„Ecouri şi aprecieri în lumea ştiinţifică şi politică europeană privind reforma agrară din România, din 1921, şi dispute de proprietate cu optanţii unguri” | Informația Harghitei - jurnal independent
marți , 28 septembrie 2021
Home » (Inter)Național » „Ecouri şi aprecieri în lumea ştiinţifică şi politică europeană privind reforma agrară din România, din 1921, şi dispute de proprietate cu optanţii unguri”
„Ecouri şi aprecieri în lumea ştiinţifică şi politică europeană privind reforma agrară din România, din 1921, şi dispute de proprietate cu optanţii unguri”

„Ecouri şi aprecieri în lumea ştiinţifică şi politică europeană privind reforma agrară din România, din 1921, şi dispute de proprietate cu optanţii unguri”

Problema optanţilor unguri este o preocupare constantă a avocatului mureşean prof. univ. dr. Ioan Sabău Pop. La ediţia din acest an a Sesiunii internaţionale de comunicări ştiinţifice „Credinţă străbună, Cultură, Civilizaţie şi Istorie”, ce s-a desfăşurat în municipiul Topliţa, în cadrul Zilelor „Miron Cristea”, prof. univ. dr. Ioan Sabău Pop a revenit cu o nouă comunicare ce vizează această problematică. Este vorba despre lucrarea „Ecouri şi aprecieri în lumea ştiinţifică şi politică europeană privind Reforma agrară din România, din 1921, şi dispute de proprietate cu optanţii unguri”.

„E o cercetare pe care o fac de ani de zile şi în permanenţă găsesc tot felul de noutăţi”, a spus avocatul mureşean la începutul prezentării succinte a comunicării sale.

„România în aceea perioadă, în 1920, a reuşit să atragă de partea ei, în această dispută internaţională cu ungurii, lumea ştiinţifică, juridică şi politicienii europeni. 52 de autori am cercetat în această problemă legată de sprijinul logistic şi moral care a fost acordat României, căreia i s-a contestat Reforma agrară din 1921, care era o reformă pentru toţi şi în care figura ca beneficiar orice persoană, indiferent în ce armată a luptat, indiferent ce ţară a servit”, a continuat prof. univ. dr. Ioan Sabău Pop.

Conform sursei citate, în această situaţie s-a pus problema „dacă statul român era îndreptăţit să aducă progres, să facă reforme economice, constituţie etc. – aceasta contestându-i-se”.

Prin Reforma agrară din 1921, aproape 2.800.000 hectare au fost preluate din Transilvania, care până la 1918 aparţineau în proporţie de aproximativ 75-80% „baronilor, grofilor maghiari, care au contestat reforma prin expropriere, deşi au fost despăgubiţi”.

Avocatul mureşean a evidenţiat că „personalităţi mari ale timpului şi cu voce în Europa, cum era Léon Duguit, cel mai mare jurist al secolului XX în Franţa”, „au fost captivate de atitudinea lui Titulescu, de cuvântările acestuia la Liga naţiunilor şi după acea, în procesul cu optanţii, unde l-a avut adversar pe foarte documentatul, deştept şi inteligent Appony, dar care era un retrograd conservator şi care reprezenta Guvernul Ungariei”, au fost atrase de partea României.

Prof. univ. dr. Ioan Sabău a mai amintit şi de un tratat de drept internaţional public, care a apărut în Franţa, în 1931, în care Louis Le Four, „un mare specialist francez în drept internaţional public”, pe parcursul unui capitol întreg pune problema străinilor după Primul Război Mondial, „regimului juridic în toată Europa şi încerca să uniformizeze ca idee, ca principii şi ca abordare şi problema optanţilor unguri, dând dreptate României şi că, de fapt, prin Reforma agrară, România a respectat Tratatul de la Trianon, pentru că aceasta i se aducea ca un reproş important”.

Acesta a mai dat şi exemplul lui George Plastara, „marele specialist în drept public”, care în 1927 publică un tratat de Drept Internaţional Public în care abordează problema optanţilor unguri şi Reforma agrară din Transilvania pe aproape 100 de pagini, „cu consideraţii privind războiul, privind drepturile omului etc.”.

De atunci au trecut aproape 100 de ani şi prof. univ. dr. Ioan Sabău consideră că putem face o paralelă cu ceea ce se întâmplă acum, în care se pun aceleaşi probleme în ceea ce priveşte „chestiunile europene legate de cetăţenie, de drepturile omului, de proprietate, care era considerată sacră, dar mai mult decât atât: problema suveranităţii”.

Problema suveranităţii naţionale a fost lansată de preşedintele de atunci al SUA, „un adversar înfocat al imperiilor”, doctrină ce a fost preluată şi de către statele europene din Est. În ceea ce ne priveşte, de interes era destrămarea Imperiului Austro-Ungar.

Astfel, referitor la problema suveranităţii, Regatul sârbilor, croaţilor şi slovenilor (Iugoslavia) şi Cehoslovacia au exclus orice posibilitate de dialog cu Ungaria în ceea ce priveşte problema proprietăţii şi a optanţilor.

„Statul român în schimb a acceptat (n.n. – dialogul) şi a devenit acea mare şi îndelungată bătălie istorică, despre care Onisifor Ghibu i-a spus la Geneva lui Titulescu: Maestre, eşti foarte valoros, eşti impetuos în pledoarie, dar nu uita că această hemoragie nu se va închide niciodată. Şi uitaţi că după aproape 100 de ani hemoragia cu proprietatea reglementată atunci de reforma agrară, plătită de către statul român (…) se revendică din nou”, a spus fostul judecător mureşean, precizând că statul român a plătit optanţilor unguri sume foarte mari, cu aproximaţie echivalentul a 5 tone de aur.

„Această comunicare este importantă dintr-un anumit punct de vedere şi cu învăţămintele istoriei care ni le dă în această privinţă. Poate ar fi o lecţie sau o orientare şi pentru cei care conduc în zilele noastre destinele naţionale în comparaţie cu cei de atunci, care au reuşit să atragă de partea lor întreaga Europă intelectuală, cu un singur lord din Anglia care nu era de partea românilor atunci, în anii ’20-’30”, a conchis prof. Ioan Sabău Pop. (Şt.P.)

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.