Informația Harghitei – jurnal independent singurul jurnal independent editat în limba română din județul Harghita
- Încurajată de razele blânde ale soarelui primăvăratic, timidă şi firavă şi-a scos capul dintre zăpezile de la sfârşit de prier, în poienile brăzdate de ape, în lunci şi rarişti, spre încântarea celor care pornesc în căutarea splendorii şi măreţiei naturii
Rezervaţia naturală „Mlaştina după luncă” din comuna Voşlăbeni, ascunsă ochilor necunoscătorilor, este locul unde laleaua pestriţă, o plantă pe cale de dispariţie ocrotită de lege care trăieşte în zone umede, aşterne modele roz-vineţii, purpurii şi foarte rar albe peste verdele crud al ierbii la sfârşit de aprilie şi început de mai. Înfloreşte o singură dată pe an şi îşi etalează frumuseţea nu mai mult două săptămâni.
Localnicii au învăţat să o protejeze încă din copilărie, ca pe un dar al naturii care trebuie lăsat acolo unde i-a fost hărăzit să trăiască; odată scoase din mediul lor, lalelele pestriţe îşi pierd culoarea, vigoarea şi mor.
Corneliu Ţepeluş, producător de film şi promotor al turismului românesc, cu precădere al celui harghitean, originar din Voşlăbeni, este unul dintre admiratorii fideli ai lalelei pestriţe. A făcut cunoştinţă cu micuţa floare ocrotită de când a făcut primii paşi, cu prilejul ieşirilor la iarbă verde cu familia, şi a învăţat multe despre ea, alături de alţi copii din comună, de la mama sa, profesoară de Biologie.
„În aprilie-mai, când dădeau în floare lalelele pestriţe, făceam orele de Biologie acolo, în rezervaţie. Pentru noi era un regal să mergem pe teren, să învăţăm despre ecosisteme şi biotopuri, văzându-le la ele acasă; aşa învăţam foarte multe. Pe la noi, lalelelor pestriţe le mai spune lumea şi bulbuci. Nu au un miros grozav, dar au o frumuseţe magică”, îşi deapănă amintirile Corneliu.
Ne spune că pe atunci erau câte 32 de elevi într-o clasă şi toţi aşteptau cu sufletul la gură cursurile în natură, de obicei cuplate cu orele de Educaţie fizică.
„Ne încolonam şi porneam spre rezervaţie; pe drum făceam tot felul de şotii, săream prin pâraie, dar mama era nu doar o profesoară minunată, ci şi severă: era suficient să se uite o singură dată la noi şi stăteam ca sfinţii. Pe vremuri se făcea şcoală serioasă, la fel ca în perioada războiului, când marii învăţaţi îşi duceau elevii pe câmp, în păduri, oriunde puteau să ia contact cu realitatea. Şi acum am undeva ierbarul făcut în copilărie, din care nu lipseşte laleaua pestriţă. Aşa se învăţa carte la Voşlăbeni, nu aveam profesori suplinitori, toţi erau cu facultate şi amintirile copilăriei, pe care le-am trăit alături de ei, sunt de neuitat”, îşi continuă povestea Corneliu Ţepeluş.
Astăzi, la fel ca în vremurile vechi, laleaua pestriţă, denumită ştiinţific Fritillaria meleagris, este la fel de iubită şi de aşteptată în comuna Voşlăbeni, un loc frumos, îmbrăţişat de Carpaţii Orientali la poalele Dealului Cocoşelul, în partea de sud a Depresiunii Giurgeului.
„Suntem bucuroşi că avem această rezervaţie în administrativul nostru. Nu este prea cunoscută la nivel naţional şi poate tocmai din acest motiv laleaua pestriţă a rezistat timpului. Acum, „Mlaştina după luncă” este o arie protejată prin lege şi poate cei de la Agenţia Naţională pentru Arii Naturale Protejate se vor ocupa mai mult de ea, în beneficiul turismului din zonă”, ne spune Mihail Dumitru Tinca, primarul comunei Voşlăbeni.
Plăpânda lalea ocrotită nu este singura „minunăţie” pe care o adăposteşte rezervaţia naturală întinsă pe o suprafaţă de 40 de hectare. Pe acest areal protejat vieţuiesc multe plante rare, relicte glaciare precum roua cerului – o plantă carnivoră remarcabilă, ruginarea, originară din nordul emisferei nordice, curechii de munte cu flori galben-aurii, o specie rară de viorea, bumbăcăriţa, cinci degete, rogozul, trifoiul de baltă şi cununiţa, toate protejate prin Directiva Consiliului Europei 92/43/ce din 21 mai 1992, privind conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de faună şi floră sălbatică.
În Harghita, laleaua pestriţă mai poate fi admirată în zona Ditrău-Subcetate, la Sărmaş şi izolat în defileul Topliţa-Deda.
În ultimii ani, însă, încălzirea globală îşi lasă amprenta şi asupra mediului umed în care acestea se dezvoltă, debitele râurilor scad, solul devine din ce în ce mai uscat şi numărul lalelelor pestriţe se împuţinează considerabil în anii secetoşi. În schimb, ploile de mai fac minuni şi splendidele flori aştern an de an noi şi minunate modele roz-vineţii, purpurii şi foarte rar albe peste verdele crud al ierbii.
Daniela MEZEY
