Informația Harghitei – jurnal independent singurul jurnal independent editat în limba română din județul Harghita
Aceasta este concluzia specialiştilor care au participat la conferinţa „Gestiunea cinegetică şi managementul conflictelor” om-urs în regiune, organizată de Asociaţia pentru Judeţul Harghita şi Consiliul Judeţean, la sediul administraţiei judeţene
Urşii – o pacoste din punctul unora de vedere, o resursă valoroasă dintr-al altora, fac ce fac şi, periodic, revin în mass-media, graţie preocupărilor pentru convieţuirea lor cu populaţia umană. După deja arhicunoscutele demersuri ale Consiliului Judeţean Harghita, prezentate de-a lungul vremii, în urmă cu cinci luni autoritatea publică judeţeană a investit într-un program de burse destinat tinerilor studenţi, pentru a face cercetări cu privire la coexistenţa cu aceste carnivore mari protejate. Cei trei beneficiari ai burselor, studenţi la Universitatea „Babeş-Bolyai” şi Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară, ambele din Cluj-Napoca, şi la Universitatea Sapientia din Miercurea Ciuc, şi-au prezentat lucrările, care s-au axat pe studiul factorilor interesaţi şi a posibilităţilor de colaborare locale şi judeţene pentru reducerea conflictului om-urs în Harghita, potenţialul ogoarelor pentru vânat în judeţ, analiza datelor privind conflictele înregistrate între om şi urs în Europa, impactul şi ecourile prezentării acestora în presă. „Proiectul a avut un dublu scop: efectuarea unor cercetări utile administraţiei publice pentru gestionarea resurselor şi utilizarea acestora de către consiliul judeţean. Programul de cercetare a durat cinci luni”, a precizat biologul Demeter László, care a condus lucrările conferinţei.
Realitatea nu încetează să ne demonstreze, însă, că există discrepanţe mari între concluziile teoretice şi realizările concrete. Managerul proiectului „Conservarea populaţiei de urs brun din România”, Ramon Jurj, cercetător ştiinţific al Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură „Marin Drăcea”, a urmărit cu interes prezentările făcute de către tinerii studenţi şi a observat că „sunt lucruri interesante”, dar dificil de aplicat, altminteri cuprinse într-o iniţiativă la nivel naţional. „Există o iniţiativă de a se realiza nişte culturi speciale, pentru a ţine animalele în pădure, culturi tampon, în special pentru specia urs, culturi care sunt prevăzute în planul de acţiune naţional pentru conservarea populaţiei de urs brun în România. Însă, pentru a putea fi finanţate astfel de culturi, suprafeţele respective trebuie să aibă documente de proprietate şi acordul proprietarului cel puţin pentru 10 ani. Aici apare dificultatea acestei acţiuni”, a explicat cercetătorul, menţionând că „trecerea” peste acest obstacol implică inclusiv modificări legislative. Şi chiar dacă s-ar rezolva problema proprietăţii, adăuga Ramon Jurj, oricâte culturi s-ar realiza în fondul forestier, conflictele om-urs nu se pot reduce total, fiindcă densităţile de urs, în special în Transilvania, sunt mult prea mari comparativ cu cât poate să suporte habitatul natural. Astfel urşii pot ieşi oricând din teritoriile lor, să caute o sursă de hrană alternativă celei produsă pe cale naturală. „Şi, inevitabil, omul intră în conflict cu ursul, pentru că ursul este un animal conservat din punct de vedere legislativ, dar şi omul trebuie să aibă grijă de proprietatea şi de culturile lui”, a punctat managerul proiectului.
Specialistul s-a exprimat limpede: vrem, nu vrem, convieţuirea cu urşii este inevitabilă, dar, susţine acesta, este imperios necesar să existe măsuri de prevenire şi despăgubiri pentru oamenii care sunt nevoiţi să-şi împartă teritoriul, proprietatea, recolta şi animalele cu această specie protejată la nivel european. „Nu există o singură soluţie, ci mai multe, care trebuie să lucreze în paralel. Pentru a se reduce conflictele, în primul rând trebuie să ai sub control densităţile populaţiei de urs. De asemenea, mai trebuie ţinute sub control activităţile antropice (acţiunile umane – n.a.) în habitatul natural al acestui animal, pentru că în ultima perioadă s-a intervenit foarte mult în păduri, iar acest fapt face ca urşii, în special ursoaicele tinere cu pui şi urşii tineri, să fie împinşi în afara habitatului natural şi să-şi caute hrană uşor accesibilă din culturi agricole, din animale domestice sau chiar resturi menajere”. Potrivit acestuia, alte măsuri care trebuie derulate în paralel sunt conştientizarea populaţiei locale, că trebuie să convieţuiască din punct de vedere legal cu specia urs, deoarece, fiind o specie protejată la nivel european, nu există altă cale decât să o accepte. În paralel cu acceptanţa, se impune ca statul să recompenseze eforturile comunităţii locale de a convieţui cu ursul. „Atâta timp cât nu există un echilibru între pagubele provocate şi compensarea proprietarilor, nu se vor rezolva aceste conflicte la nivel naţional”, a subliniat specialistul. Pe de altă parte, lipsa de interes a autorităţilor locale ca localnicii să convieţuiască cu ursul brun în siguranţă, nu va exista interes nici pentru conservarea acestei specii. Cu confirmări au venit chiar gestionarii fondurilor de vânătoare.
„Toleranţa populaţiei (faţă de urs – n.a.) a scăzut sub zero, nu mai vorbim de laţuri şi otravă. Paza carnivorelor mari, împreună cu alte specii, nu se face din birouri, nici de la judeţ şi nici de la minister, se face de către gestionarul fondului cinegetic, care în prezent nu mai este motivat să-şi facă bine treaba”, a afirmat dr. Benke József de la Asociaţia de Vânătoare şi Pescuit Sportiv (AVPS) din Zetea. Potrivit acestuia, gestionarilor fondurilor cinegetice „le-au fost luate toate mijlocele” prin care ar fi putut menţine echilibrul în privinţa acestei specii. „Cine credeţi că doreşte să aibă cadavre de urşi în teren? Nimeni. Dorim să menţinem această resursă care există, este regenerabilă şi trebuie folosită, nu irosită. Ministerul Mediului – şi acesta este mesajul nostru, al gestionarilor fondurilor de vânătoare, al cercetătorilor, al producătorilor locali, al asociaţiilor de proprietari şi al ultimului om – să se aplece şi să facă paşii necesari”, a atenţionat dr. Benke József.
În opinia gestionarilor de fonduri forestiere, pe lângă măsurile pe termen scurt, respectiv Ordinul de ministru privind extragerea unui număr de 140 de exemplare de urşi-problemă, se impun măsuri şi pe termen mediu şi lung, precum cota de recoltare la urşi, defalcată la gestionarii fondurilor cinegetice acolo unde au existat multe pagube şi unde a fost evaluat un număr supradimensionat al urşilor, să se poată proceda la „extragerea calmă, bine gândită, pe sexe şi pe clase de vârstă, pentru a îmbunătăţi structura populaţiei de urs brun”, cu care oamenii să convieţuiască în condiţii rezonabile, fără să le fie puse în pericol vieţile şi proprietăţile.
Hadnagy Lehel, de la Asociaţia Vânătorilor Sportivi „Szilos”, a consemnat că problemele pe care le creează ursul au determinat şi impulsionat agricultorii, gestionarii fondurilor de vânătoare, apicultorii să colaboreze cu autorităţile locale în vederea prevenirii atacurilor urşilor. Dar pentru aceasta este nevoie de bani şi de susţinere. De aceea a propus ca cei 18 gestionari de fonduri cinegetice din Harghita să se unească sub umbrela unei asociaţii cu personalitate juridică, prin intermediul căreia să poată aplica pentru atragerea de fonduri europene şi nu numai, precum şi pentru a formula o opinie unitară, care să fie luată în seamă de autorităţi. „La momentul actual, cinegetica este subfinanţată. În 2012, când am primit fondurile de vânătoare în gestiune, am avut posibilitatea să vânăm şi să valorificăm. Vânătoarea la specii precum râsul, ursul, lupul, cocoşul de munte, care au avut şi au valoare, de unde puteam să atragem nişte fonduri, au fost interzise şi acum întreg sistemul înregistrează un deficit bugetar. Cheltuielile, obligaţiile pe care ni le impune statul prin contract au rămas, dar veniturile s-au diminuat”, a precizat Hadnagy Lehel. Reprezentantul Asociaţiei „Szilos” susţine că sistemul se află acum „în punctul zero” şi este imperios necesar să se traseze o direcţie comună de acţiune a gestionarilor fondurilor de vânătoare, pentru o mai bună colaborare cu ceilalţi actori – autorităţi, agricultori, apicultori, vânători şi alţii – implicaţi în rezolvarea problemelor pe care le generează urşii în judeţ. De asemenea, a propus ca viitoarea asociaţie judeţeană a gestionarilor fondurilor cinegetice să se alăture uneia dintre federaţiile naţionale în domeniu, astfel încât propunerile care vin din teritoriu să se regăsească în legislaţie.
DANIELA MEZEY
