„O zi în penitenciar” – un proiect menit să prevină delicvenţa juvenilă
- Sute de elevi au păşit în acest an în incinta Penitenciarului Miercurea-Ciuc, în cadrul proiectului
Sute de elevi din Harghita au păşit anul acesta în spatele gratiilor, confruntându-se cu realitatea detenţiei la Penitenciarul Miercurea-Ciuc, printr-un proiect educaţional menit să prevină delincvenţa juvenilă.
Proiectul intitulat sugestiv „O zi în penitenciar” le arată elevilor consecinţele alegerilor greşite, ale nerespectării legilor sau ale lăsării sub influenţa anturajului. Programul prezintă viaţa de după gratii, marcată de violenţă şi singurătate. Activitatea include o simulare a traseului parcurs de o persoană în momentul încarcerării. Elevii asistă la procesul de primire în penitenciar, învaţă despre regulamentele interne, drepturile şi obligaţiile deţinuţilor şi explorează spaţiile destinate persoanelor private de libertate.
Comisarul-şef Marius Bodor, director adjunct pentru Integrare Socială, îi însoţeşte pe adolescenţi în aceste vizite. El a mărturisit că, în urma participării la proiect, mai multe şcoli au raportat schimbări pozitive vizibile în comportamentul unor elevi. Comisarul-şef Marius Bodor le povesteşte tinerilor despre procesul prin care trec persoanele aduse aici şi despre faptele pentru care sunt închise.
Impactul proiectului este amplificat de faptul că deţinuţii din Penitenciarul Miercurea-Ciuc au vârste cuprinse între 18 şi 21 de ani, iar mulţi au comis infracţiunile în adolescenţă, la vârsta elevilor participanţi. Pe parcursul vizitelor, elevii află că în penitenciar sunt închişi tineri condamnaţi pentru o varietate de infracţiuni, de la furt, conducere fără permis şi ultraj, până la tâlhărie, viol sau chiar omor. O parte semnificativă dintre aceşti deţinuţi sunt recidivişti, fie din lipsa unor şanse reale de reintegrare socială, fie din cauza unui mediu de viaţă lipsit de sprijin.
Miercuri, un grup de elevi de clasa a X-a de la Colegiul Naţional „Mihai Eminescu” din Topliţa a participat la o astfel de vizită. Ghidaţi de comisarul-şef Marius Bodor, ei au explorat diverse spaţii ale penitenciarului: zonele de vizită, curtea de plimbare, o sală de clasă, sala de sport şi chiar o celulă.
Pe parcursul prezentării, ei au avut ocazia să experimenteze concret unele dintre aceste realităţi: au fost încătuşaţi simbolic şi au simţit cum este să se închidă o uşă grea de celulă în urma lor. Acest moment a provocat emoţii puternice şi a fost menit să inducă o reacţie emoţională şi de conştientizare puternică. Prin contactul nemijlocit cu această realitate, organizatorii urmăresc să genereze un impact psihologic puternic, menit să îi facă pe tineri să reflecteze asupra propriilor alegeri şi comportamente.
În sala de clasă a unităţii, elevii au participat la jocuri de rol, prin care au fost încurajaţi să reflecteze la faptul că alegerile greşite le pot schimba total viaţa. Ei au fost îndemnaţi să aibă curajul să spună „Nu” şi să discute cu părinţii sau profesorii atunci când sunt supuşi bullying-ului, deoarece problemele nerezolvate pot duce la depresie, consum de droguri sau alcool şi, în cele din urmă, la infracţionalitate.
„Cel mai puternic cuvânt este «Nu». Trebuie să analizaţi ce merită şi ce nu. Merită să staţi într-un anturaj care vă duce să faceţi prostii? Viitorul vostru depinde de «Nu». (…) Oricine poate ajunge aici”, le-a explicat comisarul şef elevilor.
Realitatea din penitenciar, prin ochii unui tânăr
Unul dintre cele mai puternice momente ale vizitei a fost întâlnirea cu Sami, un tânăr deţinut în vârstă de 20 de ani, condamnat la trei ani şi jumătate de închisoare pentru tâlhărie. Tânărul le-a vorbit elevilor deschis, fără ocolişuri, despre cum a început să consume droguri încă din copilărie, influenţat de prietenii mai mari. De la etnobotanice, la acte de violenţă şi furturi, Sami a detaliat un traseu marcat de greşeli, lipsa de sprijin şi neînţelegeri familiale.
„Eu vă sugerez să nu consumaţi droguri, pentru că uite unde se ajunge! Încerci o dată că îţi place şi a doua oară nu o să-ţi mai placă. O să fie nevoie. Prima oară e de plăcere. A doua oară nu o să mai fie de plăcere. (…) Să nu consumaţi droguri, că se ajunge în ipostaze ca acestea. Vii aici, ajungi să nu mai vorbeşti cu nimeni, nu te mai bagă nimeni în seamă, prieteni, familie, nimeni nu te mai caută. Dacă vii aici, nu e ok”, le-a transmis Sami.
A recunoscut că, în trecut, a ajuns să îşi ameninţe familia, să fure din casă şi să îşi înstrăineze toţi prietenii care încercau să-l ajute. În penitenciar, a fost martor al unor situaţii violente: conflicte pentru paturi, pentru telecomandă, pentru ţigări, toate guvernate de reguli informale bazate pe forţă. A explicat că, în lipsa abilităţilor de autoapărare sau a unei poziţii dominante în cameră, tinerii sunt expuşi abuzurilor fizice şi psihice.
Sami a vorbit şi despre dificultăţile sevrajului, în primele luni de detenţie, dar şi despre încercarea sa de a-şi reconstrui viaţa. A învăţat să tundă şi speră ca, după eliberare, să urmeze un curs de frizer care să-i ofere o şansă la un trai decent. Îşi doreşte să repare relaţia cu mama sa şi să revină la o viaţă normală. Le-a transmis elevilor un mesaj clar: consumul de droguri nu este o simplă plăcere trecătoare, ci un drum către autodistrugere. Iar penitenciarul nu este un loc de reabilitare uşoară, ci o experienţă traumatizantă.
Această întâlnire a fost, pentru mulţi dintre elevi, momentul cel mai impresionant al zilei. Nu doar pentru că au ascultat o mărturie reală, ci pentru că au înţeles, dintr-o voce de vârstă apropiată, ce înseamnă cu adevărat să pierzi libertatea. Tânărul le-a povestit cum petrec zilele închişi într-o cameră, cu gândul la lumea din afară, privind pe geam cum ceilalţi trăiesc liber. Le-a vorbit despre faptul că relaţiile din penitenciar sunt marcate de interes, de suspiciune şi de izolare.
Experienţa a avut un rol educativ puternic, oferind o lecţie importantă. Un elev a descris-o ca fiind neplăcută, dar a subliniat că a învăţat importanţa unui comportament exemplar şi a respectării legilor şi regulilor. Cei cărora li s-au pus cătuşele au descris sentimentul ca fiind ciudat şi indescriptibil, exprimându-şi clar dorinţa de a nu-l mai experimenta niciodată.
Consilierul şcolar Lucia Netea-Ţepeş a însoţit grupul şi a apreciat caracterul formativ al activităţii. „Cred că ar trebui să valorizeze foarte mult libertatea. Ce am văzut aici, activităţile pe care noi le desfăşurăm împotriva violenţei, cred că sunt foarte utile, având şi această experienţă. Adolescenţa este o perioadă dificilă în dezvoltarea lor controversată şi aceste activităţi îi ajută să aleagă drumul corect, pentru că, aşa cum începe şi povestea lor, de exemplu, începe şi povestea tinerilor care sunt închişi aici şi datorită unui mediu de viaţă, decizii greşite, pentru că, de multe ori, este o decizie greşită. Iată că ajungem în aceste situaţii foarte delicate. Şi cred că este o experienţă foarte utilă pentru tineri ca să valorizeze libertatea, ca să valorizeze deciziile corecte pe care trebuie să le ia în viaţă. Pentru că eu cred că cele mai valoroase experienţe de viaţă sau lecţii de viaţă nu sunt pe băncile şcolii, ci sunt în situaţii de acest gen, care ne scot din limita noastră de confort şi ne provoacă la a vedea viaţa altfel. Şi aceasta, într-adevăr, este o experienţă pentru copil. Învaţă multe.”, a precizat consilierul şcolar.
Activităţile de prevenire organizate în astfel de contexte reale, concrete, au potenţialul de a deveni lecţii de viaţă transformatoare. Ele oferă tinerilor o perspectivă lucidă asupra alegerilor pe care le fac şi asupra preţului pe care îl pot plăti pentru greşelile comise.
Într-o societate în care tentaţiile şi presiunile sociale sunt din ce în ce mai puternice, astfel de intervenţii devin nu doar utile, ci esenţiale.
Reprezentanţii penitenciarului au precizat că programul „O zi în penitenciar” are efecte vizibile în comportamentul elevilor. În unele cazuri, profesorii au observat schimbări în atitudinea tinerilor după participarea la activitate. Pentru unii, confruntarea cu realitatea carcerală reprezintă un semnal de alarmă şi un punct de cotitură. Organizatorii speră ca astfel de proiecte să contribuie la formarea unei generaţii mai conştiente de responsabilităţile sale şi mai capabile să spună „nu” tentaţiilor nocive.
Mesajul final, transmis cu insistenţă de personalul penitenciarului, este acela că fiecare adolescent trebuie să fie pregătit să ia decizii corecte, să comunice deschis cu adulţii şi să nu se lase atras în situaţii de risc. Anturajul, influenţele negative şi lipsa sprijinului pot duce, pas cu pas, spre marginalizare şi chiar spre încarcerare.
EMILIA ŞERDEAN
