Împletirea artelor sub auspiciile luminii şi-ale albastrului divin
Recent, la Biblioteca Judeţeană „G. T. Kirileanu” din Piatra-Neamţ, iubitorii de frumos s-au adunat sub auspiciile luminii şi-ale albastrului divin, în cadrul unei împletiri de frumos, culoare, muzică şi poezie, sub ochiul atent al artistului plastic Vladimir Kato, şi anume „Valea Homorodului – expoziţie de fotografie – Csaba Hatszegi”, în cadrul căreia s-au lansat şi cărţile poetului harghitean Daniel Întuneric: „Cerul albastrului” şi „Întoarcere acasă”, ambele beneficiind de lucrări grafice ale măiestritului artist Vladimir Kato (şi amândouă apărute la editura Eurocarpatica din Sfântu-Gheorghe).
Expoziţia de fotografie a artistului harghitean Csaba Hatszegi a fost prezentată de Alexandru Enache, iar cele două cărţi de poezie de criticul literar Petronela Apopei (membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Bacău), care semnează prefaţa primei cărţi, iar a doua are o sugestivă, amănunţită şi argumentată recenzie apărută în revista „Plumb” (revistă aflată sub egida Uniunea Scriitorilor din România).
Împletirea artelor a fost nu doar vizual şi cromatic, ci şi auditiv, momentele muzicale fiind executate la pian de către tânărul A. Ţăranu.
Cu un public avizat, intervenţiile celor prezenţi au fost marcate de frumuseţea unei clipe, un amalgam de sentimente frumoase, înălţătoare la cer, primite direct în suflet de către cei ce rezonează cu penelul, cu obiectivul aparatului foto, cu cuvântul scris, rostit, recitat.
Daniel Întuneric a surprins în mod liric auditoriul, relatând experienţa scrisului şi recitând câteva poezii, iar criticul susţinător al cărţilor a constituit deliciul onoratei asistenţe (dintre care s-au remarcat: Dumitru Bezem, Mihael Balint, Carmen Cărăuşu, Elena Ojică, Cătălin Barna) prin prezentarea fără cusur a emoţiilor generate de lectura la superlativ a acestor poezii, dar şi reala apartenenţă la coloristica plină de simboluri a albastrului divin.
„Volumul Cerul albastrului face cititorul să facă o trecere către o altă lume, o altă stare, nu doar pe tărâmul poeziei, cât într-al nouălea cer spiritual, atingând cu aripile-i culoarea divinităţii. Cu un titlul metaforic, sugerând o altă dimensiune, cea spirituală, volumul creează o oază de lumină şi deschidere spre înalt, albastrul nefiind aici o culoare, ci, după cum spunea N. Steinhardt: Albastrul nu e o culoare, e şi el o linişte. Această linişte, dar şi multă lumină sunt caracteristici ale poeziei lui Daniel Întuneric, care reuşeşte să transfere emoţiile şi sentimentele sale, deschizând noi culoare de trăiri în sufletul cititorului”, este o parte a susţinerii critice făcută de Petronela Apopei, care a asigurat permanenta legătură dintre artele expuse publicului.
Au fost momente frumoase care au înnobilat pe toţi cei prezenţi, deschizând poarta unor noi prietenii şi colaborări, pentru că, după cum spunea Emil Cioran: „Când privesc albastrul cerului şi orice albastru, încetez pe loc de-a mai aparţine acestei lumi”.
