Puteți susține ziarul Informația Harghitei și, implicit, această pagină de Internet
prin direcționarea către Fundația „Adevărul Harghitei”
a până la 3,5% din impozitul datorat.

Parfumul de tei al cuvântului eminescian | Informația Harghitei - jurnal independent
vineri , 29 martie 2024
Home » Cultură » Parfumul de tei al cuvântului eminescian
Parfumul de tei al cuvântului eminescian

Parfumul de tei al cuvântului eminescian

Răsfoind paginile Cărţii de aur a liricii eminesciene în perioada lui florar am fost înmiresmaţi de parfumul florilor de tei al hlamidei cuvântului românesc, podoabă ancestrală a identităţii noastre. Fiecare strofă, fiecare vers a constituit un eveniment al lecturii profunde pentru a descoperi noi trăiri în sensibilitatea gândirii poetului, îndemnaţi şi de rândurile lui Şt. O. Iosif: şi te citesc mereu/Şi parcă te-aş citi întâia dată!/Ce orizonturi nouă-mi luminezi cu raza genială a minţii tale.

La întâi mai 1881, în paginile revistei ieşene Convorbiri literare vedea lumina tiparului una dintre cele mai cunoscute satire ale poetului, Scrisoarea III, care în primele variante purtase titlul Patria şi patrioţii. În cele 282 de versuri poetul vizionar a întruchipat figura marelui domnitor Mircea cel Bătrân, ca simbol al omului politic de geniu. Imaginea marelui patriot este conturată prin cuvinte simple, dar din care se deduc marile idealuri ale poporului nostru. Cum se poate comenta răspunsul celebru al domnitorului formulat de poet …căci moşneagul ce priveşti/nu e om de rând, el este domnul Ţării Româneşti? Expresia artistică moşneag cum o putem interpreta în această structură poetică? E bătrân, e încărcat de experienţa anilor anteriori sau e conştiinţa unui mare patriot, chintesenţă a visurilor înaintaşilor legate de calităţile morale ale propriului său popor…

La invazia otomană redată prin prezentul istoric şi o imagine vizuală înfiorătoare de ameninţare …Ieniceri, copii de suflet al lui Allah şi spahii/Vin de-ntunecă pământul la Rovine în câmpii;/Răspândindu-se în roiuri, întind corturile mari… le răspunde prinuraganul vijelios al luptei ce avea să vie: Călăreţii împlu câmpul şi roiesc după un semn/Şi în caii lor sălbatici bat cu scările de lemn/… Urlă câmpul şi de tropot şi de strigăt de bătaie./În zadar striga-mpăratul ca şi leul în turbare,/Umbra morţii se întinde tot mai mare şi mai mare. Prin varietatea mijloacelor artistice şi încărcătura simbolică a cuvintelor poetul creează o imagine apocaliptică a bătăliei de la Rovine. Trăirea interioară a cititorului îl transpune pe câmpul de luptă, ca participant direct la înfăptuirea marilor visuri ale poporului român.

Partea a doua a poemului redă în mod ironic concepţia poetului legată de peisajul politico-moral al societăţii româneşti contemporane. Despre finalul emoţional al poemului, în care este invocată figura lui Ţepeş Vodă, istoricul literar D. Murăraşu afirmă: …Avem o descărcare a emoţiei şi o calmare sufletească justificabile numai în acel plan superior, unde există o altă lume, lumea artei…

Un alt poem, care apare la mijlocul lui florar în anul 1883 în cunoscuta revistă Familia, poartă titlul elegiac Când amintirile… care reţine atenţia lectorului prin motivele romantice prelucrate de poet: al lunii, al stelelor, izvorului şi al liliacului. Dar ideile poetice ce reies din textul literar se axează pe opoziţia dintre cadrul etern al naturii şi efemeritatea sentimentului iubirii, ce rămâne numai amintire: Putut-au oare-atâta dor/În noapte să se stângă,/Când valurile de izvor/N-au încetat să plângă. Energia puternică a dorului de împlinire prin iubire se stinge-ncet, de parcă n-ar fi fost nicicând, numai izvorul, simbol al vieţii, este acel martor copleşit de tristeţe atunci când o iubire adevărată se lasă uitată în trecerea ireversibilă a timpului.

O călărire în zori sunt versurile trimise de tânărul Eminescu revistei Familia, care le publică la sfârşitul lui florar al anului 1866. Creaţia poetică, atât prin structură, cât şi prin expresivitate, anunţă talentul junelui îndrăgostit de frumuseţea şi muzicalitatea cuvântului românesc. El devine căutătorul comorilor semantice de redare a ipostazelor iubirii De-aş fi, mândră, râuşorul,/Care dorul/Şi-l confie câmpului,/Ţi-aş spăla cu o sărutare,/Murmurare,/Crinii albi ai sânului. Se cuvine a fi remarcată influenţa celebrului motiv al metamorfozelor utilizat şi de prietenul lui Vasile Alecsandri, poetul provensal Fréderic Mistral, căruia i s-a decernat mult mai târziu Premiul Nobel. Istoricul literar D. Popovici referindu-se la acest motiv sublinia faptul că într-una din strofe el capătă o expresie artistică inedită: De-ai fi noapte – aş fi lumină.

Să dăm crezare îndemnului lui Tudor Vianu că lectura creaţiei eminesciene reprezintă pentru fiecare cititor un eveniment capital.

Rugămintea noastră e să nu uităm de EMINESCU pentru că poetul e contemporanul nostru!

Prof. Busuioc Stelian,
Şcoala Gimnazială „Petőfi Sándor”

Dr. György Géza Árpád,
Liceul Tehnologic „Joannes Kájoni”

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.