„Harghita Street Art EDU Fest – Educaţie prin artă urbană şi identitate culturală”
Timp de două săptămâni, şcoli din nordul judeţului Harghita au primit o nouă înfăţişare datorită unui proiect inedit
Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară Călimani-Giurgeu a derulat şi în acest an ediţia Harghita Street Art EDU, proiect care a început anul trecut. Atunci, în 2025, zona Cascadei cu apă mezotermală din Topliţa a devenit un amplu spaţiu de artă publică. Au fost realizate 11 lucrări murale superbe, cu participarea a 10 artişti şi implicarea a peste 400 de persoane în activităţi artistice şi educaţionale. Aproximativ 100 de tineri au participat la concursul de creaţie artistică, iar elevii au luat parte la ateliere de iniţiere în arta urbană şi la realizarea unor lucrări pe zid.
Anul acesta, arta urbană a ajuns în 8 şcoli din nordul judeţului, din municipiul Topliţa, oraşul Borsec şi comunele Subcetate, Sărmaş, Gălăuţaş, Bilbor şi Tulgheş. În cadrul acestuia, sute de copii au participat la activităţi teoretice şi practice, derulate sub semnul artei murale şi stradale.
Proiectul a fost finanţat cu sprijinul Secretariatului General al Guvernului, prin Serviciul Dezvoltare Comunitară.
La fel ca anul trecut, şi acum artiştii care s-au ocupat de partea practică a proiectului au fost cei de la Sweet Damage Crew, managerul echipei fiind tot Florin Badea. Cu acesta am avut plăcerea să stau de vorbă la finalul proiectului despre ceea ce a însemnat această nouă provocare.
– După ce anul trecut când tot la Topliţa aţi pictat zidul de la cascada mezotermală, anul acesta aţi avut o provocare mult mai amplă. Ce a însemnat pentru voi, pentru echipa voastră, această nouă provocare?
– A fost o schimbare de stil, pentru că eram obişnuiţi de anul trecut să lucrăm toţi împreună la acelaşi proiect, doar că de data asta a trebuit să ne împărţim, să ne facem pe echipe şi să alergăm la toate cele 8 şcoli vizate în cadrul proiectului.
Nu este neapărat ceva nou pentru noi, pentru că am mai avut şantiere în paralel şi am lucrat concomitent la mai multe lucrări, dar a fost un pic complicat logistic să putem să ne împărţim în toate direcţiile. Am fost o echipă de vreo 12 oameni în total, cu modificări de structură – au venit unii, au plecat alţii, iar în permanenţă am fost cam 10.
– Pe ce perioadă de timp s-a desfăşurat proiectul?
– Două săptămâni a durat realizarea tuturor şcolilor, cât era specificat şi în cadrul proiectului.
– Acest proiect este unul mai special, cel puţin în zona noastră, pentru că a implicat darea unei înfăţişări noi unor şcoli. Pictând aceste clădiri, aţi intrat în contact şi cu comunitatea locală, cu profesori, cu elevi. Cum au primit acest proiect?
– A fost puţin ciudată interacţiunea la început pentru că nu ştiau la ce să se aştepte, nemaivăzând asemenea lucruri. Cei din Topliţa cred că erau obişnuiţi, după ce anul trecut a implicat zidul de la cascadă, dar ceilalţi au fost un pic sceptici.
Dar ne-au primit cu braţele deschise şi s-au făcut lucrările în toate comunele, în Tulgheş, în Corbu, în Bilbor, la Subcetate, la Sărmaş, respectiv la Borsec şi Topliţa. Chiar şi la Gălăuţaş, unde nu am putut să pictăm şcoala, am avut un workshop cu copiii şi am pictat împreună cu ei pe sala de sport.
La toate şcolile la care am făcut picturile murale a fost şi o componentă educaţională, aceea a interacţiunii noastre cu elevii, atât teoretic, cât şi practic. Am avut ateliere de graffiti, în cadrul cărora le-am explicat ceea ce facem noi şi le-am vorbit despre pictură murală şi artă stradală. Pe anexe sau spaţii ale şcolilor, am intervenit cu spray-uri şi am făcut, dacă vreţi, un fel de carte de colorat de mari dimensiuni, lăsându-i pe copii să îşi pună amprentata pe zidurile şcolii, ulterior, intervenind noi asupra lucrării ca să îi facem un contur cât mai clar şi să aibă o estetică bună.
– Copiii au fost receptivi la aceste activităţi?
– Ca şi cadrele didactice, la început nu ştiau la ce să se aştepte şi de ce se află în sala de curs cu noi, dar încet-încet s-a deschis atmosfera şi copiii nu se mai dădeau plecaţi, fiind foarte încântaţi de ceea ce se întâmplă şi au dorit fiecare să pună mâna pe spray şi să deseneze.
Din interacţiunea directă cu ei, am înţeles şi am dedus că le place fenomenul şi chiar ar fi vrut să dureze mai mult.
– Tematica desenelor a fost una impusă de proiect, de către şcoli sau de comun acord echipa voastră cu şcolile, cu instituţiile?
– În cadrul proiectului erau nişte puncte de atins obligatorii, pe partea educaţională, mai ales că proiectul s-a desfăşurat în şcoli 100%. Au existat şi nişte discuţii cu directorii şcolilor pentru a ne pune de comun acord, dar în principiu a trebuit să respectăm nişte reguli clar stabilite în cadrul proiectului şi de acolo partea de creaţie ne-a aparţinut 100% până în punctele care trebuiau bifate.
– Pentru voi, lucrul cu şcolile a fost prima experienţă de genul acesta?
– Nu, nu este prima experienţă de lucru cu şcolile. Avem foarte multe şcoli cu care am colaborat, mare parte în zona Bucureştiului şi în zonele adiacente. Nu e pentru prima oară când facem aşa ceva.
LIVIU C.
