Cătălin Opriţoiu, managerul Orchestrei Simfonice Bucureşti: „Aveţi nişte oameni minunaţi, îi iubesc şi îmi doresc de fiecare dată să revenim cu aceeaşi energie pe care am avut-o în seara asta”
Joi seara, pe scena Casei Artelor (Casa de Cultură a Sindicatelor) din Miercurea-Ciuc a avut loc un moment special: Orchestra Simfonică Bucureşti a reinterpretat melodii a celebrului compozitor veneţian Antonio Vivaldi şi ale unor mari formaţii rock. Au fost aproximativ două ore de muzică de calitate, iar publicul, care a umplut sala, a plecat spre case cu zâmbete pe feţe.
La finalul concertului Vivaldi Rocks am avut plăcerea să stau de vorbă cu Cătălin Opriţoiu, managerul Orchestrei Simfonice Bucureşti, în continuare invitându-vă să lecturaţi interviul realizat.
Ambasadori culturali ai României
– V-aş ruga să vă prezentaţi în câteva cuvinte…
Numele meu este Cătălin Opriţoiu, sunt managerul Orchestrei Simfonice Bucureşti. Am fondat această entitate alături de colegii mei Gabriel Gheorghe şi Alexandru Duţulescu, cei pe care i-aţi văzut pe scenă alături de mine, concert maestru şi violoncelistul care a cântat inclusiv solist.
Suntem o entitate privată, suntem ambasadori culturali. Am făcut două turnee în America de Sud. Pentru cei care nu cunosc această entitate Orchestra Simfonică Bucureşti, am fost în Brazilia, Argentina, Peru, Chile, Uruguay, am fost în Vietnam, în China. Ducem peste tot numele României în lumea unde putem.
Suntem o entitate privată, dar cu toate acestea avem un statut de utilitate publică, ceea ce înseamnă că este o recunoaştere guvernamentală din partea autorităţilor. Încercăm, practic, să ducem mai departe şi să aducem cât mai aproape muzica clasică şi din acest motiv am încercat să o restilizăm şi să o ducem inclusiv către alte genuri.
Motivul este să ne apropiem de oameni. Dacă nu toţi oamenii au parte de anumite momente, de anumite evenimente culturale, atunci aceasta este menirea noastră. Ne-am asumat să ducem un mesaj, pentru că noi considerăm că dacă ne pierdem cultura, ne pierdem identitatea naţională.
„Dorim ca atunci când (oamenii – n.r.) pleacă acasă, să plece fredonând melodiile, legănându-se şi cu un zâmbet pe buze, încărcaţi de o energie pozitivă”
– De ce Vivaldi?
– Am ales Vivaldi pentru că toată lumea cunoaşte Vivaldi. Înainte de toate, oamenii trebuie să se regăsească în acest produs artistic, trebuie să-l fredoneze, trebuie să se simtă parte din tot ceea ce se întâmplă pe scenă, din actul artistic. Noi ne dorim să fuzionăm nu doar muzica clasică cu muzica rock sau cu alte genuri, noi, exact cum am spus-o şi pe scenă, ne dorim, de fapt, să fuzionăm cu publicul. Ne dorim ca aceste două energii să se întrepătrundă şi să se întretaie şi să devină una singură. Dorim ca oamenii să se simtă parte din ceea ce se întâmplă pe scenă şi atunci când pleacă acasă, să plece fredonând melodiile, legănându-se şi cu un zâmbet pe buze, încărcaţi de o energie pozitivă. Vivaldi toată lumea îl recunoaşte.
Este de mult Vivaldi, temele lor sunt mega cunoscute şi atunci am ales ca să restilizăm sau să reorchestrăm anumite teme extrem de cunoscute şi să le dăruim publicului într-o altă modalitate, într-o altă formă, pentru că unele dintre ele au fost orchestrate pe rock, altele pe pop, altele pe jazz.
În această seară am dat o frântură, de fapt dintr-un program mult mai amplu.
„Pentru acest proiect ne-am luat doi profesori ca să (…) dăruim publicul acea energie pe care formaţiile rock o dăruiesc”
– Colaborări între formaţii rock mai mult sau mai puţin cunoscute şi orchestre simfonice de-a lungul timpul au fost foarte multe, începând de la Metallica şi terminând cu unele mai de nişă. Dar cazuri ca o orchestră simfonică să cânte singură muzică rock nu prea sunt cunoscute. Cât de greu este pentru o orchestră simfonică să reinterpreteze melodii rock?
– Formarea noastră, de fapt, este de muzică clasică şi am fost obişnuiţi de mici copii să ne pregătim în amănunt fiecare moment artistic şi să dăruim publicului exact ceea ce compozitorii au transmis. Inclusiv acest proiect Vivaldi Rocks, exact cum am spus pe scenă, a fost pregătit extrem de atent şi amănunţit alături de colegii noştri de la formaţia Phoenix, Vladimir Săteanu şi Lavinia Săteanu. Inclusiv acest stil muzical a trebuit să-l aprofundăm, şi să-l pregătim, şi să-l studiem ca să putem să-l dăm publicului mai departe exact aşa cum este el transmis de către marile formaţii de rock.
Chiar dacă în activitatea noastră am colaborat cu foarte multe formaţii – cu Direcţia 5, Iris, Holograf şi inclusiv cu Tarja Turunen de la Nightwish – pentru acest proiect ne-am luat doi profesori ca să ştim că suntem într-adevăr în direcţia potrivită şi că dăruim publicul acea energie pe care formaţiile rock o dăruiesc.
Nu vrem să facem nimic la voia întâmplării. Chiar dacă unele momente par că sunt aleatorii sau sunt făcute atunci pe moment, de fapt ele sunt foarte atent alese şi nimic nu este întâmplător.
„Suntem datori faţă de fiecare om din această ţară să încercăm să-i dăruim mesajul nostru în egală măsură”
– La început aţi amintit că aţi fost în foarte multe ţări şi că sunteţi ambasadori culturali ai României în străinătate. Acesta este cu atât mai onorabil pentru oraşul Miercurea-Ciuc că aţi reuşit să veniţi aici. După multitudinea de ţări, după multitudinea de oraşe mari din România, totuşi aţi ales şi Miercurea-Ciuc.
– Eu cred că datoria noastră înainte de a ieşi din ţară este să dăruim celor din ţară. Datoria noastră este să promovăm cultura la nivel local, să ne apropiem de toţi cetăţenii României.
Suntem într-un turneu naţional în momentul de faţă. Am dus acest proiect aproape în toată ţara şi când spun aproape toată ţara mă refer că am fost în Cluj-Napoca, în Timişoara, în Arad, în Sibiu, în Bacău. Acum venim după Piatra Neamţ, Iaşi, Botoşani, Miercurea-Ciuc pentru că suntem datori faţă de fiecare om din această ţară să încercăm să-i dăruim mesajul nostru în egală măsură. Că este din Botoşani, că este din Miercurea-Ciuc, că este din Bucureşti sau din altă parte, pentru noi publicul este acelaşi. Sunt nişte oameni minunaţi faţă de care avem o datorie şi pe care o îndeplinim, indiferent de locul de unde ei se trag şi de unde sunt.
Promisiune de revedere în 2026
– În timpul concertului ne-aţi dezvăluit un secret, că veţi continua, să zicem a doua parte, cu Beethoven Rocks. Ne puteţi da mai multe detalii?
– Exact cum v-am spus şi atunci, să ştiţi că sunteţi primul oraş în care noi am interpretat un fragment, o bucăţică mică din ceea ce urmează să gândim şi să reinterpretăm anul viitor, tot într-un turneu naţional Beethoven Rocks. Şi am ales Beethoven pentru că este unul dintre cei mai euforici compozitori, pentru că este la fel de cunoscut cum este şi Vivaldi.
Încercăm în egală măsură, cum v-am spus şi despre Vivaldi, să mergem către oameni prin acea fuziune pe care poate aţi observat-o în anumite piese de ale noastre, cu anumite fragmente din muzica clasică, după care să trecem, să facem acel mixt către rock, pentru că noi nu vrem ca oamenii să blameze muzica clasică.
Din păcate, noi ştim că ducem titulatura de Orchestra Simfonică Bucureşti pe care nu o împărtăşeşte toată lumea. Şi noi suntem conştienţi că la nivel general, în toată lumea, nu doar la noi, din păcate există doar un procent de 2% care mai consumă muzica clasică. Dar, cu toate astea, să nu uităm că rădăcinile muzicii actuale şi foarte multe cântece celebre îşi au rădăcinile şi se trag din teme din muzica clasică. Poate că mulţi dintre cei care le ascultă nu le ştiu şi nu le recunosc.
Şi atunci, datoria noastră este să nu uităm de unde am plecat, indiferent unde vrem să ne ducem. Din acest motiv, am ales următorul compozitor să fie Beethoven, după care nu ştiu ce să va mai întâmpla mai târziu, că deocamdată încercăm să facem lucruri mari, dar cu paşi mici şi foarte siguri.
– Partea de formaţii rock pe care o veţi încadra în cadrul proiectului, se va schimba sau va rămâne aceeaşi?
– Încercăm să avem o varietate cât mai largă. Noi ştim că ascultătorii de rock practic îmbrăţişează toată muzica rock, dar în momentul în care verificaţi ce înseamnă de fapt muzica rock, veţi vedea extrem de multe genuri de rock.
Exact ca în seara aceasta, vom încerca să atingem mai multe genuri de rock, doar ca oamenii să se regăsească, indiferent de mesajul pe care îl transmitem.
Şi nu ştiu dacă aţi observat, tot ca să fim cumva originali şi în sprijinul muzicii rock, toţi colegii mei de pe scenă, de la instrumentele cu coarde – vioară, violă, violoncel – au fost cu instrumente electrice. Absolut toţi. Nu am mai păstrat instrumentele tradiţionale tocmai pentru originalitatea acestui stil muzical şi pentru a transmite acea vibraţie de instrumente electrice ca totul să interfereze şi să fie cumva cât mai aproape de original.
– În concluzie, veţi veni la anul din nou la Miercurea-Ciuc?
– Cu certitudine ne dorim să venim din nou, pentru că publicul este minunat, oamenii au fost minunaţi şi, vă spun sincer, avem o satisfacţie uriaşă şi un sentiment extrem de profund de bucurie.
Nu vă ascund faptul că nu am ştiut cum vor fi oamenii din Miercurea-Ciuc pentru că suntem prima dată şi în momentul în care vii prima dată într-un loc ai o oarecare teamă că nu ştii cum îmbrăţişează oamenii mesajul tău, nu ştii cu ce sunt obişnuiţi oamenii din locul respectiv şi nu ştii exact care va fi starea pe care o vei crea până la sfârşit, dar întotdeauna dăm totul.
– Şi ce impresii v-au lăsat?
– Sunt fabuloşi! Aveţi nişte oameni minunaţi, îi iubesc şi îmi doresc de fiecare dată să revenim cu aceeaşi energie pe care am avut-o în seara asta.
– Mulţumesc!
– Eu vă mulţumesc!
Consemnare de LIVIU C.
