Şcoala Gimnazială „Liviu Rebreanu”, Miercurea-Ciuc: Povestea unui corp de clădire care în aproape 30 de ani nu a fost încă finalizat… din lipsă de fonduri
- Între timp, clădirea se degradează în permanenţă
- Conducerea şcolii: Înţelegem îngrijorarea părinţilor, presiunea din partea părinţilor este maximă pe noi, însă în acest moment mai mult nu putem să facem
Şcoala Gimnazială „Liviu Rebreanu” din Miercurea-Ciuc are două corpuri de clădire. Unul vechi, în care învaţă copiii de la grădiniţă şi elevii ciclurilor primar tradiţional şi gimnazial. Şi un altul care găzduieşte la parter peste 100 de copii la învăţământul step-by-step, iar la etaj sala de sport. Acest al doilea corp, teoretic, a fost construit în anul 1996 şi recepţionat în 1998, practic. Spunem practic pentru că, în teorie, nu a fost finalizat niciodată din lipsă de fonduri, chiar dacă au trecut 28 de ani de atunci.
Despre istoria acestui corp de clădire şi problemele de acolo am stat de vorbă cu directoarea instituţiei de învăţământ, prof. Stela Aciobăniţei, şi cu directoarea adjunctă, prof. Adriana Găvojdea, care ne-au furnizat informaţiile de mai jos.
Primele probleme au fost semnalate anul următor după recepţie
Spuneam că în anul 1998 a fost recepţionată clădirea care adăposteşte sala de sport şi clasele din învăţământul step-by-step. La câteva luni distanţă, adică în ianuarie 1999 au fost semnalate primele probleme. „Prin prezenta vă aducem la cunoştinţă o situaţie care a intervenit la noul spaţiu, sala de sport. Având în vedere că Inspectoratul Şcolar şi Şcoala Generală Liviu Rebreanu vor deveni beneficiarii clădirii sus amintite, până la recepţia finală vă rugăm să binevoiţi a dispune către instituţiile competente de a verifica starea pereţilor interiori, deoarece am constatat, nespecialistă fiind, apariţia unor fisuri mari la parter, care mă îngrijorează datorită faptului că există 5 săli de clasă în care învaţă peste 100 de elevi”, se menţiona într-o adresă semnată de directoarea instituţiei de învăţământ din acea perioadă.
Aşadar, primele fisuri şi crăpături la clădire sunt cunoscute încă din 1999.
De atunci au urmat alte adrese.
În cadrul unui proces verbal din februarie 2003 se preciza că în anul anterior „la clădirea de sport au fost vizualizate defecte sub forma unor crăpături şi dislocări la zidurile despărţitoare de la 1 la 3 centimetri ce străbat întreaga secţiune a acestor elemente poziţionate la 45 de grade pe toată înălţimea spaţiului de la parterul sălii de sport folosit în activităţile instructive educative. S-au putut măsura tasări diferenţiate vizibile cu ochiul liber de circa 5-6 centimetri la pardoseala holului de acces în zona pereţilor despărţitori ce delimitează sălile de clasă.
Aceste defecte, în timp, pot provoca pierderea stabilităţii elementelor respective cu consecinţe nedorite de producere a unor pagube materiale şi chiar de pierderi de vieţi de oameni. Investigările prin observare directă au fost extinse la întreaga structura a obiectului, observându-se fisuri de circa 1,52 mm în zonele de monolitizare a elementelor ce compun structura de rezistenţă a planşeului de acoperiş şi a sălii de sport. Fapt ce poate demonstra existenţa unor defecte ascunse de execuţie sau proiectare.
În 2006 a fost întocmit şi un memoriu prin care a fost solicitată o expertiză tehnică pentru a se clarifica situaţia structurii, deoarece an de an, din 1999, se constatau fisuri şi degradări ale clădirii. Apoi, „în 2014, îşi aducea aminte o colegă de-a mea – spunea Stela Aciobăniţei – s-a cerut expertiza şi realizarea studiului de fezabilitate, însă nu au fost fonduri niciodată”.
În ciuda acestor semnalări, banii s-au dat cu porţia, astfel că problema nu a fost niciodată remediată. De exemplu, în 2014 s-au cerut fonduri, dar au fost aprobate doar jumătate. Astfel, în acel an au fost realizate doar jumătate din reparaţii.
Anul trecut, municipiul Miercurea-Ciuc a alocat prin bugetul de venituri şi cheltuieli pe anul 2025 fondurile necesare şi derulează procedura de achiziţie publică pentru elaborarea studiului topografic, realizarea studiului geotehnic, efectuarea auditului energetic şi întocmirea expertizei tehnice de specialitate pentru obiectivul de investiţii. Dintre toate acestea, însă, s-a reuşit să se facă doar expertiza tehnică.
La aproape trei decenii distanţă
Anul trecut, în luna septembrie, cu ocazia verificării stadiului de pregătire a noului an şcolar, o comisie alcătuită din reprezentanţi ai mai multor instituţii concluziona:
- clădirea Salii de Sport a fost construită în anul ’98 (…);
- investiţia iniţială nu a fost finalizată în totalitate, din lipsă de fonduri, fapt ce a cauzat degradări interioare şi exterioare ale clădirii, care nu este nici izolată termic;
- în pereţii despărţitori au apărut fisuri şi crăpături, determinând dislocarea acestora la partea lor superioară de elementele planşeului;
- în exteriorul clădirii s-au identificat multiple dilataţii de 70 cm şi distanţări între pereţi. Din cauza structurii instabile, gresia din toaletele fetelor reprezintă multiple delăsări ale rosturilor de dilataţie, prezentând o formă uşor bombată;
- în această clădire funcţionează 5 clase de învăţământ.
Pe timp de iarnă, din cauza zăpezii, a precipitaţiilor, fisurile şi crăpăturile s-au agravat, ceea ce pentru conducerea şcolii a creat o stare de nelinişte. Din acest motiv, la începutul acestui an a fost depusă o sesizare la primărie, fiind informată şi conducerea Inspectoratului Şcolar Judeţean. S-a recomandat să se înştiinţeze şi Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă, lucru care s-a întâmplat. Astfel, la sfârşitul lunii februarie, în urma unor verificări realizate de reprezentanţi ai mai multor instituţii (Inspectoratul Judeţean în Construcţii, ISU, IPJ) a fost solicitat punctul de vedere al expertului tehnic şi s-a recomandat suspendarea activităţilor sportive de la etajul clădirii până la concluzia expertului.
De asemenea, elevii au fost înştiinţaţi să nu folosească două toalete de la parter din cauza stării unor pereţi de ghips carton.
Între timp, expertiza tehnică a fost realizată, în aceasta precizându-se: „Lucrările privind modificările care se realizează consolidările necesare, şi care respectă concluziile expertizei, nu afectează rezistenţa şi stabilitatea construcţiei existente”. Totodată, pe baza acestei expertize, construcţia a fost încadrată în clasa a treia de risc seismic.
Au fost punctate şi intervenţiile necesare de consolidare, în număr de 7, dintre care amintim:
- desfacerea pereţilor interiori neportanţi de compartimentare (ghips carton) de la parter;
- înlocuirea pardoselii existente de beton la cota +/-0,00; se va executa pe toată suprafaţa parterului o placă de beton armat cu grosimea de cca 15 cm;
- termoizolarea clădirii;
- refacerea pereţilor de compartimentare pe un schelet metalic uşor;
- reparaţii curente ale tencuielilor la pereţii de zidărie existenţi;
- refacerea burlanelor şi jgheaburilor existente;
- execuţia trotuarelor de gardă de jur împrejurul clădirii.
Săptămâna trecută, după ce s-a primit rezultatul acestei expertize, conducerea şcolii a depus alte solicitări către primărie, în una dintre ele solicitându-se şi schimbarea instalaţiei termice, deoarece din cauza fisurilor s-a crăpat un calorifer, fiind nevoită sistarea căldurii în săli.
Concluzii
După primirea rezultatului expertizei tehnice s-a întrunit Consiliul de Administraţie, din care fac parte şi reprezentanţii primăriei. S-a discutat despre următorii paşi care trebuie făcuţi, iar veştile nu sunt tocmai bune: procedura implică realizarea unui studiu de fezabilitate şi abia după aceea se va putea începe proiectul. Astfel, nu sunt speranţe că o să se întâmple ceva până la sfârşitul anului 2027 – începutul lui 2028.
De asemenea, în cadrul unei discuţii cu dl primar al municipiului, Korodi Attila, acesta a lansat ideea ca să se ia în calcul relocarea copiilor începând cu anul şcolar viitor.
Prof. Stela Aciobăniţei, directoarea Şcolii Gimnaziale „Liviu Rebreanu”, ne spunea că nu-şi doreşte altceva „decât ca elevii şi profesorii să-şi desfăşoare activitatea într-un spaţiu sigur şi potrivit pentru educaţie.
Ceea ce mă nelinişteşte pe mine este că nu sunt fonduri, că trăim nişte vremuri de austeritate. Ni se spune întotdeauna, în permanenţă, că nu sunt fonduri pentru asta.
Din 1999 încoace, de când datează documentele acestea cu privire la solicitări de reparaţii, de reabilitare a clădirii, nu au fost fonduri niciodată. Şi suntem în anul 2026. Asta ne doare pe noi cel mai tare”.
Chiar dacă din expertiza tehnică reiese că nu există un risc imediat, directoarea şcolii spunea că „nu putem însă trece cu vederea şi nu putem să stăm liniştite cu rezultatul acestei expertize, când fisurile şi crăpăturile sunt vizibile şi se agravează de la zi la zi. Şi creează o stare de nelinişte, de disconfort şi pentru elevi, şi pentru cadrele didactice, şi pentru părinţi. Ca să nu mai spunem că un spaţiu educaţional trebuie să ofere o stare de confort maxim, de linişte maximă şi de condiţii necesare de educaţie”.
În final, prof. Stela Aciobăniţei a reiterat ideea că dintotdeauna conducerea şcolii a fost preocupată pentru finalizarea acelei clădiri, aşa cum reiese din solicitările repetate depuse în cei aproape 30 de ani.
LIVIU C.
