Retrocedările ilegale sfidează grosolan realitatea istorică: întoarcerea proprietăţilor la urmaşi ai foştilor grofi, conţi, baroni, husari, csendori etc. este aproape sinonimă cu anularea actului Marii Uniri din 1918 (4)

În total este vorba, numai în Transilvania, de restituiri ilegale în valoare de peste 60 de miliarde de euro…

– Interviu cu prof. univ. dr. Ioan Sabău Pop, avocat –

– Revendicările nu se limitează doar la terenuri agricole, păşuni, păduri, lacuri – şi nu se limitează la optanţi; ele cuprind, după câte ştim, circa două mii de clădiri importante din Transilvania, precum şi alte valori…

– Dacă luăm în calcul şi restituirile averilor bisericeşti, în total este vorba, numai în Transilvania, de restituiri ilegale în valoare de peste 60 de miliarde de euro. Au fost făcute evaluările în anul 2014 de un grup de economişti. Este vorba despre bisericile: catolică, reformată, unitariană, cea evanghelică şi cea lutherană. O să încerc să explic situaţia cu cât mai puţine detalii tehnice, deşi pentru ceea ce vă spun există o documentare legislativă temeinică. Bunurile bisericeşti sunt de două categorii: cele pioase – icoane, odoare, cărţi sfinte etc. şi cele civile – păduri, pământuri, clădiri ş. a. Nu avem nicio problemă cu cele pioase, ci cu cele civile. În 1942, printr-o convenţie între „Grupul Etnic German” şi bisericile evanghelică şi lutherană, toate bunurile civile ale acestora sunt trecute în proprietatea „Grupului Etnic German”, cele două biserici identificându-se cu el. „Grupul Etnic German” era o mişcare hitleristă, cum erau în România legionarii, însă cu membri mai duri chiar decât naziştii, cu manifestări de vendetă, au intimidat populaţia românească cu autoritatea lui Adolf Hitler. Motiv pentru care, ulterior, a şi fost desfiinţată, ca sancţiune. La data de 9 februarie 1945, Regele Mihai a promulgat o lege specială (Legea 91) privind înfiinţarea şi funcţionarea Casei de Administrare şi Supraveghere a Bunurilor Inamice. Cunoscută sub denumirea de Legea CASBI, această lege se referea la „persoanele fizice sau juridice care au colaborat cu armatele de ocupaţie germane sau maghiare sau care s-au retras odată cu acestea de pe teritoriul României”. Cert este că, după 1944, toate bunurile de pe teritoriul statului român aparţinând inamicilor statului român şi ai aliaţilor săi se preiau de către stat în administrare. CASBI a preluat în felul ăsta tot ce deţinea „Grupul Etnic German”, criminalii maghiari, dar şi tot ce deţineau legionarii. Numai că, după revoluţia din 1989, se înfiinţează „Forumul Democrat German” la Sibiu şi, în baza actului de continuitate parafat de justiţie, în anul 2004 revendică şi primesc tot ceea ce a aparţinut Grupului Etnic German. Aşadar, ignorăm Convenţia de Armistiţiu din 12 septembrie 1944, un document de drept internaţional, ignorăm şi Convenţia de la Paris din 1947, care nu a fost o lege abuzivă a comuniştilor, ci o lege dată pentru clarificarea situaţiei după cel De-al Doilea Război Mondial, la nivel internaţional, şi începem să retrocedăm în mod aberant. Dacă funcţionăm după această logică, atunci de ce nu le retrocedăm şi legionarilor ceea ce au avut? Adică ASTREI Sibiu, chiar şi legionarilor, care au fost organizaţii ale românilor nu li se recunoaşte, nu au dreptul, pe când alţii da?!

– Directorul Arhivelor Naţionale din Mureş, Liviu Boar, spunea la un moment dat că, din cele 215.00 0de hectare împădurite ale judeţului, 47.000 erau considerate, după Legea CASBI, bunuri inamice. Numai pentru acestea erau depuse peste 80 de cereri.

– Da, este vorba în special de urmaşii grofilor Bánffy, Bethlen, Kemény, Urmanczi ş.a. La un moment dat pe rolul instanţelor, care, în toate cazurile ignoră Legea CASBI, se aflau următoarele solicitări: pentru Societatea Anonimă pe Acţiuni Domeniul Silvic Gudea Mesterhazy (Familia Banffy), de către Asociaţia cu acelaşi nume, considerată a fi societatea comercială desfiinţată, intrată sub incidenţa Legii CASBI, se solicită 24.115 hectare; pentru Societatea Anonimă pentru Silvicultură „Ardeleana”, de către asociaţia cu acelaşi nume considerată a fi societatea comercială (intră sub incidenţa Legii CASBI), se solicitau 11.700 hectare; pentru Bánffy Daniel, de către Bethlen Ana (intră sub incidenţa Legii CASBI), se solicitau 9.324 hectare; pentru Bánffy László, Bánffy (ramura János) de către Bánffy Eva Mária Rozalia (intră sub incidenţa Legii CASBI), se solicitau 7.500 hectare; pentru Familia Farkas, de către diverşi moştenitori (intră sub incidenţa Legii CASBI), se solicitau 2.800 hectare; pentru fraţii Éltető, de către diverşi moştenitori (intră sub incidenţa Legii CASBI), se solicitau 11.400 hectare; pentru Kemény Ioan, de către diverşi moştenitori, se solicitau 227 hectare intrate sub incidenţa Legii CASBI, plus alte 3.600 ha pe Legea 1/2000 – şi aşa mai departe. Sunt multe altele în judeţele Alba, Cluj, Sălaj, unde reacţia legală a autorităţilor a fost aproape nulă, prefecturile în totală adormire şi am în vedere, ca o surpriză, Instituţia Prefectului din judeţul Cluj, unde nu s-a făcut nimic; nu ştiu dacă totul se petrece din indolenţă, delăsare sau complicitate pentru a nu fi supărat aliatul de la guvernare.

În orice caz, la un moment dat, suprafaţa revendicată depăşea cu peste 2.000 ha suprafaţa consemnată în documentele cadastrale din 1939 ca aparţinând marilor proprietari de terenuri forestiere din masivul păduros al Văii Mureşului Superior, înainte de aplicarea reformei agrare din 1921 în Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş. În total se solicitau 73.306 ha în baza înscrisurilor de carte funciară, iar în afara acestei suprafeţe, pe rolul instanţelor mai erau şi sunt alte solicitări despre care nu sunt încă deţinute date certe. Posibil să fie şi alte suprafeţe cu mult mai mari, despre care avem date, dar din varii motive, documentaţia nu este completă.

Tot în legea despre care vorbim se înscrie cazul Castelului Arcuş din judeţul Covasna, retrocedat ilegal în 2004, pentru care s-a pus cerere de revizuire. Imobilul în cauză a fost preluat de statul român în aplicarea Legii nr. 91/1945, prin care s-a înfiinţat Casa de Administrare a Bunurilor Inamice (CASBI). Numitul Szentkereszty Béla şi singura moştenitoare acceptată, Szentkereszty Erzsébet, sora lui, au fost consideraţi inamici ai aliaţilor şi ai României în înţelesul art. 8 şi 15 din Convenţia de Armistiţiu de la 12 septembrie 1944, impusă României de aliaţii de atunci. Imobilul – teren şi construcţii – nu a făcut obiectul vreunei proceduri administrative sau judiciare reglementată de Decretul – Lege nr. 228/1948, în sensul de a fi fost reclamat spre restituire de către proprietarii supuşi sub regim CASBI. Nu mai vorbim că statul român a făcut acolo investiţii de circa 1,5 milioane de euro. (Va urma)

Interviu de Mihail GROZA

Comentarii:

comentarii