Enescu 65 – Omagiu unui mare muzician român

George Enescu se numără printre puţinii muzicieni veritabili ce au simţit muzica de mici copii, înainte de a învăţa orice despre această artă şi înainte de a fi înfluenţaţi de ceva sau cineva. Când pasiunea pentru o latură a artei vine devreme şi firesc, însoţită de o mare curiozitate şi dorinţă de învăţare nesfârşită, atunci se întâmplă minuni într-un om, minuni care se exteriorizează şi ajung la mulţi alţii. Aşa cresc marii artişti ai lumii pentru a deveni legende. Un astfel de om al artei a fost George Enescu. Şi continuă să fie şi acum, la 65 de ani de când înceta din viaţă, prin tot ceea ce a creat.

Parcursul unui mare muzician

Enescu este cel mai important compozitor român, iar personalitatea artistică şi-a etalat-o în ipostaze multiple – de compozitor, violonist, pedagog, pianist şi dirijor. Cei care l-au cunoscut direct spun că a excelat în fiecare dintre aceste ipostaze. Povestea lui în muzică începea devreme, de la 4 ani, când ia primul contact cu muzica. A fost un copil-minune al cărui obiect preferat nu era o jucărie, ci o mică vioară cu trei coarde, cadou din partea părinţilor, care acum se află în colecţia Palatului Cantacuzino/Muzeul Memorial „George Enescu” din Bucureşti. „Lucru curios: nu ştiam nimic, nu ascultasem nimic sau prea puţin, nu am avut pe lângă mine vreo persoană să mă influenţeze şi, totuşi, de copil, am avut această idee fixă de a fi compozitor. De a fi numai compozitor”, îi mărturisea mai târziu George Enescu lui Bernard Gavoty, jurnalist şi critic muzical.

În 1886, Eduard Caudella, compozitor şi profesor la Conservatorul din Iaşi, remarcă talentul deosebit al copilului Enescu şi îi sfătuieşte părinţii să se îngrijească de pregătirea sa muzicală îndrumându-l către studii de specialitate. Primele sale încercări de compoziţie datează din 1887, pe când Enescu avea doar 6 ani. Între 1888-1894 se formează ca muzician la prestigiosul Conservator din Viena, apoi la Conservatorul din Paris (1895-1899). La 8 ani debuta ca violonist, iar presa vieneză a vremii îl numea „un Mozart român”. În calitate de compozitor, debuta în februarie 1898, la 17 ani, în cadrul Concertelor Colonne din Paris, cu Poema Română op. 1. Din acelaşi an începe deja să dea lecţii de vioară şi susţine diverse recitaluri în Bucureşti. Foarte apreciat de Regina Elisabeta a României, era deseori invitat să cânte la Castelul Peleş din Sinaia. Compoziţiile sale cele mai cunoscute – cele două Rapsodii Române, op. 11 (1901-1902), Suita nr. 1 pentru orchestră, op. 9 (1903) şi prima sa Simfonie op. 13 (1905), datează de la începutul secolului XX.

Activitatea sa muzicală alterna între Bucureşti şi Paris, dar susţinea turnee în mai multe ţări europene. În 1923 dirija orchestre prestigioase din America, printre care Philadelphia Orchestra, Boston Orchestra sau Chicago Symphony.

Activitatea de pedagog capătă şi ea o importanţă considerabilă. Yehudi Menuhin, unul dintre elevii săi, mărturisea: „Pentru mine, Enescu va rămâne una dintre veritabilele minuni ale lumii. (…) Rădăcinile puternice şi nobleţea sufletului său sunt provenite din propria lui ţară, o ţară de inegalată frumuseţe”.

Arthur Rubinstein spunea despre muzician că „stăpânea întreaga paletă a componisticii. Ştia să orchestreze precum Richard Strauss. De asemenea, ca solist, avea o sonoritate incredibilă alături de orchestră. Şi, în plus, cunoştea tehnica tuturor instrumentelor. A fost un pianist extraordinar! Pot spune că eram uneori invidios pe el: cânta chiar mai bine decât mine! A fost un pianist magnific, ca sa nu mai vorbesc de valoarea sa ca violonist.”

Ecouri

Muzicianul originar din Dorohoi făcea primii paşi în muzică la Iaşi, alături de Caudella şi nu e o întâmplare faptul că prima universitate de arte din ţară îi poartă acum numele – Universitatea Naţională de Arte George Enescu, Iaşi, o universitate ce înregistrează performanţe mai ales în sfera învăţământului muzical. Enescu murea într-o noapte de 4 spre 5 mai, la Paris, în urmă cu exact 65 de ani. Muzeul Naţional George Enescu a ales să-l omagieze pe compozitor întru-un mod inedit, printr-o serie de evenimente deosebite ce s-au desfăşurat online, grupate sub genericul Enescu 65. Programul a cuprins mesaje omagiale, recitaluri online (Opusuri enesciene), audiţia unor înregistrări rare, expoziţia foto-documentară „Enescu 65. Receptarea lui George Enescu în contemporaneitate” şi prezentarea unor documente inedite din arhiva muzeului. În memoria lui Enescu există de mulţi ani un festival internaţional de muzică clasică ce a dobândit un mare prestigiu – George Enescu Festival, ajuns la ediţia a XVII-a, ce se va desfăşura în intervalul 29 august – 20 septembrie 2020. Festivalul se desfăşoară la Sinaia, Bucureşti şi Iaşi, cuprinzând o serie de evenimente deosebite în fiecare an.

Să nu uităm niciodată cine a fost Enescu şi ce a făcut pentru cultura românească şi universală şi nici viziunea sa asupra importanţei culturii în cadrul unei naţiuni. Despre cultură şi patrimoniu, Enescu spunea aşa: „Cultura va trăi. Prea mare e patrimoniul ce l-au acumulat atâtea secole de trudă şi de credinţă pentru a face dintr-o dată tabula rasa din tot ce am strâns şi asimilat. Impasuri a mai avut omenirea. Şi le-a răzbit pe toate cu o vitalitate eroică. Nu-i va lipsi curajul nici de data aceasta. Trebuie să credem şi vom învinge”.

Cosmina Marcela OLTEAN

Comentarii:

comentarii