In memoriam ILIE ŞANDRU
- „Suntem tot mai puţini printre cei mulţi”…
În amurg, fatidica zi de 13 a unui Florar indecis prăbuşea încă un stâlp de nădejde al sufletului românesc atât de hărţuit de vremuri ostile. Mureşean dinspre obârşie, Ilie Şandru nu s-a despărţit de râul nostru tutelar, devenind harghitean, având capăt de drum Topliţa Română. De acolo, pleca pe ultimul drum, Drumul Eternităţii, la chemarea Tatălui Ceresc.
Confratele şi prietenul Ilie Şandru lasă în urmă repere spirituale care greu vor fi egalate. Mureşeanul adoptat de o Harghită pe care a onorat-o plenar şi necondiţionat ca puţini alţii, se retrage cu demnitate. Nu a trăit degeaba, conferind substanţă, consistenţă, parcursului pământean bogat în ani. A confirmat – ca dascăl, gazetar şi scriitor, dar mai presus ca OM – că important nu este să dai ani vieţii, ci viaţă anilor. Mai presus de toate, sau prin toate, a fost un apărător intransigent al valorilor acestui neam, pentru care nu a precupeţit nici efort, nici timp. A ţinut în văzul tuturor un steag. Duşmanii nu au reuşit să i-l smulgă. Şi nu au lipsit nici asemenea intenţii în mediul în care viaţa l-a înrădăcint, „spaţiu refractar la alteritate”, cum îl definea sintetic istoricul academician Ioan Aurel Pop.
Ar mai fi avut multe să ne spună Ilie. Dar timpul s-a oprit. A sosit momentul să i se alăture celui pe care l-a readus în actualitate, Patriarhul Miron Cristea. Va beneficia, sigur, de binecuvântarea marelui spirit.
Drum bun printre stele, Ilie! Să-ţi fie drumul în lumină iar faptele binecuvântate! Şi urmate!
Mihai Suciu
