Afganistan: QRF – Quick Reaction Force/Forţa de Reacţie Rapidă

Pentru că misiunile executate de militarii români din Batalionul 811 Infanterie Protecţia Forţei „Dragonii Transilvani” (în care activează militari aparţinând unităţilor din Harghita şi Covasna) în perimetrul adiacent Bazei Kandahar sunt periculoase, în permanenţă se ia în calcul posibilitatea ca o patrulă să solicite sprijin. QRF – Quick Reaction Force (forţa de reacţie rapidă) este misiunea executată de o subunitate timp de o zi şi care presupune ca aceşti militari să stea permanent pregătiţi pentru a interveni când sunt solicitaţi şi, într-un timp foarte scurt, să ajungă la locul unde este nevoie de ei. Am hotărât că cel mai bun mod de a relata despre activitatea unei subunităţi care execută această misiune este de a fi alături de ei. Aşa că dis-de-dimineaţă am luat contact cu militarii plutonului 2 din compania SNAKE, pe care i-am însoţit la prima activitate, pregătirea pentru misiune, condusă de comandantul plutonului, locotenentul Alexandru Motriuc. Deşi este foarte tânăr şi la prima misiune, vocea lui transmite siguranţă. Rar şi clar, prezintă caracteristicile zonei unde e posibil să acţioneze pe timpul următoarelor 24 de ore. Împarte toate sarcinile pe oameni, apoi verifică dacă a înţeles fiecare ce are de făcut. La final e mulţumit. Înainte de a prelua efectiv atribuţiile, îi răpim câteva minute.

Locotenent Alexandru MOTRIUC, comandant de pluton 2 SNAKE:

„Fac parte din Batalionul 811 Infanterie Dragonii Transilvani din anul 2013, imediat după ce am absolvit cursul de bază pentru comandanţi de plutoane. Sunt la prima misiune într-un teatru de operaţii. Am aflat multe despre Afganistan de la colegii mei care au mai fost aici, am văzut materiale foto şi video despre acest teatru de operaţii şi în mare am găsit ce mi-am imaginat. Nu m-am aşteptat să fie atât de cald. Când am ajuns aici au fost temperaturi foarte mari. Acum au mai scăzut. Şi ne-am acomodat şi noi. Ne-am acomodat repede şi bine condiţiilor de climă, de cazare, de hrană.

Asta şi pentru că am parte de mulţi oameni cu experienţă în jurul meu. În afară de mine mai sunt doar trei băieţi la prima misiune. Ceilalţi au cel puţin două. Aşa că am putut să mă bazez pe experienţa locţiitorului meu, plutonier-major Ioan Grad, pe experienţa comandanţilor de grupă plutonierul-major Robert Albert, plutonierul-major Pavel Buda, plutonierul Attila Szilágyi şi sergentul major Stelian Marinescu, ca de altfel pe experienţa tuturor militarilor din pluton. Sunt oameni foarte bine pregătiţi, care au mai participat la misiuni în Afganistan, Irak sau Kosovo şi care ştiu foarte bine ce au de făcut şi cum să se adapteze condiţiilor de aici.

Azi, cu plutonul pe care îl comand, executăm QRF primar, iar acest lucru presupune sprijinul într-un timp foarte scurt, la nevoie, a tuturor subunităţilor care acţionează în aria noastră de responsabilitate. Am pregătit plutonul de dimineaţă cu ultimele date necesare pentru executarea misiunii, organizarea, misiunea generală pe care o are plutonul, concepţia operaţiei, sarcinile pe subunităţi, sprijinul logistic, precum şi comanda şi comunicaţiile. Suntem pregătiţi pentru misiunea de azi, aşa cum suntem pregătiţi pentru fiecare misiune pe care trebuie să o executăm”.

Îmi spune că nu poate sta mai mult de vorbă cu mine, pentru că misiunea deja a început. Aşa că pe tot parcursul acestei zile va alerga între locul de odihnă şi de veghe al militarilor şi comanda companiei aflată în TOC (centrul de operaţii tactice), locul unde se primesc ultimele date şi unde, la nevoie, primeşte misiunea de a ieşi în afara bazei. După rezolvarea mai multor sarcini specifice în zona administrativă în care se află, militarii plutonului se retrag la dormitorul rezervat pentru odihnă. În ziua precedentă au ieşit în arie ca patrulă, aşa că sunt destul de obosiţi. Iar ziua care abia a început nu se ştie ce le va aduce. Unii dintre ei dorm, pe alţii somnul nu i-a prins încă, aşa că îşi găsesc ocupaţie. În faţa dormitorului şi-au construit un foişor unde pot sta la umbră. Joacă table, cărţi, rumy, ascultă muzică sau ştiri de acasă pe Internetul de pe telefoanele mobile. Alţii vorbesc cu familia pe diferite reţele de socializare.

…Aşteaptă! Toţi sunt conştienţi că în momentul în care sunt alertaţi, asemeni unei formaţiuni de pompieri când se porneşte incendiul, vor lăsa totul şi se vor repezi la maşini.

La prânz soseşte administratorul companiei, plutonier-major Sabin Tămaş, care le aduce masa. Caserole cu mai multe feluri de mâncare sunt aşezate într-o încăpere de unde fiecare vine şi îşi alege. Este destul de variată, iar ei ştiu meniul pentru că este cel de la sala de mese. O prăjitură, un suc, o cafea sau un fruct mai îmbogăţesc oferta culinară. Discuţiile se prelungesc după masă şi fiecare îşi expune părerea despre un subiect sau altul. La această oră este foarte cald chiar şi la umbră.

În moleşeala care se instalează după masă apare locotenentul Motriuc: „Alertă QRF!”. Atmosfera destinsă se schimbă brusc. Fiecare pune mâna pe ce ştie că are nevoie pentru a se echipa. Distanţa până la maşini de câţiva zeci de metri este parcursă cu rapiditate şi, în linişte, toţi îşi ajustează vesta de protecţie, casca de kevlar, ochelarii, mănuşile, cotierele şi genunchierele. Îşi ocupă locurile destinate şi îşi pun armamentul la îndemână. Se fac ultimele verificări. Maşinile pornesc la prima cheie.

Sunt gata! Îmi ocup şi eu într-o maşină locul destinat de comandantul de pluton. Pe lângă tot echipamentul de protecţie şi armamentul individual, am asupra mea echipamentul de înregistrat, cu microfonul protejat de buretele roşu care pare dintr-o altă realitate. În timpul ce se scurge până pornim, încerc să vorbesc cu militarii de lângă mine.

Caporal clasa III-a Gabriel GALU: „Locul meu pe timpul misiunilor este în turelă, am în primire mitralierele şi fac siguranţă pentru pluton pe o anumită direcţie stabilită de comandantul de pluton. Am în primire un sector de observaţie, urmăresc posibilele ameninţări şi am grijă ca în acel sector să nu apară insurgenţi. Dacă apar trebuie să raportez comandantului de pluton şi în funcţie de decizia luată execut ordinele primite”.

Caporal clasa III-a Marius DURNEA: „Sunt pistolar, dar pe timpul acestui QRF sunt şi brancardier, sanitar de rezervă şi la nevoie, tot ca rezervă, fac siguranţă la zona de aterizare. Pe aceste funcţii, azi, sunt titulari alţi colegi de-ai mei, dar la nevoie, dacă ei nu pot asigura, în funcţie de priorităţi voi trece eu să îndeplinesc una din funcţiile pe care le-am spus. Acest lucru este stabilit de comandantul de pluton şi tot el îmi ordonă să trec la executare, deoarece ţinem legătura în permanenţă. Este prima misiune la care particip şi sunt foarte impresionat de maşina de luptă cu care executăm misiunile. În primul rând faptul că sunt foarte sigure şi au fost proiectate special să contracareze principalul pericol de aici din Afganistan – dispozitivele explozive improvizate. Pe urmă este vorba despre confortul pe care-l avem în interiorul lui şi aerul condiţionat fără de care aici am fi sufocaţi. Sunt foarte practice”.

Pornim…

Pe timpul deplasării militarii vorbesc destul de puţin. Toate convorbirile se poartă prin staţii. Suntem cu căştile pe urechi şi ne auzim cu toţii. Pe acelaşi canal se aud discuţiile din maşină, din celelalte maşini şi auzim chiar comanda companiei aflată în centrul de operaţii tactice. Locotenentul Sabin Cordea, locţiitorul comandantului de companie, este la post şi transmite ordine către patrulă. Discuţiile sunt scurte şi clare. La un moment dat primim ordin să debarcăm.

Mă apropii de unul dintre oamenii care au staţie de emisie-recepţie şi pe care îl văd cum coordonează mai mulţi militari. „Sunt plutonier-major Pavel BUDA, comandant de grupă. Am primit misiunea să debarcăm şi să cercetăm un anumit perimetru pentru a descoperi dacă sunt anumite elemente de muniţie, explozibil sau alte pericole. Suntem dispuşi în linie de trăgători şi efectuăm cercetarea”.

Rămânem debarcaţi şi îi urmăresc pe militari cum îşi îndeplinesc misiunea. Cu degetul arătător pe trăgaciul de la puşca automată, cu ochii foarte atenţi, cu paşi mărunţi şi bine cântăriţi, cercetează zona destinată. Observ că unul dintre militari este nedezlipit de comandantul patrulei. Mă apropii de el.

„Sunt fruntaş Florin MĂRINCEAN şi am ca misiune să fac siguranţa comandantului de pluton. Misiunea mea se numeşte Guardian Angel – înger păzitor. Deoarece comandantul de pluton este implicat în activităţi de comunicare cu lideri locali sau cu baza, care îl împiedică să fie atent la ce se întâmplă în jurul său, este nevoie ca cineva să-i asigure spatele atunci când suntem debarcaţi”.

Activitatea se termină fără a descoperi ceva suspect: „ALL CLEAR!”.

Ne îmbarcăm în maşini şi pornim mai departe. Între timp se primeşte misiunea de a cerceta o altă zonă. Aceeaşi coborâre atentă, aceeaşi formaţie, aceiaşi paşi. Durează un timp până se termină de cercetat şi această zonă. „ALL CLEAR!”.

Locotenentul Motriuc comunică ordinul de întoarcere la bază. Pe drum am timp să observ că soarele stă să apună. Mingea de foc coboară foarte rapid în spatele masivului Zaker Ghar e Jonubi, pe lângă care trecem. Este fascinant. La această latitudine totul se întâmplă mult mai repede decât suntem obişnuiţi acasă, în România, şi ne trezim brusc învăluiţi în întuneric.

Am ajuns cu bine la bază, iar băieţii din plutonul 2, compania SNAKE, şi-au parcat maşinile şi acum se îndreaptă spre locul de odihnă şi de veghe, unde îi aşteaptă masa de seară. Azi au ajuns la timp pentru servirea cinei, dar au fost cazuri când au mâncat în câmp. Au în permanenţă, în maşini, pentru fiecare, pachete individuale de hrană MRE – Meal Ready to Eat, asigurate de partenerul american, pregătite astfel încât să reziste timp de mai multe zile la temperaturile şi condiţiile din misiune. Dar militarii noştri sunt abia la jumătatea QRF-ului şi până a doua zi când vor fi schimbaţi de alt pluton cine ştie ce mai au de înfruntat. Aşa că le strâng mâna şi le urez baftă pe mai departe. Sunt onorat că am fost alături de ei în această zi.

Bravo, băieţi!

Text şi foto : MM clasa I Radu MUREŞAN

 

 

Comentarii:

comentarii