Deşi anevoios, traseul trebuie parcurs până la capăt… | Informația Harghitei - jurnal independent
luni , 27 septembrie 2021
Home » Agricultură/Ecologie » Deşi anevoios, traseul trebuie parcurs până la capăt…
Deşi anevoios, traseul trebuie parcurs până la capăt…

Deşi anevoios, traseul trebuie parcurs până la capăt…

Dedicat până în pânzele albe profesiei sale, inginerul Lorand Aurelian Ţăpuc are în ferma sa în jur de 500 de oi, pentru a căror soartă se ocupă acum de asigurarea furajelor de care va avea nevoie la iarnă, motiv suficient de întemeiat spre a sta de dimineaţă până seara la volanul unui tractor.

Când i-am spus că vreau să-i cunosc părerea în legătură cu Legea supermarketurilor, a făcut o excepţie de la regulă, arătându-se bucuros că poate să-şi exprime punctul de vedere în legătură cu acest subiect, chiar dacă ştia că traseul pe care doreşte să-l străbată până la capăt, în calitate de producător, nu este unul lipsit de obstacole. „Şi eu, asemenea celorlalţi fermieri, reprezint prima verigă a lanţului scurt de aprovizionare care, în mod firesc, ar trebui urmată de cea a procesatorilor şi, desigur, de cea a comercianţilor”.

Dar unde sunt procesatorii?

Întreb şi eu întrucât, potrivit interlocutorului meu, sectorul ovin este văduvit de aşa ceva. ,,Noi ştim să producem şi producem marfă de foarte bună calitate, numai că aici, în judeţ, nu există, de pildă, nici un punct permanent de sacrificare a animalelor, mai ales a mieilor”. Aşa se face că, neputându-le vinde decât în viu, a ratat ocazia de a satisface, înainte de zilele municipiului Miercurea-Ciuc, cererea ce i-a fost adresată de către persoanele implicate în organizarea şi desfăşurarea acestui eveniment!

Având în vedere întâmplarea, ing. Ţăpuc e de părere că, pe segmentul în discuţie, crescătorii de ovine ar trebui să beneficieze de un sprijin. ,,Am avea nevoie de puncte de tăiere, de abatoare, pentru că altfel carnea pe care o producem nu va ajunge pe rafturile marilor magazine, ci, indirect, la samsari, pe un preţ de nimic. Dacă am avea în zonă aşa ceva, prin valorificarea cărnii în supermarketuri am avea şi un plus de adaos la kilogram”.

Convins fiind că ei, fermierii, trebuie să întreprindă ceva, la nivel de asociaţii sau cooperative, aşa cum au făcut spre exemplu cei de la Frumoasa, înfiinţând o făbricuţă de brânzeturi acolo, Lorand mai crede că ar fi necesare, de asemenea, mai multe puncte de colectare a laptelui pentru animalele crescute în sistem extensiv sau supra-extensiv.

De ce?

În primul rând, afirmă el, specialistul aflat în „Topul celor mai performanţi zootehnişti din România” în 2015, pentru că astfel am valorifica foarte eficient păşunile montane, recunoscute prin biodiversitatea lor, care dau o calitate superioară laptelui destinat producerii brânzeturilor maturate şi care este diferit de laptele obţinut în sistem intensiv ori semi-intensiv. ,,Iată de ce ar fi bine ca ele să fie valorificate în acest scop, nu aşa, doar la modul gospodăresc”.

Interesant este că, după discuţia pe care am avut-o cu tânărul fermier, un alt specialist cu suflet tânăr şi cu o experienţă îndelungată, avea să îmi spună a doua zi cam aceleaşi lucruri, dar într-un alt mod şi cu un ton puţin mai apăsat, motivat poate şi de întâmplarea care avea să-i strice complet ziua în care ne întâlnisem…

Scrutând perspectiva, ing. Ţăpuc mai aduce în discuţie necesitatea unor investiţii la fiecare stână, ,,poate nişte colectoare de energie solară, care să alimenteze răcitoarele, pentru ca transportul laptelui către o unitate de procesare să se facă la interval de 2-3 zile, spre a nu încărca cheltuielile. Aşa am reuşi să obţinem brânzeturi maturate, pe care am putea aplica fără grijă eticheta de calitate – produs montan, pentru a cărei utilizare Guvernul a şi adoptat recent un act normativ”.

Situaţia, din punctul său de vedere, este valabilă şi pentru carne, cunoscut fiind faptul că mieii crescuţi pe păşune au calităţi culinare superioare celor îngrăşaţi în ferme de tip intensiv. Şi mieii din ferma lui Lorand fac parte din prima categorie, valorificată, cu ghilimelele de rigoare, din plin de samsari!

 Super-producţia de caş…

…face ca preţul să nu depăşească un anumit nivel, nici la cel preparat din lapte de vacă, nici la cel preparat din lapte de oaie, lucru care nu-i prea mulţumeşte pe fermieri. ,,Avem nevoie de bani pentru a face mai multe investiţii, numai că, deocamdată, nu avem aceşti bani”…

Cu gândul la ei, inginerul Ţăpuc, o persoană care crede în şansa lui şi a generaţiei din care face parte, a inventariat în treacăt problemele ce decurg din asta, inclusiv cele legate de forţa de muncă din acest sector, a amintit cu plăcere despre fondurile primite prin măsura privind instalarea tinerilor fermieri şi a recunoscut că ar dori să mai acceseze alte fonduri pentru dezvoltare.

Mărturisindu-mi că el crede cu tărie că va veni şi ziua în care cineva va avea în grijă şi problemele fermierilor, Lorand, un om cu picioarele pe pământ şi cu capul pe umeri, consideră că Legea 150/2016 este o lege foarte bună pentru toată lumea!

Convins fiind că nu există nici o diferenţă între fermierul din România şi cel din Vest, specialistul nostru din Harghita apreciază că avem oameni în ţară foarte bine pregătiţi, care ştiu să folosească noua tehnologie, dar, neavând bani, nu au cum să o achiziţioneze.

***

După ce am aflat toate acestea, iată şi o veste bună: ,,Sunt propuneri deja şi în asociaţie şi la nivelul composesoratelor ca în Ciucul de Sus să se înfiinţeze, după modelul de la Frumoasa, un punct de sacrificare sau un mini-abator. Ar fi minunat, deoarece aşa am putea ajunge şi noi să valorificăm carnea, pe bază de contract, prin marile magazine, soluţie care ne-ar scuti de multe griji”…

ŞTEFANA DRĂGHICI

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.