grăbeau, iar lucrurile se făceau firesc, în ritmul lor.
Împodobitul bradului şi fiertul sarmalelor se făceau mereu în ajunul Crăciunului. Unii fac la fel şi azi. Gospodina pregătea frunzele de varză murată, le tăia „nervura”, răsucea umplutura şi, după ce ungea vasul cu unsoare, aşeza sarmalele în straturi ordonate circular. La baza vasului mai adăuga oase cu carne de porc, iar printre sarmale, bucăţi de muşchi. La final, peste ele veneau frunze întregi sau mărunţite, pentru a fierbe mai bine. Oala era apoi aşezată în cuptorul de pâine, ori pe marginea sobei, în care focul era mic şi constant, iar astfel bucatele clocoteau fără grabă.
Vasele de ceramică păstrează pe ele urme de uzură sau ale atingerii focului: depuneri de funingine, smalţ fisurat ori sărit, toate fiind semne ale folosirii repetate. Dincolo de utilitatea lor practică, oale ca acestea sunt dovezi ale unui mod de viaţă construit în jurul vetrei – locul primordial al casei ţărăneşti.
Pentru omul din satul de altădată, oala pentru sarmale nu era doar un vas, ci un element al ospăţului comunitar, al sărbătorii şi al împărtăşirii hranei în familie. Fiertul sarmalelor în vase ceramice vechi, moştenite din familie, se mai practică şi azi în unele sate, după cum am putut afla. Maria Oltean din Livezi, jud. Harghita, spune că în familia ei sarmalele fierb într-o oală ceramică veche de vreo 100 de ani şi că nu se pot gândi la momentul când oala se va sparge. Alţii fierb sarmale tot în oale ceramice, dar mai noi, din comerţ.
Oalele pentru găluşte, selectate din patrimoniul MNCR pentru a ilustra povestea de azi, provin din cercetări de teren realizate în Harghita, la Voşlăbeni, Vidacut, Mihăileni, Hodoşa şi în Covasna, la Barcani.
Cosmina Marcela Oltean
Consultanţi – prof. Doina Dobreanu (Subcetate, jud. Harghita), Maria Oltean (Livezi, jud. Harghita)
Foto, arhiva MNCR. Reconstituire cu AI – C.M. Oltean
