Un desen, un gând: „Progress” de Vitaliy Gonikman
- Poate viitorul nu înseamnă să devenim mai siguri, ci să învăţăm să trăim cu incertitudinea
A existat o vreme în care cunoaşterea aparţinea celor care puteau observa, memora, conecta şi interpreta. Până au apărut entităţile digitale, capabile să proceseze mai multe informaţii decât ar putea cuprinde vreodată o minte umană. Şi, totuşi, ceva a rămas neschimbat. Atât omul, cât şi maşinăria digitală pot greşi. Cu siguranţă o fac zilnic.
Omul ia decizii pornind de la fragmentele de realitate cu care a luat contact. Maşinăria face, într-un fel, acelaşi lucru, doar că la o scară inimaginabilă: interpretează lumea prin datele pe care le-a primit. Schimbi datele, se schimbă şi răspunsul, şi înţelesul. Adaugi ceva necunoscut, iar certitudinea începe să se destrame.
Poate că aici se întâlnesc omul şi digitalul. Nu în perfecţiune, ci în limitare. Maşinăria poate părea că deţine o putere infinită – poate aduna toată cunoaşterea lumii, poate calcula, conecta şi genera posibilităţi dincolo de capacitatea umană. Dar nici cel mai puternic sistem nu poate cunoaşte ceea ce nu a fost inclus în lumea sa de date. Poate interpreta greşit. Umple golurile cu ce are la îndemână. Produce erori şi poate urma un tipar greşit.
Iar omul nu este atât de diferit. Umple golurile cunoaşterii cu presupuneri. Reinterpretează ceea ce ştie atunci când apar informaţii noi. Îşi reconfigurează mereu înţelegerea lumii. Atunci ce înseamnă cu adevărat progresul? Poate că nu dispariţia erorii. Nici apariţia unei inteligenţe perfecte.
Poate că este tocmai această mişcare continuă între ceea ce ştim şi ceea ce încă nu înţelegem – între intervenţia omului şi imensitatea digitală, între prezent şi un viitor pe care nu îl putem prevedea nici măcar parţial. În acest spaţiu al incertitudinii, omul şi entitatea digitală se poziţionează similar. Şi poate că tocmai asta este una dintre cele mai neaşteptate asemănări dintre ei.
Mai multe lucrări de Vitaliy Gonikman: [https://peopleandpaintings.com/vitaliy_gonikman]
Cosmina Marcela OLTEAN
