Joia Mare – tradiție nepieritoare la Tulgheș
Se împlinesc anul acesta 45 de ani de când s-a împământenit în vatra comunei obiceiul „păștenilor” sau, mai bine cunoscut „Joia Mare la Tulgheș”.
Obiceiul ne-a fost dăruit nouă de către părintele Vasile Şuteu în anul 1980, fie-i veșnică pomenirea și veșnicia de-a dreapta Tatălui!
S-a păstrat de atunci, devenind, odată cu trecerea timpului tot mai frumos, ajungând să fie cel mai așteptat eveniment spiritual local înainte de Paşti.
– Ce va-să-zică acest obicei? Iată:
Satul de rând să ducă, la biserică, darurile spre sfințire, se pregătește temeinic, iar în dimineața de „joi-mare” gazda, de la care se face plecarea convoiului păştenilor, deschide larg porțile cele mari căci multă lume îi va călca bătătura.
Până să ajungă păştenii, darurile sunt deja așezate la loc de cinste în mijlocul ogrăzii, pe o masă mare acoperită cu o față de masă țesută la război. Darurile sunt deja așezate în coșurile frumos împodobite cu ștergare și cu bentițe tricolore. Acestea vor fi purtate pe brațe de către păştenii îmbrăcați în strai național, de la mic până la bunic, iar drumul se va face pe jos, cu escortă de călăreți purtători de drapele tricolore. Vor ajunge la biserică pe când preoții vor fi terminat cu slujbele ultimelor parastase.
Convoiul este așteptat cu praporii scoși la poartă în dangăt de clopote.
Ajunși, păştenii, sunt binecuvântați de către soborul de preoți, respectiv (anul acesta) toți cei trei preoți din comună, Părintele Marius, Părintele Vasile și părintele Lucian, acești trei părinți fiind pentru noi precum o sfântă treime, care ne țin uniți laolaltă prin exemplul lor de a trăi într-o desăvârșită pace și bună înțelegere.
…Păştenii așază coșurile doldora în fața altarului, iar preoții încep slujba de sfințire a darurilor ce vor deveni din nou dar-din-dar, în dimineața de Înviere, pâinea și vinul adus azi de către păşteni devenind preasfântul trup și sânge al Domnului nostru Iisus Hristos, sfințit şi, din nou dăruit nouă tuturor.
Alături de ,,Sfântul Paşti” (care la noi în Ardeal se dăruiește împreună, pâine și vin, într-un recipient), vom primi și câte un ou să-l luăm acasă și să-l punem în apa cu care ne vom spăla fața în cele trei zile de paști ca să fim roșii în obraji și fini ca oul.
Fără a lua Sfântul Paști și fără a mărturisi „Hristos a înviat!” – „Adevărat a înviat!”, nimeni nu gustă din bunătățile pregătite de gospodine, iar primul fel va fi oul ciocnit între membri familiei mărturisindu-se de fiecare dată „Hristos a înviat!” – „Adevărat a înviat!”.
…O ce binecuvântare este în familiile numeroase!
– Vă dați, dumneavoastră, seama de câte ori se va mărturisii în casele cu mulți copii învierea Domnului? Și să știți că la tulgheșeni se păstrează și trimiterea cojilor de ouă roșii pe apă, să vestească pe blajini că paștile au sosit.
Ehei, binecuvântat neam este neamul acesta românesc! Câte comori poartă în ființa lui ancestrală…! Nu cred că este pe lume popor mai bogat în tradiții decât poporul nostru și cred că puterea acestor tradiții, care sunt trup și suflet amestecate cu rugăciunea, ne asigură seva nădejdii și a „înveșnicirii” noastre ca neam.
Da dragii mei, așa s-au petrecut lucrurile și în acest an cum v-am povestit că se petrece, de obicei, în ziua de joia mare.
A fost de rând satul Putna anul acesta. În afară de darurile pentru sfânta anafură pascală, păştenii din acest an au mai adus în dar: un disc, un potir și o lingură pentru împărtășanie, o icoană cu Maica Domnului, lumânări ce vor primi lumina în noaptea Învierii.
După ce slujba de sfințire s-a încheiat, s-au cântat pricesne, așa cum se întâmplă de fiecare dată.
În acest an, copiii de la clasa d-nei învățătoare Lauriţa Scoruş ne-au făcut o surpriză frumoasă și au cântat și ei o priceasnă; îi felicităm călduros pe această cale! Apoi a urmat corul Școlii Gimnaziale Tulgheș, cu două pricesne și, în încheierea programului, corul Ansamblului Artistic de Amatori „Plaiuri Tulgheșene” a cântat trei pricesne, după care am stat toată lumea la o poză de grup cu fața la Altar.
Încetișor, am ieșit în curte, am făcut o poză în fața bisericii, ne-am fotografiat cu caii, iar pe urmă, cu toții, ne-am dus la prăznicar că de, așa-i datina, drumețul trebuie pus la masă.
Am fost, cred, în jur de 130 de păşteni, socotind după locurile de la prăznicar, nepunând la socoteală pruncii din brațele mamelor, și mai toți eram în strai național. Cine n-a avut costumul întreg, a avut măcar ceva ce-a purta cândva bunicul ori tata, ori vre-un unchieș dar majoritatea erau cu straiul frumos și adevărat, moștenit din neam.
Am să vă arăt și ceva imagini să nu ziceți că vând „brașoave”.
Dragă lume, asta-i! A mai trecut un post mare, a mai sosit o Înviere. Ca mâine va veni și Înălțarea, şi Rusaliile, şi cât ai zice vară-vară-primăvară ne-om trezi peste „dealuri zgribulite” cu baba Dochia iar pe capul nostru.
Timpul aleargă și-i tare năzdrăvan! Un gram de zgomot nu face! Numa’ ne trezim că a trecut anul și luna, și…viața… Să ne ajute Dumnezeu să treacă toate cu folos! La bună vedere și să auzim numai de bine !
Iacă m-am învrednicit, de tri vorbe-am mâzgălit şi la urmă-am iscălit:
îs tot io cum m-aţi ştiut,
L. Pop, boţul cel de lut.
Tulgheş, 18. Aprilie, 2025
