Puteți susține ziarul Informația Harghitei și, implicit, această pagină de Internet
prin direcționarea către Fundația „Adevărul Harghitei”
a până la 3,5% din impozitul datorat.

O diversiune ordinară sau ce se întâmplă când „presa de bună calitate” minte de îngheaţă Oltul | Informația Harghitei - jurnal independent
marți , 19 martie 2024
Home » Societate » O diversiune ordinară sau ce se întâmplă când „presa de bună calitate” minte de îngheaţă Oltul
O diversiune ordinară sau ce se întâmplă când „presa de bună calitate” minte de îngheaţă Oltul

O diversiune ordinară sau ce se întâmplă când „presa de bună calitate” minte de îngheaţă Oltul

Drept să spun, nici nu mai ştiam că emite încă postul de radio Europa Liberă. De fapt, majoritatea românilor nu ştiu, ceea ce înseamnă că nu-l ascultă. Şi bine fac, din moment ce antena dedicată cică adâncirii procesului democratic în România s-a transformat în susţinătoare a insolenţei maghiare. Iată ce zice în 7 iunie o adeptă a politicii hipercorecte, director al Redacţiei Europa Liberă:

„Ministerul Apărării a finanţat instalarea mai multor cruci de beton în cimitirul de la Valea Uzului, judeţul Harghita, pe care îl îngrijesc din 1917 încoace maghiarii. Aici se află înmormântaţi mai ales soldaţi unguri care au murit în Primul Război Mondial. Alături de ei au fost îngropaţi, însă, militari ruşi, austrieci, dar şi câţiva români.

Crucile de beton dedicate eroilor români, fără să aibă niciun fel de autorizaţie, au fost aşezate peste osemintele eroilor unguri, cumva intenţionat. Ideea pare să fi fost a secretarului general al Ministerului Apărării, care potrivit unor surse ar fi ameninţat încă de pe vremea când era prefect de Covasna că se va ocupa de acest cimitir”.

Informaţia e preluată prompt de geniul din Cârţa, Kelemen Hunor, mândru că poate cita o opinie hungarofonă din – expresia lui – „presa de bună calitate”. Care presă poate fi aceea? Bineînţeles, cea care ţine cu ungurii atunci când ungurii nu au fir de dreptate.

Până la urmă se dovedeşte simplu că „presa de bună calitate” minte ca o curvă: finanţarea pentru partea românească din cimitir fusese de la Ministerul Culturii şi Primăria Dărmăneşti, informaţie care ERA DEJA PUBLICĂ. Putem bănui că Sabina Fati, emitenta dezinformării, a făcut acest gest pentru a-i da un punct de sprijin dlui Kelemen, pentru ca acesta, vorba lui Arhimede, să răstoarne lumea. Adică să convingă europenii că maghiarii din România sunt ţinuţi sub cnut cu morţi cu tot – drept pentru care profită de orice conjunctură: i-au înmânat şi Papei Francisc un memoriu în care repovestesc de-a amănuntul varianta mincinoasă proprie. Atâta zdroabă în atât de scurtă vreme ca să-ţi denigrezi ţara! Te şi miri când mai au timp oamenii ăştia să muncească şi să-şi câştige pâinea cea de toate zilele.

Ei, dar mai încolo dăm peste o poveste veche. Iată cum începe un editorial din februarie 2013, semnat Sabina Fati: „Liderilor români le place să-i şicaneze pe maghiarii din secuime de câte ori au ocazia, pentru a le demonstra permanent că românii sunt stăpânii locului. Războiul steagurilor face parte din demonstraţiile de forţă ale românilor împotriva ungurilor din secuime”. Mai departe semnatara se revolta că la investirea ca prefect de Covasna a lui Codrin Munteanu, acesta a scos drapelul secuiesc din încăpere şi deplângea amarnic, alături de antiromânul de profesie Nemeth Zsolt, această „agresiune simbolică”. Nefericita chiar voia ca prefectul de Covasna să depună jurământul (şi să fie filmat aşa!) având în spate faldurile drapelului secuiesc – declarat AZI ilegal de toate instanţele!

Poveştile vechi sunt frumoase şi instructive. Dacă le ştii, eşti oleacă mai înţelept decât cei care le ignoră. În finalul unui editorial (tot din 2013) Sabina Fati scria: „Obţinerea autonomiei Ţinutului Secuiesc este astfel scopul cel mai curajos pe care îl afişează maghiarii din România în ultimii 20 de ani”. Neobosita hungarofilă opta în altă ocazie pentru o euroregiune maghiară echivalentă cu Regiunea Mureş Autonomă Maghiară (RAM), separată de cele 8 euroregiuni deja consacrate. Ştie toată lumea că inspiraţia RAM nu este UDMR, nici serviciile secrete ori politrucii unguri, nici o oarecare fiinţă aeriană din presa contemporană, ci însuşi marele Iosif Vissarionovici Stalin.

Povestea poate continua, dar intrăm într-o zonă cu adevărat tristă. Cică Sabina Fati este ceva sculă în consiliul director al GDS, vechea maşină de propagandă a lui Brucan, cel ţinut viu de Lucian Mîndruţă la ProTV, deşi el murise din cele mai vechi timpuri, ca şi Lenin de altfel.

Ce contează mai mult? Că postul Europa Liberă de azi e umbra WC-ului Europei Libere din vremea lui Neculai Constantin Munteanu, Vlad Georgescu ori Virgil Ierunca, sau că GDS e umbra lui Brucan vopsită în verzuliu cu banii lui Soros? E limpede că Sabina Fati nu-l cunoaşte pe Codrin Munteanu şi nu prea ştie despre ce e vorba în afacerea Har-Cov. Dar ştiu foarte bine cei care s-au dat de ceasul morţii să nu mai fie prefect: omul cobora inflexibil printre iredentişti ca Moise cu tablele legii, nu-i era teamă, nu voia să tranzacţioneze nimic, îi băga sub masă pe eroii locali gen Tamás cu cunoştinţele juridice şi administrative încât i-a adus la disperare pe bieţii oameni, care nu puteau să fure, să-şi bată joc de românii minoritari numeric, să facă ilegalităţi, să schimbe din funcţii pe cei care nu le convin, să obţină imobile fără drept, să bage fitiluri, să momească politicienii români cu coloană flexibilă şi cap sec etc.

Ei, acum aproape că înţelegem: poate fi un astfel de ins iubit de extremiştii maghiari, de GDS-işti ori de neostalinişti? Evident nu, aşa că de câte ori se nimereşte, îi mai aplică câte o lovitură la plex şi câte o ştangă în cap. Trăim vremuri în care totul e posibil, iar „minciuna stă cu regele la masă”, vorba poetului.

M. GROZA

Comentarii:

comentarii

2 comments

  1. Obrăznicia șovinistă maghiară trebuie stopată de autoritățile statului român!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.