Monumentele istorice nu se construiesc, se moştenesc (II): Lăzarea – un viitor destul de sumbru | Informația Harghitei - jurnal independent
miercuri , 22 septembrie 2021
Home » Cultură » Monumentele istorice nu se construiesc, se moştenesc (II): Lăzarea – un viitor destul de sumbru
Monumentele istorice nu se construiesc, se moştenesc (II): Lăzarea – un viitor destul de sumbru

Monumentele istorice nu se construiesc, se moştenesc (II): Lăzarea – un viitor destul de sumbru

La Lăzarea se află unul dintre monumentele care ar putea atrage destui vizitatori, mai ales că în zonă a fost amenajată şi o parcare pentru autocare. Este vorba de Castelul Lázár, printre singurele clădiri de acest gen din judeţ, şi a cărui construcţie a debutat la începutul anilor 1500.

Dacă acesta a putut fi vizitat de lume până nu demult, castelul a intrat într-un con de umbră după ce a fost retrocedat, ajungând în proprietatea mai multor persoane, majoritatea dezinteresate de soarta lui.

Astfel, ansamblul de 7 monumente a fost împărţit în 24 de părţi, pachetul majoritar (13 părţi) fiind dat către Litpthay Antal, 9 părţi către moştenitorii din America de Sud (aflaţi prin Argentina şi Chile), iar două părţi către Formayer, un localnic din Lăzarea. Lipthay şi-a cedat partea către părintele Böjte Csaba, în timp ce o parte din moştenitorii din America de Sud au murit, astfel că numărul beneficiarilor de peste Ocean s-a înmulţit (au apărut alţi 4-5 moştenitori).

După ce castelul a fost redat proprietarilor – spunea Bakos László, directorul executiv al Direcţiei Judeţene pentru Cultură (DJC) Harghita – trebuia să se întocmească obligaţia privind folosinţa monumentului istoric (un fel de titlu de proprietate). S-a făcut acest act, s-a realizat şi un inventar al imobilului şi apoi s-a trimis fiecărui proprietar pentru semnat. A fost semnat de către DJC, a fost trimis la Lipthay, apoi la o casă de avocatură din Baia Mare care îi reprezenta pe moştenitorii din America de Sud. După ce se întorcea de aici, documentul trebuia trimis şi către Formayer, doar că hârtiile n-au mai ajuns înapoi de peste Ocean. Astfel, în prezent, acest act nu mai există, iar ceilalţi doi proprietari (Böjte Csaba şi Formayer) şi dacă ar vrea să facă ceva nu pot fără să aibă aprobarea celor din America de Sud.

Bakos László spunea că s-ar putea relua toată procedura – întocmirea obligaţiei de folosinţă şi trimiterea pentru semnătură către cele 3 părţi – dar moştenitorii din America de Sud nu mai au avocaţi în ţară şi nu se ştie unde pot fi găsiţi. De altfel, se spune că pe aceştia nu i-au interesat decât banii, pentru că la un moment dat au fost prin Lăzarea, dar s-au dus doar la primărie, nesinchisindu-se să vadă măcar castelul… adică ceea ce au moştenit.

Nici o portiţă legală

L-am întrebat pe directorul DJC Harghita dacă legea nu specifică ce s-ar putea face împotriva unor persoane dezinteresate faţă de un monument istoric, poate chiar o desproprietărire.

„Nu există bază legală – răspundea acesta. Au câştigat dreptul şi până ce stă şi ultima piatră, e al lor”.

Totuşi, legea prevede o obligaţie de întreţinere, însă monumentul nu a ajuns într-o stare de degradare în care să se poată da şi amenzi. Şi chiar dacă s-ar putea da amenzi, fiind împărţit în atâtea părţi, se pune întrebarea cum le dai, pe cine amendezi?

Mai mult, ironia e că după ce la mijlocul anilor ’80 castelul era în ruine, statul român, împreună cu localnicii, s-au reapucat de reconstrucţia lui – se poate spune de la zero. Astfel, şi Ministerul Culturii ar trebui să primească ceva înapoi, doar că pe acea vreme nu erau acte şi devize referitoare la câţi bani s-au virat.

Chiar dacă…

…de când nu mai este locuit, castelul dă semne de degradare, directorul DJC spunea că nu vede ca în următorii 15-20 de ani să apară pericolul de distrugere. Cu toate astea, există regretul că, deocamdată, acesta nu poate fi pus în valoare şi redat vizitatorilor. Pentru că oricât de bune ar fi intenţiile părintelui Böjte Csaba, comisia de avizare de la Braşov nu va aviza nici o lucrare fără aprobarea tuturor proprietarilor, inclusiv a celor aflaţi peste Ocean.

Astfel, singura speranţă e ca toate părţile să se înţeleagă într-un final, iar castelul să fie reintrodus în circuitul turistic, acolo unde poate fi valorificat.

LIVIU CÂMPEAN

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.