Apel al Asociaţiei Comunelor din România
Asociaţia Comunelor din România (ACoR), în numele celor 2.862 de comune pe care le reprezintă, a lansat un „apel public urgent” către Guvernul României şi către întreaga societate civilă, în faţa „campaniei sistematice de subminare a administraţiei publice locale”.
În cadrul unui comunicat emis de ACoR se arată că proiectele legislative recente, continuând o serie de decizii dăunătoare, condamnă la subdezvoltare 47% din populaţia ţării şi ameninţă cu paralizarea serviciilor publice esenţiale pentru milioane de cetăţeni.
„Guvernul motivează măsurile de austeritate prin necesitatea reducerii datoriei publice – precizează ACoR. Cifrele arată însă o altă realitate, una în care comunele sunt victime, nu vinovaţi:
- contribuţie infimă la datoria publică: datoria publică locală reprezintă doar 2,25% din totalul datoriei publice a României. Este inacceptabil ca întreaga povară a austerităţii să fie plasată pe umerii administraţiilor care contribuie cel mai puţin la îndatorare.
- cheltuială publică insignifiantă: 0,3% din PIB pentru personalul din administraţia publică locală a comunelor; ideea că s-ar face datorii însemnate la bugetul de stat este nu mai iluzorie, dar şi extrem de periculoasă pentru calitatea serviciilor publice furnizate cetăţenilor.
- muncă uriaşă, resurse minime: comunele administrează 87,5% din teritoriul României, însă fac acest lucru cu doar 17,98% din personalul total al oraşelor, al municipiilor şi al judeţelor, cu 18,56% din cheltuielile de personal şi cu 20,99% din cheltuielile de funcţionare de la nivelul acestora.
- discrepanţe de personal aberante: la acelaşi număr de locuitori, o comună este forţată să funcţioneze cu cel mult 63% din personalul unui oraş şi cu doar 35% din cel al unui municipiu”.
În cadrul comunicatului se arată că ceea ce a cauzat criza ar fi „deciziile centrale aberante”.
„Problemele actuale sunt rezultatul direct al unor politici centrale care ignoră realităţile locale:
1. Golirea de profesionişti: Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, prin plafonarea arbitrară a salariilor la nivelul indemnizaţiei viceprimarului, a creat o discriminare flagrantă şi a declanşat un exod al specialiştilor din primăriile de comune către alte instituţii mai bine plătite.
Exemplu concret: Când un expert în achiziţii publice sau un contabil părăseşte o primărie de comună pentru un post similar la o agenţie guvernamentală unde salariul este dublu, cine îi ia locul? De cele mai multe ori, nimeni. Proiecte de apă, canalizare sau modernizare de drumuri, finanţate din fonduri europene, rămân blocate în proceduri pentru că nu mai are cine să le gestioneze. Aceasta nu este o ipoteză, este realitatea zilnică a zeci de comune.
2. Subminarea autonomiei locale: Forţarea comunelor să asigure integral, din venituri proprii, anumite cheltuieli de funcţionare încalcă flagrant atât legislaţia naţională (Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ), cât şi articolul 9 din Carta europeană a autonomiei locale, care garantează colectivităţilor locale dreptul la resurse financiare suficiente şi proporţionale cu competenţele lor.
Exemplu concret: O comună poate fi obligată să acopere integral din impozite şi taxe locale – adesea insuficiente – costurile de întreţinere a unui cămin cultural. În practică, primarul trebuie să aleagă între a repara acoperişul şcolii şi a plăti factura la electricitate pentru acel cămin. Este o alegere imposibilă care sacrifică inevitabil un serviciu public esenţial pentru colectivitatea locală.
3. Compromiterea viitorului: atacul asupra educaţiei rurale: Măsuri precum mărirea normei didactice şi a numărului de elevi pe clasă duc la desfiinţarea a mii de norme didactice şi de şcoli din mediul rural.
Exemplu concret: Să ne imaginăm un copil dintr-un sat. Din cauza acestor măsuri, şcoala lui cu clase simultane se va comasa cu cea din comuna vecină, aflată la 15 km distanţă. Părinţii vor trebui să găsească soluţii pentru transport, iar copilul va pierde ore pe drum. În acelaşi timp, profesorul de istorie, pentru a-şi face norma, va preda dimineaţa într-o şcoală, iar după-amiaza în alte trei, fiind permanent pe drumuri, epuizat şi incapabil să se dedice pe deplin elevilor săi. Aşa arată, în practică, abandonul şcolar încurajat de stat”.
Asociaţia Comunelor din România solicită, prin acest apel, „retragerea imediată a oricărui proiect de act normativ care adânceşte subfinanţarea comunelor şi limitează capacitatea acestora de a servi cetăţenii”, „corectarea de urgenţă a Legii salarizării nr. 153/2017 pentru a elimina discriminările şi pentru a permite comunelor să angajeze şi să păstreze personal calificat”, „alocarea de resurse financiare suficiente, conform principiilor Cartei europene a autonomiei locale, care să reflecte nevoile reale şi responsabilităţile uriaşe ale comunelor”, precum şi „deschiderea unui dialog real şi onest cu structurile asociative ale autorităţilor locale pentru a găsi soluţii sustenabile, nu pentru a impune măsuri distructive”.
