Sfânta Liturghie, săvârşită pentru prima dată în ultimii peste 50 de ani în biserica ortodoxă din Ciucsângeorgiu
Pentru prima oară în ultimii peste 50 de ani, duminică, a fost săvârşită Sfânta Liturghie în biserica ortodoxă cu hramul Sf. Gheorghe din Ciucsângeorgiu, în prezenţa a câtorva zeci de persoane. Sfânta Liturghie „aducând slavă şi mulţumire lui Dumnezeu pentru toate binefacerile revărsate asupra parohiei şi a bunilor ei credincioşi, dar şi pentru a îi pomeni pe înaintaşi” a fost oficiată de părintele stareţ al Mănăstirii patriarhale Antim din Bucureşti, Vicenţiu Oboroceanu, împreună cu preotul paroh Florin Bănucu şi preotul militar Mihai Mitrea. Cuvântul de învăţătură a fost rostit de părintele stareţ. La finalul slujbei, printre altele, părintele paroh Florin Bănucu a mulţumit credincioşilor pentru prezenţa la Sfânta Liturghie.
Părintele stareţ Vicenţiu Oboroceanu a declarat pentru publicaţia noastră că a ajuns „cu foarte multă bucurie într-o zonă extrem de deosebită”, la o reîncepere a slujirii liturgice în biserica veche din Ciucsângeorgiu, „plină de o istorie extrem de bogată şi de tulburată în acelaşi timp, cu documente care atestă existenţa ei din 1567, cu atestarea unor nume deopotrivă româneşti şi maghiare”. Acesta a spus că l-a surprins „frumuseţea albului care înconjoară exterior biserica, dar şi interior”, precum şi arhitectura specifică zonei harghitene. De asemenea, a apreciat şi prezenţa credincioşilor „la această primă slujire, cu binecuvântarea Preasfinţitului Părinte Andrei, episcopul Covasnei şi Harghitei”, care au participat „cu foarte multă atenţie şi dorire de rugăciune, de cântare, de viaţă”.
Printre credincioşii care au participat la Sfânta Liturghie s-a aflat şi prof. dr. Cristina Gârlea, secretar ştiinţific OneHealth al Academiei Române, care a apreciat că biserica din Ciucsângeorgiu este un simbol. „Este un simbol poate şi pentru aserţiunea Noi de aici nu plecăm, dar şi un simbol pentru unitatea comunităţii de aici, multinaţională, multietnică. Este un lucru foarte bun pentru că această ţară merge înainte prin bunătatea inteligentă a celor care conduc destinele ţării. Nu ştiu dacă le vedem încontinuu, în această zonă şi mai puţin, dar cred cu tărie în ideea de unitate a ţării şi de adunarea noastră în jurul cărţilor sfinte. Eu consider că cărţile sfinte sunt nişte manuale de asigurare a calităţii pentru viaţa modernă, indiferent că o fi Talmudul, o fi Biblia noastră, or fi scrierile hinduiste, or fi scrierile musulmane, dar oamenii trebuie să trăiască după un set de reguli inteligente. Şi promovarea unei asemenea minunate biserici aduce pace, bunătate şi credinţă în jurul comunităţii”, a spus prof. dr. Cristina Gârlea.
***
Prima atestare documentară a comunei Ciucsângeorgiu, situată la 22 de km de Miercurea-Ciuc, se duce în anul 1567 când este pomenită localitatea Szent György. Potrivit informaţiilor oferite de părintele Florin Bănucu, în 1602, în lustra generalului Basta, la secţiunea satului Sângeorgiu apar şi câteva antroponime româneşti: Oncsok (Oncioc) Tamaş, Petres Ianoş, Vata Gergely, Oláh Ianoş. Cercetările de lingvistică istorică identifică unele toponime păstrate în conştiinţa colectivă: Román pap utcája (uliţa preotului român), román témplom utcája (strada bisericii româneşti), care amintesc de prezenţa istorică a românilor în Ciucsângeorgiu. În 1768 este atestată şcoală românească greco-catolică în Ciucsângeorgiu, protopopiatul Giurgeu, învăţător fiind Dumitru Suciu, şcoală înfiinţată de Gheorghe Şincai. În anul 1871, în localitate existau 40 de elevi români, iar în 1876 doar 21. În lipsa învăţătorului român greco-catolic, elevii învăţau la şcoala de stat în limba maghiară. Într-un document din anul 1864, întocmit de preotul George Boier, reiese că numărul şcolarilor români era de 25 de băieţi şi 19 fete, iar al celor între 12-15 ani era de 17 băieţi şi 16 fete, copii care învăţau la şcoala romano-catolică. În anul 1699, Ciucsângeorgiu este atestat ca parohie cu filii la Bancu şi Armăşeni. Iar Conscrierea uniţilor din 1750 înregistrează şi satele din Ciuc, arhi-diaconatul Frumoasa-Ciuc (Szepvizsensis). Ciucsângeorgiu figurează înscris cu 178 de suflete, având o biserică, un preot în funcţiune (sacerdotesfungens), un dascăl sau cantor şi un îngrijitor. „Statisticile demografice demonstrează şi în cazul localităţii Ciucsângeorgiu tragedia unei comunităţi istorice româneşti din secuime, dispărută din cauza valurilor deznaţionalizării şi intoleranţei etnice din timpul dualismului austro-ungar şi apoi în timpul dictatului de la Viena”.
În 1840, sub păstorirea preotului Ioan Boier, la Ciucsângeorgiu, biserica de piatră ia locul celei de lemn, de la care moşteneşte atât hramul Sfântul Gheorghe (însuşi hramul bisericii româneşti trimite spre numele aşezării), cât şi o serie de bunuri culturale. Pe peretele exterior al altarului se disting două straturi de pictură cu reprezentarea Sfântului Gheorghe, fapt ce naşte ipoteza existenţei sub văruială şi a altor suprafeţe pictate (în stilul bisericilor moldave). (Şt.P.)
