Mai aproape de înţelegerea Alzheimerului
În luna septembrie este marcată Ziua Mondială a bolii Alzheimer, iar cu această ocazie Spitalul Judeţean de Urgenţă Miercurea-Ciuc a prezentat un material video despre semnele precoce ale bolii, riscuri, opţiuni de tratament şi prevenţie. Despre toate acestea a vorbit dr. Ruff Ecaterina-Delia, medic primar neurolog în cadrul spitalului.
Redăm mai jos transcrierea materialului, pusă la dispoziţie de către Spitalul Judeţean de Urgenţă Miercurea-Ciuc.
Alzheimer sau probleme de memorie?
Boala Alzheimer este o formă de demenţă. Demenţa este un sindrom clinic în care anumite funcţii cognitive se deteriorează într-o asemenea măsură încât individul nu mai poate realiza sarcini simple din viaţa de zi cu zi. Alzheimer este una din formele de departe cel mai des întâlnite de demenţă, termen pe care trebuie să îl înţelegem ca pe un termen-umbrelă, ce include mai multe afecţiuni neurologice sau sistemice cu afectare a sistemului nervos central. Există forme de demenţă care sunt reversibile, cu un tratament adecvat, dar boala Alzheimer este o boală degenerativă progresivă, care nu este reversibilă. În boala Alzheimer, în creier apar anumite proteine patologice care, atunci când se acumulează, duc la moartea neuronilor – a celulelor nervoase.
Semne timpurii
De obicei, pacienţii vin la medic spunând: „Uit. Nu îmi mai amintesc nume, nu îmi mai amintesc unde mi-am pus cheile”. Acest lucru nu este suficient pentru a pune un diagnostic de demenţă. Pe lângă tulburarea de memorie, vocabularul devine limitat, apar tulburări de vorbire, nu se pot orienta în timp şi spaţiu, nu ştiu să folosească obiecte obişnuite. Pe lângă aceste simptome apar tulburări de comportament şi dificultate de mers.
Riscuri: Genetică şi stil de viaţă
Există forme ereditare cauzate de mutaţii genetice care duc la o formă de boală cu debut precoce. Pe lângă factorii genetici trebuie să amintim şi alţi factori de risc.
Care sunt aceşti factori? Există factori pe care nu îi putem influenţa: de exemplu vârsta, timpul nu poate fi oprit. Activitatea intelectuală ridicată ne protejează faţă de demenţă. Cu cât învăţăm mai mult, cu atât reducem riscul de demenţă.
Trebuie sa amintim factorii de risc legaţi de stilul de viaţă. Trăind la oraş, ducem o viaţă foarte comodă, lipsa mişcării creşte riscul de demenţă.
Se ştie că dieta de tip mediteranean – bogată în legume şi fructe – este un tip de dietă care are efect pozitiv asupra funcţiilor cognitive.
Factorii de risc cardiovasculari, precum hipertensiunea arteriala, colesterolul crescut, diabetul zaharat trebuie trataţi pentru că sunt factori de risc şi pentru demenţă. În acelaşi timp, trebuie căutate constant acele forme de demenţă care sunt reversibile printr-un tratament adecvat – hipotiroidismul, carenţa de vitamina B12.
Trebuie să menţionăm şi relaţiile sociale. Suntem fiinţe sociale, iar în momentul în care ne izolăm, nu mai păstrăm legătura cu familia, prietenii de fapt, dăm teren demenţei.
Terapia
În prezent, metodele terapeutice doar încetinesc procesul, progresia bolii. Pe lângă acest tratament trebuie să fim atenţi şi la factorii menţionaţi mai devreme, pentru a-i ţine sub control.
Rolul familiei
După ce un pacient primeşte diagnosticul de demenţă, povestea nu se termină. De fapt, de aici începe lupta. Spun „luptă” pentru că este foarte greu să fii pacient sau aparţinătorul acestuia. La început, pacientului îi este greu, pentru că vede şi ştie că ceva nu este în regulă, trăieşte ca într-un film în care apar imagini uneori fără a fi conectate, pacientul nu ştie de unde provin, care este legătura dintre ele. Aceasta este începutul. Apoi, pe măsură ce boala avansează, el nu va mai avea conştiinţa bolii, dar totul devine greu pentru aparţinători. Va fi greu să vadă că cineva drag pe care la cunoscut o viaţă întreagă trebuie tratat şi abordat ca o altă persoană. Susţinerea, îngrijirea unei persoane cu demenţă necesită un om întreg.
