Informația Harghitei – jurnal independent singurul jurnal independent editat în limba română din județul Harghita
…aşa cum bine va suna şi clopoţelul în toate unităţile de învăţământ din municipiu, care, potrivit primarului, au deja autorizaţie de funcţionare pentru noul an şcolar
Dar până la clopoţel fac imaginar un tur al oraşului, lăsându-mă condusă de domnul Stelu Platon, edilul urbei, care mă pune în temă cu două Programe Naţionale de Dezvoltare Locală, unul în fază de licitaţie, celălalt semnat.
Fără a zăbovi asupra lor, voi reţine în context faptul că, numai în ultimii 7-8 ani, s-au realizat circa 40 de km de reţele de apă şi 35 de km de reţele de canalizare; că a fost construită o staţie de epurare nouă; că a fost modernizată staţia de captare şi că „Topliţa va atinge obiectivul impus de Comisia Europeană, potrivit căruia 90% din gospodăriile populaţiei trebuie să fie conectate la reţelele de apă şi 85 la cele de canalizare”. Şi asta, mă asigură d-l Platon, „se va întâmpla în următorii doi ani”, perioadă în care se speră ca, tot în proporţie de 90%, topliţenii să aibă şi asfalt la poartă.
Că astfel de lucrări sunt mai mult decât justificate nu mai trebuie demonstrat, atâta vreme cât oamenii din Cartierele Zencani şi Călimănel au conştientizat exact că existenţa apei, canalizării şi asfaltului înseamnă perspectivă de viaţă ancorată la civilizaţie, drept consecinţă au început să ridice mai multe case noi, iar pe Măgheruţ mai multe cabane şi pensiuni, a căror existenţă este legată de sporturile de iarnă şi de apele mezotermale…
Ceva mai repede, şi vorbesc despre sfârşitul anului în curs, zestrea edilitară a municipiului va mai cuprinde un Cinematograf 3D şi două săli de sport la două şcoli gimnaziale, care, odată inaugurate, vor face ca fiecare şcoală şi liceu de pe raza localităţii să-şi desfăşoare orele de educaţie fizică în propria-i sală. Aşa spune domnul primar, aşa vă spun şi eu, sperând că, într-o bună zi, un vis frumos va deveni şi el realitate! Sau poate nici nu e un vis de vreme ce acum se lucrează la proiectul unei săli polivalente, cu 500-700 de locuri, dintr-o dorinţă firească, motivată prin aceea că „în Topliţa se face de 50 de ani volei de performanţă”. Recunosc, nu am ştiut acest lucru, dar acum ştiu, şi mai ştiu că fraţii Macarie, doi profesori care fac cinste municipiului, sunt antrenori republicani ai naţionalei de volei, pe grupe de copii.
Dar, după cum vă spuneam nu cu mult timp în urmă, Învăţământul şi Sănătatea au fost, sunt şi vor fi priorităţile autorităţilor locale. Aşa se explică probabil şi faptul că autorizarea tuturor unităţilor de învăţământ, inclusiv a celor din cartierele cu specific rural, a fost posibilă înainte de… termen.
E bine, desigur, aşa cum bine ar fi dacă prin proiectul existent la Compania Naţională de Investiţii ar ajunge banii necesari Liceului „O.C. Tăslăuanu”, pentru finalizarea unei investiţii începută în 2007, spre a fi sistată în 2009 din motive financiare.
Un alt proiect, prin care se urmăreşte atragerea de fonduri europene, vizează Liceul „Mihai Eminescu”, care a fost şcoală profesională undeva între anii 1960-1980, în care se pregăteau, din câte ştie domnul Platon, oameni pentru diverse meserii: mecanică, instalaţii apă-canal, instalaţii electrice ş.a., până la tot ceea ce ţinea de industria de prelucrare a lemnului. Cu o arhitectură aparte, în care mai funcţionează şi acum câteva clase, cele două clădiri alocate acestui scop, plus internatul, se doresc a fi reabilitate cu bani comunitari şi dacă proiectul va fi eligibil, va fi selectat şi finanţat, atunci se va avea în vedere şi calificarea tinerilor pe profilul celor două unităţi de industrie uşoară din municipiu.
Până atunci este prevăzută refacerea terenului sintetic înainte de sfârşitul anului, după ce în 2016 a fost modernizată şi sala de sport.
Din aproape în aproape, am ajuns şi la copiii mai puţin favorizaţi de soartă, pentru susţinerea cărora au pus umărul atât primăria şi consiliul local, cât şi Episcopia ortodoxă a Covasnei şi Harghitei, care au derulat în comun o serie de programe. Vorbesc despre copiii familiilor de romi, pentru care, în Cartierul Moglăneşti, o şcoală dintre cele mai vechi a fost transformată în grădiniţă şi săli de clasă destinate numai lor. „Sunt circa 100 care provin dintr-o comunitate săracă, ce s-a dezvoltat haotic”, îmi mărturisea mâhnit domnul primar, amintind chiar despre unele familii care au şi 17 copii, dar nu au posibilitatea să le asigure condiţii minime de trai. Oricum, după doi ani de zile, „micuţii s-au schimbat nu numai ca mentalitate, ci şi ca aspect, respectiv mod de a se comporta”, schimbare la care „au contribuit şi două doamne de etnie romă, localnice, în calitatea lor de mediator”. Una cu studii superioare, cealaltă asistent medical, cu care primăria colaborează foarte bine.
Cu speranţa că măcar o parte din aceşti copii vor reuşi să păşească în viaţă altfel decât părinţii lor, cei ce le-au fost alături până acum au, foarte probabil, în vedere şi ziua de mâine…
ŞTEFANA DRĂGHICI
