Eminescu e cu noi
Eminescu n-a plecat niciodată… El s-a oprit numai puţin, ca să se odihnească… Minunea existenţei sale o constituie inegalabila operă lăsată urmaşilor ca o amprentă demiurgică a spiritualităţii româneşti. Talentul înnobilat de o inteligenţă extraordinară şi o memorie perfectă a dus la acumularea unei culturi de nivel european, creând un univers vast al inspiraţiei proprii. Cunoaşte într-o perioadă destul de scurtă valori de excepţie ale literaturii antice şi moderne, opere ale lui Platon, Kant şi Schopenhauer, admiră miturile indiene şi creştine, şi îşi îmbogăţeşte orizontul cultural cu informaţii complete despre istoria, limba şi literatura română. Limba română e stăpâna sufletului său şi a cultivat-o în mod strălucit, dându-i un farmec modern ce ne încântă şi astăzi, de aceea Eminescu este permanent cu noi. Lingvistul român Iorgu Iordan într-un articol de specialitate afirma: „El a intuit adevărul că tot ce există la un moment dat în limbă are, considerat în sine, aceeaşi valoare: nu există bun şi rău, frumos şi urât, ci există un material lingvistic mai mult sau mai puţin bogat, care stă la dispoziţia noastră, a tuturor, urmând ca fiecare să-l utilizeze potrivit nevoilor sale sufleteşti, potrivit sensibilităţii personale”. Miracolul eminescian constă în faptul că artistul a dobândit o limbă nouă, proaspătă şi înţeleaptă, capabilă de a îmbrăca cuvântul românesc într-o ie a spiritualităţii universale. Marile teme şi motive inspirate din fabulosul folcloric, istoria naţională, iubirea liberă, frumuseţile naturii, miturile clasice şi filosofia lumii au dat naştere unor creaţii deosebit de valoroase în domeniul poeziei, prozei şi dramaturgiei, care au impus mitul eminescian în cultura naţională şi universală.
Nu putem să nu amintim publicistica eminesciană ce prin articolele incitante, inspirate din evenimentele politice ale vremii, sunt şi la ora actuală de notorietate şi merită a fi lecturate şi aprofundate.
Numeroşi istorici şi critici literari s-au apropiat de opera eminesciană, analizând cu acribie creaţiile eminesciene şi demonstrând valoarea şi permanenta lor contemporaneitate. Este elocventă afirmaţia istoricului literar Marin Bucur: „Eminescu a cuprins limba românească într-o geometrie aleasă a rigorii şi a gustului într-o infinitate de volume şi suprafeţe îmbinate perfect într-un sistem general”.
Eminescu a fost idolul multor personalităţi literare din ţară şi de peste hotare. Se cuvine să amintim câţiva scriitori şi poeţi: Al. Vlahuţă, I. Slavici, M. Sadoveanu, Nicolae Labiş, Valeriu Anania, Marin Sorescu, Nichita Stănescu, Adrian Păunescu, Grigore Vieru şi mulţi alţii, dar încheiem cu câteva versuri semnate de Tudor Arghezi: „Păşiţi încet cu grijă tăcută feţii mei./Să nu-i călcaţi nici umbra, nici florile de tei,/Cel mai chemat s-aline din toţi, şi cel mai teafăr/Şi-a înmuiat condeiul de-a dreptul în luceafăr”.
Artiştii plastici s-au apropiat de personalitatea şi creaţia eminesciană realizând lucrări memorabile cu reprezentări ale poetului prin statui şi busturi în diferite localităţi ale patriei noastre şi ilustraţii la cărţi inspirate din cele mai alese creaţii literare. Prima pictură de şevalet este realizată, din păcate, postum de artistul Mişu Popp. De altfel, sculptorul Oscar Späthe se întreba, pe bună dreptate, ce rezistă mai mult în timp, bronzul sau poeziile omagiale despre poet. Artistul polonez Leonard Salmen a ilustrat cu multă fantezie ediţia de poezii îngrijită de I. Scurtu. Cele mai cunoscute ilustraţii după marile poeme eminesciene sunt semnate de Ligia Macovei, Mircia Dumitrescu, Aurel Bordenache, Dragoş Morănescu, Alexandru Cicucrencu, Dumitru Gheaţă (Luceafărul, Călin. File din poveste, Împărat şi proletar, Peisajul de la Ipoteşti etc.). Expoziţiile, concursurile de versuri, serile literar-muzicale, recitalurile actorilor, spectacolele de muzică şi poezie sunt manifestări de o mare ţinută artistică şi literară, care îl face pe poet să fie contemporan cu noi.
Creaţiile lui Eminescu, în versuri sau în proză, au câştigat un loc aparte în istoria literaturii mondiale. Acest fapt îl face pe Mircea Eliade să afirme: „Într-adevăr, ceea ce atrage atenţia în cultura românească este că cea mai mare parte a geniilor creatoare sunt oameni extremi de culţi şi în acelaşi timp, buni patrioţi, mari iubitori ai patriei lor”.
De aceea, Eminescu nu ne-a părăsit niciodată, ci e permanent cu noi prin opera sa lăsată moştenire, ca veşnicie a spiritualităţii cuvântului românesc.
Dr. György Géza-Árpád
Stelian Busuioc
