Informația Harghitei – jurnal independent singurul jurnal independent editat în limba română din județul Harghita
Olăria, meşteşug cu tradiţie multimilenară pe teritoriul patriei noastre, continuă să fie practicată în numeroase centre. Bogata şi originala tradiţie în confecţionarea ceramicii populare a fost înfăţişată într-un mare număr de lucrări, studii şi articole apărute de-a lungul deceniilor. Centrele de ceramică artistică au devenit larg cunoscute, în bună măsură şi datorită faptului că din rândul olarilor s-au detaşat creatori populari care s-au impus în atenţia opiniei colectivităţii. Relevăm faptul că în aceste centre s-au lucrat piese de ceramică artistică, dar şi ceramică cu caracter utilitar, şi în cantităţi mari.
Ceramica harghiteană cunoaşte remarcabile centre încă din evul mediu: Corund, Mădăraş, Dăneşti, unde produsele îndeletnicirii casnice au fost vasele nesmălţuite – afumate (Corund şi Mădăraş) şi arse roşu (Dăneşti).
Producerea şi în zilele noastre a categoriilor de bază ale ceramicii tradiţionale – ceramica neagră şi ceramica roşie (ceramica neagră simplă şi ceramica neagră lustruită şi ceramica roşie nesmălţuită sau lustruită şi ceramica roşie smălţuită) au un rol important în descoperirea de talente, în afirmarea şi recunoaşterea creatorilor populari în rândul olarilor.
În aceste centre, olăritul a fost o preocupare generală, cuprinzând pe toţi locuitorii, fără excepţie. O ramură mai dezvoltată a olăritului era cea a confecţionării vaselor smălţuite, pictate printre care şi vestitele cancee din Secuime (canceu în Transilvania şi Banat). Avem de-a face cu aşa numita valorificare a meşteşugului sub influenţa artei bizantine din secolul al XIII-lea şi a celei italiene ORVIETO (sec. XIV-XV).
Influenţa occidentală, inclusiv cea a ceramicii habane (haban – membru al unei secte baptiste, ai cărei adepţi au emigrat şi în Transilvania în secolul al XV-lea – n.n.), pătrunde în Secuime mult mai târziu şi numai până la Odorheiu Secuiesc. Localităţile ca Odorheiu Secuiesc, Şiclod (Atid), Mereşti (Almaşul Homorodului), secole întregi au fost centre importante ale ceramicii pictate. Canceele sgrafitate (sgraffito – procedeu de decorare murală obţinută prin aplicarea pe un fond de culoare a unui strat alb, care apoi este zgâriat pentru a face să apară contrastant un anumit desen; decoraţie murală astfel obţinută: sgraffito s-a practicat în ceramica de tip bizantin – din it. sgraffito) au fost întotdeauna creaţii specifice ale meleagurilor harghitene.
Pe la sfârşitul secolului al XIX-lea şi în primele decenii ale secolului al XX-lea se formează centre industriale ale ceramicii, între care la Casinul Mare (Plăieşii de Jos), Cetăţuia (comuna Sânsimion) şi Corund, unde, în cele din urmă se va trece la confecţionarea ceramicii smălţuite, pictate.
Aria de răspândire a ceramicii afumate smălţuite sau/şi pictate din Corund, Mădăraş, Dăneşti se întinde şi peste Carpaţi. După restricţiile vamale de la sfârşitul secolului al XIX-lea, unii olari se stabilesc în Moldova, formând un nou centru pe Valea Trotoşului, la Palanca.
Vechile tradiţii ale ceramicii harghitene au fost valorificate de numeroşi creatori şi olari din Harghita. Localităţi precum Corund, Dăneşti şi Miercurea-Ciuc au devenit centre foarte cunoscute atât în ţară, cât şi peste hotare, aducând mâinilor îndemânatice o deosebită preţuire. Creaţiile unora dintre olarii talentaţi au fost apreciate cu prilejul diferitelor expoziţii sau concursuri, altele îşi aşteaptă confirmarea la viitoarele manifestări cultural-artistice.
Nicolae Bucur
