ÎN VÂRF DE MUNTE PE TOCURI
Când frica ia deciziile în locul nostru
Câte dintre deciziile pe care le-ai luat în ultimii ani au fost cu adevărat ale tale? Nu cele corecte. Nu cele pe care trebuia să le iei. Nu cele care i-au mulţumit pe ceilalţi. Ci ale tale.
Este o întrebare la care nici eu nu am putut răspunde întotdeauna cu uşurinţă. Viaţa se umple repede de roluri şi responsabilităţi. Muncim, avem grijă de familie, rezolvăm probleme, luăm decizii şi mergem mai departe. Din exterior, totul poate părea în ordine. Dar a funcţiona bine nu înseamnă neapărat că fiecare alegere pe care o facem ne şi reprezintă. Frica are aici un rol mai discret decât ne imaginăm. Nu apare întotdeauna sub forma unui „mi-e frică”. Poate suna ca „nu este momentul”, „mai aştept”, „trebuie să mă mai gândesc” sau „ce vor spune ceilalţi?”.
Tocmai pentru că aceste explicaţii par atât de rezonabile, este dificil să observăm când ele exprimă o decizie asumată şi când ascund teama de ceea ce s-ar putea întâmpla dacă am alege diferit. A spune „nu”, a pune o limită, a exprima o opinie diferită sau a recunoaşte că nu mai vrem ceea ce am vrut cândva poate fi dificil. Nu pentru că ne lipseşte puterea, ci pentru că orice alegere importantă poate avea consecinţe: putem dezamăgi, putem fi judecate, putem pierde aprobarea cuiva sau putem fi nevoite să intrăm într-un teritoriu pe care încă nu îl cunoaştem.
Mult timp am asociat puterea cu absenţa fricii. Am crezut că o femeie puternică este cea care merge înainte, rezolvă şi găseşte întotdeauna o soluţie. Experienţa m-a făcut să privesc lucrurile diferit. Ani la rând, frica a luat multe decizii în locul meu. Nu pentru că nu puteam să aleg, ci pentru că nu o recunoşteam întotdeauna în spatele alegerilor mele. Când am început să o văd, să o simt şi să o integrez, s-a schimbat şi felul în care mă raportez la ea. Frica nu a dispărut. Este şi astăzi aici. Dar astăzi o pot recunoaşte fără să-i mai las puterea de a hotărî în locul meu. Frica poate veni cu mine. Însă drumul îl aleg eu. De aceea, la final, aş lăsa o singură întrebare: „Dacă frica nu ar decide în locul meu, ce aş alege eu?”.
Maria Platon – Life Coach
