Mesajul unui podcast realizat din Lacu Roşu:Acasă-i mai bine | Informația Harghitei - jurnal independent
miercuri , 12 iunie 2024
Home » Societate »
Mesajul unui podcast realizat din Lacu Roşu:
Acasă-i mai bine
<h5><i>Mesajul unui podcast realizat din Lacu Roşu:</i></h5>Acasă-i mai bine

Mesajul unui podcast realizat din Lacu Roşu:
Acasă-i mai bine

  • „E mai bine pentru suflet, pentru tihna pe care o ai, pentru apartenenţa la o casă”

Nu ştim dacă Marius Pop este primul care a făcut un podcast în judeţul Harghita, însă cu siguranţă ştim că el are singurul podcast în Lacu Roşu. L-a făcut din dorinţa ca, prin intermediul invitaţilor şi cu ajutorul subiectelor discutate, să convingă românii plecaţi în străinătate să se întoarcă şi să contribuie la dezvoltarea ţării.

„Un om din această zonă, până ce nu pleacă pentru prima dată în alte părţi, nu ştie ce a lăsat în urmă”

De loc, Marius Pop este bicăjean, născut în Bicaz Chei. A plecat din ţară când avea 18 ani. A stat vreo 6 ani prin Spania, după care s-a mutat în Germania. A lucrat în diverse locuri, dar a avut chiar şi o firmă de amenajări interioare.

După 13 ani de stat în străinătate, cunoscând viaţa de acolo, ne spunea că, „în final, gândurile de a ne întoarce acasă au avut câştig şi ne-am întors. Când ne-am întors, ne-am ars toate corăbiile. Am lăsat aproape imposibilă întoarcerea noastră acolo. Am închis toate contractele, am renunţat la casă, am închis firma”.

Ce i-a determinat să se întoarcă?

„Pe lângă familie – părinţii fiind în viaţă – cred că anturajul în care m-am învârtit, mai mult în partea de online, a antreprenorilor, a oamenilor de afaceri din România, văzând pozitivitatea lor că se pot face lucruri, că se pot câştiga bani, m-a făcut să cred în ideea de a mă întoarce acasă.

Pe lângă asta, zona noastră. (…) Un om din această zonă, până ce nu pleacă pentru prima dată în alte părţi, nu ştie ce a lăsat în urmă. Dacă stai o perioadă în sudul Spaniei, în zona uscată, şi vii acasă, vezi din ce paradis ai plecat. Aşa a fost la mine. După un an şi jumătate de Spania deja ştiam că vreau să mă mut acasă.

Evident, a trebuit să-ţi faci o bază de resurse ca să poţi să vii”, ne spunea Marius Pop.

Acesta ne povestea că în 2013, printr-o întâmplare, a achiziţionat un teren în Lacu Roşu. După alţi 5 ani, în 2018, a început construcţia unei pensiuni pe acel teren, însă văzând că muncitorii nu lucrau aşa cum şi-ar fi dorit, a decis să aibă el grijă de construcţie.

Aşadar, „din 2018 suntem în ţară. Şi militez pentru întoarcerea românilor din afară. De asta şi podcast-ul. Practic, acesta e subiectul: Acasă-i mai bine. Cei care sunt afară, dacă nu spun ca mine, tind să cred că cei mai mulţi se păcălesc singuri. Acasă-i mai bine nu neapărat că faci bani mai mulţi ca afară, e mai bine pentru suflet, pentru tihna pe care o ai, pentru apartenenţa la o casă, care nu e un apartament prin nu ştiu ce ţară şi simţi că vecinii nu sunt ai tăi. În cazul meu, simţeam că era o viaţă cu împrumut care nu-mi aparţinea. În cei 13 ani n-am simţit niciodată că nu-i o chestiune de perioadă, un timp în care stau acolo şi după aia o să vin în ţară; adică, nu mi-am însămânţat alte seminţe în mintea mea, cu toate că la tot pasul era posibilitatea de a cumpăra o casă acolo, de a intra pe piaţă cu lucrări mai mari, cu câştig mai mare”.

Podcast-ul se află la început, dar vrea să-l dezvolte

„Un mod de a gândi de al meu spune în felul următor: nu poţi să înveţi să patinezi stând pe băncuţă cu patinele în picioare – continua povestea Marius Pop. Adică, am pornit de la ideea că oamenii trebuie inspiraţi, să audă poveşti de aşa da şi nicidecum mituri că vii în ţară şi-ţi dă lumea în cap sau conspiră împotriva ta pentru că vii cu nişte bani.

Vedem la televizor tot felul de exemple de aşa nu, exemple negative, când realitatea e că sunt foarte mulţi care reuşesc. Nu neapărat că vin în ţară, dar şi cei care au rămas aici au făcut foarte multe lucruri. Şi mai important pentru un suflet de om e că în ţară poţi să faci ceea ce în străinătate nu poţi să faci. Cunosc oameni care au două facultăţi, sunt pregătiţi la un nivel extraordinar şi acolo au un job de motostivuitorist, de exemplu. Acolo tinzi să laşi garda jos din dorinţa de a câştiga bani, e greu să te integrezi, e greu să înveţi limba la un nivel la care să poţi gestiona nişte lucruri la nivelul capacităţii tale intelectuale. (…)

Cum spunea un chef bucătar pe care l-am avut în al doilea episod de podcast, aici acasă a putut să se impună când a fost nevoie, să aibă un cuvânt de spus, pe când în afară, fiind o piaţă deja aşezată, era mai greu să se impună el ca român.

Părerea mea personală e că avem datoria şi obligaţia de a duce lucrurile în România în direcţia pe care o vrem.

Asta a fost ideea podcast-ului”.

Podcast-ul l-a început anul acesta, propunându-şi să realizeze cel puţin un episod în fiecare lună. Însă doreşte să-l dezvolte, iar subiectul să rămână acelaşi, Acasă-i mai bine. Vrea să aducă la microfon şi oameni care au decis să nu plece, să spună de ce au luat această decizie.

„Cred cu tărie că implicarea noastră a tuturor ar schimba lucrurile”

Am încercat să-l provoc pe Marius Pop la o discuţie contradictorie. Având experienţa lui de mai bine de un deceniu din străinătate, l-am întrebat ce mesaj ar transmite românilor care vin în ţară pentru scurte perioade de timp şi iau contact cu tot ce e mai prost la noi: de la civilizaţia oglindită prin comportamentul public, la condiţiile din mijloacele de transport, la starea drumurilor, la sistemul public, toate aceste lucruri făcându-i să-şi dorească să se reîntoarcă în ţara lor „adoptivă” cât mai repede.

„Sunt multe idei care ar trebui transmise – ne spunea Marius Pop. Dacă blamează ţara noastră, de ce-şi fac vacanţele aici? Pentru că au un gol mare în suflet şi simt nevoia să se întoarcă acasă.

(…) Dacă comparăm România cu Germania, clar că putem scrie foarte multe pagini cu aşa da şi aşa nu. Dar dacă comparăm Singapore cu Germania, la fel putem scrie cu aşa da şi aşa nu.

După război, germanii au rămas în ţară la ei şi au luptat să-şi construiască ţara lor. Noi am ales să plecăm, vreo 5 milioane. Germania e aşa cum e şi pentru că nemţii au rămas în ţară la ei şi şi-au construit ţara pe care au vrut-o. Repet, dacă comparăm Germania cu România, clar Germania e în faţă, dar dacă comparăm Germania cu Japonia, probabil putem să găsim exemple inverse. Atunci eu cred cu tărie că implicarea noastră a tuturor ar schimba lucrurile. Cunosc, de aici, din Joseni, pe cineva, dl Stan, care s-a întors după mulţi ani în ţară, s-a apucat să-şi cumpere utilaje şi face drumuri. Acesta e un mod activ de implicare”.

„Eu ştiu că omul, când face o alegere să rămână sau să se întoarcă, îşi găseşte propriile argumente – continua interlocutorul nostru. Dar eu ştiu ce e în sufletul lor acolo, ei sunt conduşi de frică acolo, frica să se ferească de ce-i mai rău. Dar stau în veninul lor, chiar dacă au bani. Să spunem că banii cresc în cont acolo, dar simt că gradul de satisfacţie a vieţii nu creşte. Asta am trăit-o eu. Şi atunci îţi pui întrebările existenţiale: ce fac?, care e următorul pas? Şi la mine, următorul pas a fost să vin în ţară. Nu e uşor, dar tihna şi senzaţia de acasă şi sentimentul când stăm la masă cu copiii mei şi mâncăm cu părinţii, pe acestea nu le poţi cumpăra.

Plus, foarte multe lucruri ce le facem aici nu aş fi putut să le fac în Germania. Adică, să cunosc atâţia oameni din toată ţara, ca proprietar de pensiune, ca gazdă, să am flexibilitatea de a pleca la un eveniment când este prin ţară, să mă întâlnesc cu tot felul de oameni, să mă implic activ.

Nu mai vorbesc de dramele care se creează, copii lăsaţi prin ţară. Chiar acum recent, copilul pierdut în pădure, părinţii erau plecaţi. Copii lăsaţi la bunici, bătuţi sau ţinuţi flămânzi. Soţi plecaţi fără neveste. (…) România nu mai este ce a fost pe vremuri. Se pot pune lucrurile cap la cap şi în ordine şi în ţară la noi, fără să mai fim nevoiţi să plecăm”.

Am amintit că sunt şi cazuri fericite de români care au plecat şi care nu au lăsat familia în spate.

„Toţi au familie – ne spunea. Cunosc persoane care şi-au lăsat părinţii, poate invalizi, şi au plecat. O să primească, la un moment, un telefon că s-a dus unul dintre părinţi şi o să trăiască cu regretul că nu a fost prezent în viaţa lui în ultimii 20 de ani”.

Şi totuşi – am continuat – din cauza drumurilor, faci mai mult timp de la Bucureşti la Gheorgheni, decât cu avionul din Bucureşti în Germania. Astfel că distanţarea faţă de familie poate fi şi dacă rămâi în ţară.

„Putem pune problema oricum, dar munca în străinătate şi dislocarea atâtor milioane de oameni, nouă, ca neam, nu ne face bine. Au fost situaţii când oamenii plecau în transhumanţă, pe vremuri de războaie oamenii tot timpul plecau. Suntem a doua naţiune cu atâţia oameni plecaţi şi asta e tragic. Dacă oamenii au plecat în număr mai mare ca noi din cauza războiului, noi am plecat pentru că a fost liber şi a avut Europa nevoie de forţă de muncă”.

„Dacă ne uităm în urmă cu 20 de ani – spunea Marius Pop – e o diferenţă foarte mare, inclusiv la mentalitate. Dacă erai certat la ghişeu, lucrurile s-au schimbat foarte mult la funcţionari. Evident, nu ideal. Lucrurile se îmbunătăţesc, mai lent decât ne-am fi dorit, dar este o vorbă: la gară nu mergi în momentul în care ajunge trenul, ci înainte şi aştepţi trenul (n.a.:se referea la cazurile în care românii plecaţi în străinătate spun că se vor întoarce doar atunci când lucrurile vor merge bine).

(…) Nu poţi să laşi bătrânii şi şmecherii să construiască o ţară.

Eu cred cu tărie că cei care sunt plecaţi reprezintă o masă critică care, şi 25%, dacă s-ar întoarce ar fi un mare câştig pentru România”.

Revenind la podcast…

…l-am întrebat cât de greu este să realizezi unul. Ne spunea că, pe lângă investiţia necesară în echipament, provocator este să iei totul de la zero, precum şi sincronizarea cu invitaţii. El făcându-le pe toate, a trebuit să înveţe cum să seteze luminile, cum să filmeze şi, poate cel mai greu, cum să realizeze editarea, cu care pierde multe ore.

Primul podcast l-a făcut în luna ianuarie, iar de atunci a realizat patru. Ca invitaţi a avut un tânăr din zonă, din judeţul Neamţ, care intenţionează să candideze la o primărie. A avut un chef bucătar care a fost în Italia, iar la întoarcere şi-a deschis un restaurant; anul acesta şi-a mai deschis alte două restaurante. Printre invitaţi a fost şi harghiteanul Corneliu Ţepeluş (regizor, iniţiator al proiectului Interviuri pentru speranţă, promotor al judeţului Harghita, în special al zonei Voşlăbeni etc.). În studioul amenajat pentru podcast a mai fost prezentă o familie, tot din judeţul Neamţ, care s-a întors din străinătate şi a făcut o afacere în agricultură.

„Lista e lungă, dar trebuie să ne sincronizăm cu timpul. Asta e marea mea provocare. Pentru că nu am un studio – îl am amenajat aici, la pensiune – trebuie să filmez când nu sunt clienţi, pentru că e riscant să-ţi opreşti veniturile pentru podcast”.

***

Podcast-ul Acasă-i mai bine poate fi găsit pe Faceebook, dar şi pe YouTube, pe canalul lui Pop Simion Marius.

Pe Marius Pop îl puteţi găsi la Pensiunea Casa Bicăjeanului, din Lacu Roşu. Dacă aveţi ocazia, călcaţi-i pragul şi schimbaţi câteva cuvinte cu el, pentru că nu veţi regreta.

Consemnare de LIVIU CÂMPEAN

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.