Despre exportul de buşteni din Harghita şi din ţară: Cât va suporta resursa silvică din judeţ aceste tăieri pentru vânzarea ca buştean?! (II)

•  Limitarea sau interzicerea exportului de buşteni şi cherestea ar putea determina reducerea exploatărilor ilegale, ar duce la crearea de locuri de muncă (1.000 mc de buşteni prelucraţi în judeţ pot crea, anual, 10 locuri de muncă) şi ar spori valoarea resursei silvice autohtone 
•  Asociaţiile şi firmele din domeniu din judeţ, dar şi din ţară, au atras atenţia în nenumărate rânduri asupra aspectelor negative generate de acest fel de export, în condiţiile în care micii prelucrători se află în situaţia paradoxală de a-şi procura din ce în ce mai greu materia primă
•  Autorităţile publice locale şi centrale, prin reprezentanţii lor, au declarat, şi nu o dată, că se impune adoptarea unei strategii care să aibă ca efect protejarea resursei silvice naţionale şi a mediului de afaceri autohton
•  Un raport recent, realizat la nivelul Uniunii Europene, relevă faptul că România se află în primele trei ţări exportatoare de buşteni, destinaţia principală fiind China

 

 Prelucrarea lemnului înseamnă locuri de muncă, venituri fiscale, bioenergie, valoare adăugată

„(…) Fiecare mc de buştean va genera venituri de 1.280 euro (n.n. – faţă de aproximativ 50 de euro cât a costat buşteanul din Harghita exportat în afara UE) şi 372 euro valoare adăugată în Europa – dacă este utilizat la obţinerea de produse finite. De asemenea, prelucrarea a 1.000 mc de buşteni creează 10 oportunităţi de locuri de muncă, majoritatea în zona rurală. Ca produse secundare, fiecare mc de buştean procesat produce aproximativ 0,3 mc tocătură, 0,1 mc rumeguş şi 0,1 mc scoarţă, toate acestea putând fi folosite pentru producerea de energie regenerabilă sau pentru procesarea lor în vederea obţinerii unor produse cu valoare adăugată mai mare”.

În ciuda acestor lucruri, Europa (şi aici ne putem referi chiar la România şi, de ce nu?, la Harghita) se numără printre acele regiuni din lume (puţine la număr) care nu deţin controlul asupra acestei importante resurse care este lemnul. „În timp ce majoritatea ţărilor care deţin importante suprafeţe forestiere îşi protejează această resursă naturală, Europa se numără printre puţinele regiuni din lume care nu deţine nici un control asupra exporturilor de buşteni. Prin urmare, nu trebuie să ne mire faptul că exporturile de răşinoase şi foioase din Europa sunt în creştere semnificativă, valoarea exporturilor de răşinoase dublându-se pe parcursul anului trecut”.

Franţa, România şi Lituania, care deţin împreună o cotă de aproape 80% din totalul exporturilor de buşteni de răşinoase, au înregistrat rate de creştere foarte mari la export în 2013 – între 112% şi 355%, potrivit documentului citat. „Conform datelor Eurostat, valoarea totală a buştenilor exportaţi din UE s-a dublat în decursul ultimilor 5 ani. Exporturile de buşteni răşinoase spre China şi India reprezintă 50% din valoare, pe când exporturile de buşteni stejar reprezintă 60%, cei de fag 80%, iar cei de mesteacăn 89%”.

 

 În decurs de un an, China şi-a dublat importurile de buşteni din Europa

China este deja al doilea mare consumator de lemn din lume, după Statele Unite ale Americii. „Conform statisticilor Administraţiei Forestiere de Stat din China, valoarea de output şi valoarea comercială a produselor din industria forestieră din China au atins 4,5 trilioane RMB (726 miliarde USD) şi 125 miliarde USD în 2013, creşterea fiind de 13% şi respectiv 5%, comparativ cu anul 2012. Se anticipează ca cererea totală de lemn a Chinei să crească în continuare, de la 380 milioane mc în 2013, la 440 milioane mc până în 2015 (cu o rată estimativă de creştere de 8% pe an), cu posibilitatea de a se atinge pragul de 500 milioane mc până în 2020. Se estimează că deficitul de lemn (sau rolul importurilor) va creşte de la 100 milioane mc la cel puţin 150 milioane mc în 2015 şi chiar la 200 milioane mc în 2020 (echivalentul în lemn rotund)”.

 

 Guvernul din China investeşte anual 8 miliarde de dolari în împăduriri, şi totuşi restricţionează strict cota de exploatare

„Cu toate că China investeşte peste 8 miliarde dolari pe an în reîmpăduriri, Guvernul chinez restricţionează recoltările de lemn prin intermediul unui sistem strict de control al cotei de exploatare. Prin urmare, recoltarea lemnului rotund industrial (atât răşinoase, cât şi foioase) a rămas la acelaşi nivel (60-66 milioane metri cubi/an, respectiv 34-38 milioane mc/an, în perioada 2000-2011). Pădurile din China sunt compuse în mare parte din conifere (75%), foioasele întrunind un procent de 25% (din care 15% fag şi 18% stejar). Conform inventarului forestier din 2006, pădurile naturale acoperă o suprafaţă de 115,8 milioane hectare, comparativ cu 53,5 milioane ha păduri plantate. Deoarece ultimele au fost plantate destul de recent, 70% dintre copaci sunt relativ tineri”.

 

 Dacă Europa ar prelucra buştenii exportaţi către China, ar putea crea 50.000 oportunităţi de locuri de muncă

„Pentru a estima totalul exporturilor de lemn rotund din 2013, s-au confruntat cifrele Eurostat cu cifrele autorităţii vamale chineze, astfel încât a rezultat o estimare de 4 milioane mc (conform datelor Eurostat, volumul total de buşteni exportaţi în afara UE a fost de peste 4,5 milioane mc în 2012). Dacă industria europeană de prelucrare a lemnului ar procesa această cantitate de buşteni, am putea crea 50.000 oportunităţi de locuri de muncă, 5,1 miliarde euro venituri din vânzări, 1,5 miliarde euro valoare adăugată şi 1,6 milioane mc aşchii şi rumeguş”. Tot în documentul citat se dă exemplul mai special al Noii Zeelande, pentru a se evidenţia riscurile generate de exportul de buşteni. Care de altfel au fost semnalate şi de procesatorii autohtoni. În Noua Zeelandă, aproape peste 40 de fabrici de cherestea şi-au oprit producţia, datorită creşterii rapide a ieşirilor de materie primă (buştenii reprezintă 70% din costurile de operare ale unei fabrici de cherestea).

Desigur, pornind de la aceste date şi de la cele prezentate anterior cu exporturile, s-ar putea face o analiză similară şi pentru judeţul Harghita, dar reprezentanţii noştri sunt preocupaţi cu alte activităţi, care din păcate nu aduc profit.

 

 „Încetarea imediată a exporturilor de buşteni”

Problema exporturilor de buşteni şi cherestea a fost şi este şi în atenţia companiilor de profil din Harghita. Un exemplu: un număr de 150 de companii din industria lemnului din Harghita şi Asociaţia ARBOR susţin, printr-o petiţie, printre altele, „încetarea imediată a exporturilor de buşteni” şi, cel mai important, solicită „elaborarea unui proiect de lege, potrivit căruia proprietarii de păduri să deservească, din cantitatea de buşteni publicată şi vândută, în primul rând, întreprinderile care fabrică produse finite, după care cantitatea eventual rămasă să fie valorificată către unităţile care produc exclusiv cherestea”.

Iar în „Analiza de nevoi şi planul de dezvoltare al clusterelor din industria lemnului din Regiunea Centru (n.n. – din care face parte şi Harghita), România” se arată că „industria lemnului şi a mobilei are o tradiţie bine cunoscută şi este una din cele mai puternice sectoare de export din România, având un rol important în economia românească. Este necesară menţinerea prelucrării lemnului ca o tradiţie şi în acelaşi timp crearea de noi produse cu valoare adăugată prin utilizarea de noi tehnologii”. De asemenea, în aceeaşi analiză se evidenţiază importanţa deşeului de lemn în energie. „Reziduurile provenite din prelucrarea lemnului din ateliere şi fabrici sunt o sursă de biomasă. Mulţi prelucrători folosesc deşeurile de lemn pentru a produce căldură, aburi sau electricitate, reducându-se astfel semnificativ costurile totale de producţie. În unele cazuri, industria poate chiar vinde surplusul de energie companiilor locale de energie”.

Şt. PĂTRÎNTAŞ

 

  Explicație foto : Încărcarea containerelor cu bușteni pe platforma Gării CFR Miercurea-Ciuc cu destinația China, într-o zi de sâmbătă după-amiaza

Comentarii:

comentarii