Informația Harghitei – jurnal independent singurul jurnal independent editat în limba română din județul Harghita
Ghioceii simbolizează speranţa, prietenia, inocenţa, puritatea, alinarea şi smerenia. Răspândit mai ales în Europa şi Asia, există varietăţi ale plantei care înfloresc din ianuarie până în martie. Cunoscut sub mai multe denumiri, ghiocelul a fost numit oficial Galanthus în 1753, de către botanistul suedez Carl Linnaeus. Ghioceii (în limba greacă: gala – lapte, anthos – floare; „floare albă ca laptele”) sunt plante bulboase din familia Amaryllidaceae, ce se împart în peste o sută de specii, dar nu au varietate cromatică precum alte flori, ei sunt doar albi, iar cel mai des întâlnit este Galanthus nivalis, ghiocelul comun.
Primul semn de viaţă la graniţa dintre iarnă şi primăvară
În ţara noastră există o rezervaţie unică de ghiocei – Galathus plicatus, în nordul Dobrogei, mai precis în Podişul Babadag, Cerna şi Măcin. Galathus plicatus este o specie protejată atât la nivel naţional, cât şi european. Ghioceii răsar de multe ori înainte de topirea zăpezii şi rezistă foarte bine la temperaturile scăzute, lucru greu explicabil având în vedere fragilitatea acestor flori. Animalele sălbatice evită florile de ghiocel, nu le consumă niciodată şi se ştie faptul că bulbii conţin substanţe otrăvitoare atât pentru animale, cât şi pentru om. Dar ghioceii au şi puteri tămăduitoare. Una din substanţele pe care o conţin, numită galantamină, pare să fie una din căile naturale prin care poate fi prevenită şi chiar tratată teribila maladie Alzheimer şi demenţa senilă. Studii făcute până acum au dovedit acest lucru, iar cercetările continuă.
Legende populare asociate ghiocelului
Tot din tradiţia populară aflăm şi legenda gingaşei flori albe, devenită simbol al primăverii, ghiocelul. Una dintre legende vorbeşte despre un bărbat văduv cu opt copii, alungaţi de mama vitregă după ce tatăl se recăsătoreşte. De supărare, cei opt copii se transformă în opt specii diferite de flori. Tatăl pleacă în căutarea lor, dar nu-i găseşte, iar în final ia şi el forma unui ghiocel (I. Ghinoiu, 2020, Calendarul ţăranului român. Zile şi mituri).
O altă legendă vorbeşte despre cum şi-a primit iarna culoarea albă. Aceasta povesteşte despre cum fiecare lucru pe pământ a primit propria culoare, iar când a venit rândul iernii, Dumnezeu a lăsat-o să-şi aleagă singură culoarea. Iarna a încercat să împrumute o culoare de la iarbă, de la trandafir, apoi de la viorea şi floarea-soarelui, dar toate au refuzat-o pe rând. Supărată, iarna a ajuns la ghiocel, căruia i-a împărtăşit necazul ei, iar ghiocelul, înduioşat, s-a oferit să-i împrumute culoarea sa, pe care s-o împartă. „De atunci, iarna poartă veşmântul alb ca al ghiocelului şi drept recompensă, zăpada îl lasă să-şi scoată căpşorul afară, de cum începe să se arate primăvara” (Legendele florei, 1994).
Mulţi cred că e de bun augur să cultive în propriile grădini aceste flori albe. Se crede că o gospodărie în care sunt ghiocei este ferită de boli. Se mai spune despre ghiocel că este prima floare de pe pământ. Conform unei vechi legende, atunci când Adam şi Eva au fost alungaţi din Rai era iarnă, iar pământul era acoperit cu un strat gros de zăpadă. Pe măsură ce înainta prin zăpadă, Eva a început să îngheţe şi să plângă, amintindu-şi de frumuseţile din Grădina Paradisului. Atunci, din zăpada atinsă de lacrimile ei au răsărit ghioceii.
Cosmina Marcela OLTEAN (MNCR)
Mihăiţă SILIVESTRU (Muzeul Satului Topolog, Tulcea)
Foto: Mihăiţă Silivestru (PRO HD Studio), Rezervaţia Naturală Dealul Secaru, Dobrogea
