Informația Harghitei – jurnal independent singurul jurnal independent editat în limba română din județul Harghita
Preşedintele Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România (FCER), deputatul Aurel Vainer, a acordat un interviu Agerpres, în care vorbeşte despre imensa tragedie a Holocaustului în Transilvania de nord în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, subliniind că oamenii trebuie conştientizaţi pentru ca asemenea orori să nu se mai repete. El se referă şi la pericolul importului de extremism din alte ţări, care trebuie prevenit.
Vainer a fost prezent, săptămâna trecută, în judeţul Harghita, la evenimentele care au marcat comemorarea a 70 de ani de la Holocaustul din Transilvania de Nord.
Agerpres: Domnule deputat Vainer, de ce se vorbeşte atât de puţin despre Holocaustul din Transilvania de Nord, produs în perioada în care această parte de ţară era anexată Ungariei, condusă la acea vreme de Miklós Horthy?
Aurel Vainer: În general, oamenii îşi şterg memoria şi nu mai doresc să vorbim numai despre necazuri şi despre atrocităţile care au fost. Acum este un prilej deosebit de a reactiva, de a reanima societatea pe această temă, datorită faptului că se împlinesc 70 ani de la ghetoizarea şi deportarea evreilor din Transilvania de Nord, atunci ocupată, spun cu multă durere, de statul maghiar. Şi acolo s-au întâmplat (n.r.: ghetoizarea şi deportarea), sub directa conducere a forţelor naziste, dar şi cu participarea binevoitoare a autorităţilor publice locale. Astăzi este un prilej să vorbim, ca lumea să cunoască realităţile cât mai bine. (…) Sigur, durerea este imensă. Pentru noi, care suntem puţini astăzi, încercăm ca să facem din acest moment, 70 de ani, o conştientizare a oamenilor, că aşa ceva nu trebuie să se mai întâmple. Venim cu lucruri concrete, facem la Gheorgheni, la Târgu-Mureş, peste tot şi spunem: aici s-a întâmplat, nu sunt vorbe! Aşa că e ceva cu totul ieşit din comun şi aţi sesizat bine că atenţia şi memoria oamenilor are tendinţa de a adormi la un moment dat, pentru că dezastrul poate fi imens, nu numai pentru evrei, la vremea aceea, pot fi şi alte categorii, alţi oameni, alte etnii şi tare nu e de dorit aşa ceva.
Agerpres: Ce s-a întâmplat atunci în Transilvania de Nord?
Aurel Vainer: Este vorba despre faptul că în 12 localităţi din Transilvania de Nord s-au făcut ghetouri care s-au creat în nişte paşi, în nişte etape. Întâi s-au strâns evreii din localităţi rurale, câţi erau, mulţi-puţini, depinde, în Maramureş erau mulţi. După aceea i-au dus spre târguşoarele mai mari, iar apoi spre capitalele de judeţ. Aici, la dumneavoastră în Harghita, a fost la Gheorgheni un ghetou, dar nu a durat mult pentru că ghetoul de aici a fost transferat spre un ghetou mai mare, la Reghin. De altfel, e de necrezut. Nemţii spuneau blitzkrieg – războiul fulger. Aici este omorul la maximum de rapiditate. În afară de industrie, de perfecţionare a unui sistem extraordinar de organizat al omorului, el a fost precedat de toate fazele necesare, pentru a duce la punctul final: cuptoarele de la Auschwitz. Ei bine, ce impresionează este caracterul acesta de operaţiune-fulger. Pentru că în Transilvania de Nord toată operaţiunea a durat o lună, o lună şi jumătate. Ghetoizările au început spre sfârşitul lunii aprilie, începutul lui mai (…) cu un plan foarte organizat, au fost comitete care au găsit locurile, au stabilit unde, cele mai multe au fost în fabrici de cărămidă.(…) Deci, a fost prima etapă. Şi când s-a dat semnalul, oamenii au fost adunaţi şi s-au trezit în cu totul altă lume. Vă daţi seama să te ia dintr-o casă normală şi să ajungi într-o înghesuială de lume, fără apă, fără pâine, fără lumină. Dar nu a durat mult. După 3 zile, 5 zile, o săptămână, au fost duşi în gări, unde totul era planificat. Plecau trenuri cu 40 de vagoane din Reghin, Oradea, din fiecare punct. Aceşti oameni au ajuns într-o lume, din nou, cu totul şi cu totul străină, le-au fost luate toate obiectele pe care le aveau şi apoi trimişi la „duş”. „Duşul” era momentul pre-moarte, dar numai cu minciuna, pentru că era un duş cu gaze. Şi acolo se termina viaţa unui om. (…)
Agerpres: Ne aflăm în Harghita, unde, în ultimii ani, au avut loc acţiuni cu caracter antisemit şi extremist: a fost amplasat un afiş folosit în Ungaria împotriva evreilor, steaua lui David a fost desenată în apropierea unui supermarket, s-a rememorat intrarea lui Miklós Horthy în Miercurea-Ciuc. Care credeţi că este resortul care generează astfel de manifestări?
Aurel Vainer: Le generează situaţia din anumite ţări (…) unde se permite şi probabil că se şi încurajează. Ungaria este un caz. Deşi am asistat la lucrările Congresului Mondial Evreiesc, la Budapesta, şi premierul Orbán a spus clar: Vom pune stop antisemitismului! Ştiţi cum se spune „parole-parole!”. (…) Vreau atât să vă spun: Noi avem reacţii şi reacţionăm ori de câte ori ştim că se întâmplă astfel de manifestări. Am colaborat chiar cu organele locale de la Miercurea-Ciuc, de la Gheorgheni, ca să luăm atitudine pentru a nu permite reintrarea răului în România.
Agerpres: În contextul în care partidul de extremă dreapta Jobbik a obţinut un scor bun la alegerile din ţara vecină, cât de mare este riscul importului de extremism de acolo?
Aurel Vainer: Dacă stăm cu mâine încrucişate, importul intră. Sigur că trebuie să prevenim orice intrare şi cred că măsurile luate nu de mult de Guvernul României au fost foarte întemeiate. (…) Incitarea la ură şi formele naţionaliste au fost foarte atent urmărite şi s-au luat şi decizii importante, de a declara persona non grata anumite persoane. (…) Apreciez foarte mult acest lucru şi am făcut-o şi în declaraţii publice. Adică nu ezit, pentru că-mi dau seama că ceea ce s-a întâmplat a fost numai din lipsa oamenilor de a cunoaşte realităţile, de a se implica în a lua atitudine. Această comportare – „lasă să treacă, nu-i nimic” – asta nu e bună! Păi, somnul raţiunii trezeşte monştri, nu? (…)
Agerpres: La o conferinţă academică internaţională, care a avut loc recent la Budapesta, s-a afirmat că fără o ocupaţie militară germană un astfel de genocid nu ar fi avut loc, dar Holocaustul în sine este în continuare responsabilitatea comună a statelor şi a societăţilor maghiară şi germană de atunci. Cum comentaţi?
Aurel Vainer: Eu aud lucrurile acestea, dar pot să vă spun că la Sfântu-Gheorghe am avut satisfacţia, dacă se poate spune aşa, când consulul general al Ungariei (n.r.: Zsigmond Barna Pál, consulul general al Ungariei la Miercurea-Ciuc) a făcut o declaraţie foarte netă de asumare, iar episcopul reformat din Sfântu-Gheorghe (…) din nou a spus foarte clar şi şi-a cerut iertare pentru cele întâmplate. Deci, ce se întâmplă în Ungaria e greu de explicat. Cred eu că vine momentul când se vor reduce la tăcere. Dar noi, aici, nu avem dreptul să-i lăsăm. Sau avem obligaţia să nu-i lăsăm să aducă un import de ceea ce nu este bun.
Agerpres: Cum aţi colaborat cu autorităţile române în cazul Nyirő József?
Aurel Vainer: Cazul Nyirő e un caz, e un nume şi un om. Dar din istoria Holocaustului se vede clar că aici, ceea ce a urmat efectiv a fost pregătit anterior. Tot valul de antisemitism, apoi legislaţia antisemită. (…) Nyirő a fost unul dintre oamenii care au propagat ideile antisemite şi fasciste şi în acelaşi timp a fost coautor, prin voturile date în Parlament asupra acestor legi. Deci nu ne este indiferent dacă un individ ca Nyirő, care are răspunderi morale şi directe şi indirecte asupra celor întâmplate, să-l lăsam să vină în România. (…) Sigur că am avut şi noi cazuri în literatura română, oameni de cultură care au avut această deviere, dar nu au fost ca în cazul lui Nyirő, autori de legi, nu şi-au dat votul pentru legislaţii.
Agerpres: Ce au însemnat evreii din Gheorgheni, din Harghita, pentru această zonă? Pentru că au existat voci din rândul puţinilor evrei care mai trăiesc aici care au spus că se încearcă scoaterea lor din istoria oraşelor.
Aurel Vainer: Noi avem nişte pecete (…) pe care le-am lăsat. Le-au lăsat aceşti oameni veniţi pe meleaguri româneşti chiar cu 2 milenii în urmă. Avem mărturii că în armata lui Decebal au fost iudei, în armatele romane. Dar apoi, din secolul 15-16 au fost invitaţi să vină să se instaleze în România. Ei bine, să-i ştergi din istorie e o mare nedreptate. Avem încă în România 87 de sinagogi care sunt mărturii şi toate au fost făcute numai din resursele lor, inclusiv la Gheorgheni. Am văzut, m-am şi mirat, acum zece ani am fost în Gheorgheni, am văzut o sinagogă foarte frumos pusă la punct şi era de lăudat că primarul care a refăcut sinagoga era maghiar. A fost un gest, tot respectul şi consideraţia. (…) Am avut la Bucureşti un proiect intitulat „Podurile Toleranţei” şi în cadrul lui am condus o masă rotundă, intitulată „Contribuţia evreilor la dezvoltarea României”. Şi am avut 30 de comunicări, oameni de primă mână care au adus mărturii ce au însemnat evreii în România, la modul global. Dar nu există zonă în care să nu fi fost prezenţe active, constructive. Dar chiar dacă era altfel. Noi vorbim astăzi despre alteritate, acesta este un om al vremurilor noastre: accepţi că altul este diferit. (…) Prin aceste manifestări noi dorim, poate că anual, să organizăm nişte dezbateri pe plan local, despre prezenţe reale, inclusiv prin documente de arhivă. E de necrezut câte se vor afla. (…) Trebuie să se facă şi despre evreii din Gheorgheni, din Miercurea-Ciuc, chiar dacă nu mai sunt comunităţi, dar poate avea o valoare foarte mare, chiar pentru istoria României. (Agerpres)
