Scurtă istorie a tehnicii fotografice în expoziţia „1001 Aparate şi Accesorii Foto”
Aparatul de fotografiat are o istorie de aproape 200 de ani, însă principiul optic pe care se bazează este cunoscut de peste două milenii. Filozoful grec Aristotel descria încă din secolul al IV-lea î.e.n. fenomenul camerei obscure, dispozitiv care avea să fie studiat şi perfecţionat de-a lungul timpului. În Renaştere, Leonardo da Vinci i-a explicat în detaliu funcţionarea, iar artişti precum Johannes Vermeer se consideră că au utilizat acest principiu pentru realizarea unor compoziţii remarcabile. Camera obscură reprezintă fundamentul optic al fotografiei şi, mai târziu, al cinematografiei, marcând începutul unei revoluţii a modului în care omul a învăţat să surprindă şi să păstreze imaginea.
Călătoria fotografiei în România începea în secolul al XIX-lea, evoluând într-un ritm destul de accelerat de la primele aparate voluminoase (aparate masive din lemn, cu burduf) şi plăcile de sticlă la peliculele portabile şi, mai târziu, la tehnologia digitală. În decurs de aproximativ un secol, fotografia s-a transformat dintr-un proces complex, rezervat profesioniştilor, într-un mijloc accesibil publicului larg, iar arta portretului, practicată în elegantele studiouri fotografice interbelice din Bucureşti şi din alte mari oraşe ale ţării, a devenit treptat parte din viaţa de zi cu zi a celor care au avut posibilitatea de a-şi procura un aparat. Evoluţia tehnologică şi artistică a fotografiei poate fi urmărită prin câteva etape esenţiale.
Pionieratul şi plăcile umede (secolul al XIX-lea)
Primele fotografii erau realizate cu aparate masive din lemn, prevăzute cu burduf şi montate pe trepied. Unul dintre cei mai importanţi pionieri ai fotografiei din România, Carol Popp de Szathmári, a rămas în istorie prin documentarea Războiului Crimeii, dar şi prin numeroase fotografii, picturi sau desene ce ilustrau peisaje şi oameni din spaţiul românesc. Fotografiile sale erau realizate pe plăci de sticlă tratate cu substanţe fotosensibile, proces care necesita vaste cunoştinţe, măiestrie şi precizie. Ulterior, aparatele au devenit mai compacte, fiind construite din metal şi păstrând mecanismul cu burduf, ceea ce le-a făcut mai uşor de transportat şi utilizat.
Stereoscopul este un dispozitiv optic destinat vizualizării imaginilor bidimensionale în relief (cu efect 3D). Acesta utilizează două fotografii ale aceluiaşi subiect, realizate din unghiuri uşor diferite, imitând modul în care percep lumea cei doi ochi ai omului, aflaţi la o distanţă de aproximativ 6-7 cm. Fiecărui ochi îi este prezentată o imagine diferită doar la nivel de detaliu, iar creierul le suprapune, creând impresia de adâncime şi volum. Stereoscoapele, realizate iniţial din lemn, apoi şi din metal, au fost extrem de populare ca formă de divertisment în sec. al XIX-lea şi al XX-lea. Prin intermediul lor, oamenii puteau „călători” virtual în locuri în care nu puteau ajunge altfel în vremuri în care călătoriile erau rezervate doar celor mai norocoşi. Alte imagini stereoscopice prezentau scene din filme sau poveşti pentru copii. În expoziţie puteţi descoperi atât modelul clasic din lemn şi metal, cât şi variante mai recente, din plastic (anii ’50-’80).
Epoca de aur a studiourilor (1920-1940)
În perioada interbelică, fotografia de salon şi fotografia de legitimaţie cunosc o dezvoltare fără precedent în România. Studiourile fotografice devin tot mai numeroase, iar portretul fotografic se transformă într-un simbol al statutului social şi al modernităţii. Aparate performante, produse de companii precum Leica sau Zeiss Ikon, ajung în atelierele fotografilor profesionişti din Bucureşti şi din întreaga ţară, contribuind la realizarea unor impresionante arhive de portrete, imagini de familie şi documente vizuale ale epocii.
Aparatele de masă (1950-1980)
În a doua jumătate a secolului al XX-lea, fotografia devine tot mai accesibilă publicului larg. Pe piaţa românească ajung aparate de fabricaţie sovietică, precum Smena, Zenit sau FED, dar şi modele est-germane, precum Praktica şi Exakta. Odată cu răspândirea acestora, fotografia se transformă într-un hobby practicat de mii de români, care îşi imortalizează familia, vacanţele la mare sau în staţiuni, excursiile montane şi momentele importante din viaţa de zi cu zi.
Revoluţia analogică târzie şi tranziţia
În ultimele decenii ale fotografiei pe film, aparatele care utilizau pelicula de 35 mm au devenit standardul atât pentru amatori, cât şi pentru profesionişti. Modelele produse de Olympus, Canon, Nikon şi alţi producători consacraţi, alături de aparatele compacte cu bliţ încorporat, au dominat piaţa până la începutul anilor 2000, când tehnologia digitală a început să înlocuiască fotografia analogică.
Anii ’70: Trecerea spre digital
Primul aparat foto digital a fost construit în 1975 de Steven Sasson, inginer al companiei Kodak. Dispozitivul cântărea aproape patru kilograme, realiza imagini alb-negru cu o rezoluţie de numai 0,01 megapixeli şi înregistra fiecare fotografie pe o casetă magnetică, procesul de salvare durând aproximativ 23 de secunde. Deşi rudimentar după standardele actuale, acest prototip a marcat începutul revoluţiei digitale care avea să transforme complet fotografia.
Un loc aparte în istoria fotografiei îl ocupă aparatul Polaroid, inventat în 1947 de americanul Edwin Land. Acesta permite obţinerea unei fotografii dezvoltate aproape instantaneu, datorită unui film special care conţine propriul sistem de developare. După expunere, fotografia trece printre role presoare care distribuie uniform substanţele chimice necesare, iar imaginea apare treptat sub ochii utilizatorului, fără a fi nevoie de un laborator fotografic.
În expoziţia de la Muzeul Oltului şi Mureşului Superior din Miercurea-Ciuc veţi putea descoperi aparate fotografice, accesorii şi echipamente reprezentative pentru fiecare dintre aceste etape, ilustrând evoluţia tehnologică şi artistică a fotografiei de-a lungul ultimelor două secole. Expoziţia este deschisă până pe 31 octombrie 2026, iar pentru date suplimentare puteţi consulta website-ul sau pagina de Facebook: MNCR – Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni.
Cosmina Marcela OLTEAN
