Pe lanţul scurt de aprovizionare cu produse româneşti vom descoperi oare şi o verigă slabă? | Informația Harghitei - jurnal independent
sâmbătă , 1 octombrie 2022
Home » Agricultură/Ecologie » Pe lanţul scurt de aprovizionare cu produse româneşti vom descoperi oare şi o verigă slabă?
Pe lanţul scurt de aprovizionare cu produse româneşti vom descoperi oare şi o verigă slabă?

Pe lanţul scurt de aprovizionare cu produse româneşti vom descoperi oare şi o verigă slabă?

E posibil, dar mai bine să nu ne concentrăm prea mult pe asta, că atunci chiar s-ar putea întâmpla!

Cu gândul că Legea 150/2016, care modifică şi completează Legea 321/2009 privind comercializarea produselor alimentare, nu îi va determina pe cetăţenii români, trăitori în zonele de graniţă, să iasă în afara ţării pentru a-şi cumpăra la un preţ mai mic decât cel de la noi alimentele, aşa cum aveam să deduc dintr-o discuţie anterioară purtată cu şeful Compartimentului de Inspecţie, Verificare şi Control Harghita, am apucat calea către Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Harghita cu speranţa că aici voi afla ceva mai multe despre preţul lor de vânzare către consumator…

Şi nu m-am înşelat, pentru că, departe de a confirma sau infirma ipoteza mea, şeful instituţiei, ec. Kedves Emeric, a încercat să mă lămurească, pas cu pas, în legătură cu modul de formare al preţurilor, pornind de la modificarea pe care o aduce noua lege noţiunii ce defineşte costul de producţie.

Ce se modifică la modul concret?! Iată şi răspunsul: „Acesta se compune din preţul de achiziţie a materiilor prime şi materialelor consumate, cheltuielile de prelucrare a materiilor prime în produs finit, alte cheltuieli directe şi cota de cheltuieli indirecte ce revine unui anumit produs”.

Rugat să îmi spună ceva mai multe despre preţul de achiziţie şi cel de vânzare a produsului finit către consumator, d-l Kedves a precizat faptul că cel dintâi cuprinde preţul de cumpărare negociat între comerciant şi furnizor, iar cel de-al doilea preţul de achiziţie majorat cu adaosul comercial.

Şi cum deocamdată habar nu avem cine şi pentru ce ar negocia ceva cu cineva cu privire la viitoarele preţuri ale produselor româneşti care se vor comercializa prin supermarketurile şi hypermarketurile de pe teritoriul ţării, începând cu 18 ianuarie 2017, când Legea 150/2016 impune ca cel puţin 51% din carnea, ouăle, legumele, mierea de albine, produsele lactate şi cele de panificaţie comercializate să fie cumpărate pe baza unui contract, printr-un lanţ scurt de aprovizionare, nu ne rămâne decât să aşteptăm să vedem cu ce vor ieşi la întâmpinare producătorii harghiteni. Până atunci voi mai reţine din spusele interlocutorului meu faptul că aceeaşi lege reglementează şi termenele de plată ale comerciantului către furnizor: 30 de zile – termen general; 7 zile termen pentru produsele alimentare proaspete!

Cât priveşte recepţia produselor, e bine de ştiut că „marfa poate fi refuzată dacă nu este livrată în condiţiile negociate ori în termenele de livrare, cu excepţia situaţiilor în care contractual părţile sunt de acord”…

Urmărind atent legea, şeful AJFP Harghita mi-a mai spus că, dacă necesarul de produse alimentare nu poate fi asigurat din piaţa internă, MADR va emite un ordin pe seama căruia situaţia îşi va găsi soluţionare. Şi mi-a mai spus ceva: achiziţia pe lanţul scurt nu este obligatorie pentru comercianţii cu o cifră de afaceri mai mică de 2 milioane de euro!

***

Exprimându-şi speranţa că legea în discuţie va duce la capitalizarea producătorilor autohtoni, ec. Kedves Emeric a considerat util să mai vină în plus cu câteva noutăţi. Între ele, prima ar fi aceea că dacă un operator economic desfăşoară activitate impozabilă maximum 3 luni într-un semestru, el poate solicita ca perioadă fiscală pentru TVA, semestrul calendaristic; dacă efectuează maximum 6 luni activitate economică într-un an, el poate solicita ca perioadă fiscală pentru TVA, anul fiscal.

În această idee, cei interesaţi vor depune, până în 25 februarie a anului în care se exercită opţiunea, Formularul 306, practic o cerere căreia îi vor anexa declaraţia pe propria răspundere, balanţele de verificare pentru anul anterior, jurnalul de vânzări pentru anul anterior şi contracte/comenzi, alte documente relevante pentru susţinerea cererii făcute.

Cu acest „post-scriptum” la articolul compus din multe, foarte multe verigi, eu pornesc în căutarea următoarei, pentru a încerca să mă dumiresc cât de cât în legătură cu ceea ce va aduce concret noua lege pe rafturile marilor lanţuri de magazine din judeţ şi din ţară. Până atunci nu uitaţi, aştept şi părerile dumneavoastră, producători, consumatori, procesatori sau comercianţi, interesaţi deopotrivă de ceea ce înseamnă schimbare în bine pe acest segment…

ŞTEFANA DRĂGHICI

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.