„8 femei” la Voşlăbeni şi în Călimănelul topliţean…?!

La început de lună, mai precis luni şi marţi, 1 şi 2 iulie 2024, am simţit emoţii unice pe care le poate trăi numai un copil, un adolescent sau chiar un om matur. M-am transpus în „pielea” omului, de la copilul din ciclul de învăţământ primar, tânăr, până la om în vârstă, care locuieşte în satele judeţului Harghita sau în zonele rurale ale oraşelor şi n-a avut niciodată posibilitatea să vadă, în viaţa lor, o piesă de teatru, cum se spune „pe viu”! Să fie faţă în faţă cu actorii şi să trăiască alături de ei, să-şi împărtăşească reciproc aceleaşi sentimente, emoţii, trăiri şi simţiri. Mai ales dacă evenimentul se întâmplă, cum se spune şi la tine acasă, pe scena unui cămin cultural sau a unei săliţe de spectacole pe care le cunoşti şi pe care ai văzut diferite spectacole, chiar şi teatru, dar jucat de cunoscuţi şi prieteni.

Iată că faptele descrise până aici s-au produs, în realitate, în zilele amintite, în judeţul Harghita, la Căminul cultural din comuna Voşlăbeni şi pe scena sălii de spectacole a Şcolii Gimnaziale „Andrei Şaguna” din cartierul topliţean Călimănel.

Un grup de talentaţi actori, adolescenţi şi copii, elevi, de la Artis Studio din Bucureşti, o adevărată pepinieră de viitori actori, au fost prezenţi în judeţul Harghita pentru două spectacole pe scene din mediul rural.

Au prezentat piesa de teatru „8 femei” a scriitorului şi regizorului francez Robert Thomas.

Nu îmi propun să scriu o cronică teatrală, ci doar să relatez, pe scurt, acest moment de teatru, unic în judeţul Harghita, produs de nişte oameni deosebiţi, talentaţi, frumoşi şi buni.

În ajunul Crăciunului anilor ’50, într-un conac rural, înconjurat de zăpezi abundente, grele şi ger, unde se ajunge foarte greu, membrele unei familii bogate, opt la număr, de toate vârstele, se pregătesc să sărbătorească Crăciunul. Dar pentru ele sărbătoarea nu a fost fericită deloc, pentru că singurul bărbat din casă, domnul Marcel, capul familiei, este găsit mort în pat, cu un cuţit înfipt în spate.

Acestea nu pot suna la poliţie pentru a anunţa crima, deoarece cablul telefonului era tăiat. Poarta către exteriorul domeniului nu s-a putut descuia. Maşina nu s-a putut porni. Afară era un viscol aşa de mare că nici câinii nu lătrau. Practic, cele 8 femei şi un cadavru erau izolaţi în acel conac în care nu a intrat nimeni şi nici n-a ieşit nimeni în timpul crimei.

Se punea întrebarea: cine este făptaşul?!

Numai una dintre doamnele din conac! Dar „niciuna nu are un alibi, toate au un mobil pentru crimă şi, totodată, fiecare are ceva de ascuns…”. Dar, un singur lucru e cert! Făptaşul se află printre ele!? Fiecare dintre cele 8 femei ar fi putut comite crima?!

„8 femei cu 8 pasiuni, 8 presupuneri, frustrări şi răni sufleteşti se aruncă una la gâtul alteia”.

Toate cele 8 femei, de la început până la sfârşitul piesei, mint într-un hal fără de hal cu privire la activitatea lor din ziua respectivă (ziua crimei), dar, cum reiese din piesă, se pare că toate ar fi avut un motiv să comită crima!?

Cuvintele din ghilimele aparţin regizorului Andreas Merz Raykov, care a regizat piesa de teatru „8 femei” de Robert Thomas, la Teatrul Nottara din Bucureşti.

Finalul nu-l dezvălui pentru că, aşa cum am discutat cu protagoniştii, ar fi posibil să revină în judeţul Harghita, tot în mediul rural, cu această piesă de teatru, să susţină mai multe spectacole. Curioşii deznodământului vor merge să vizioneze piesa de teatru la căminele culturale din satele respective.

Cele 8 personaje: Gaby (mama), Mamy (bunica), Chaterine (sora lui Suzanne), Augustine (mătuşa, sora lui Gaby), Pierrette (o vizitatoare neaşteptată), Madame Chanel (bucătăreasa), Louise (menajera), Suzanne (fiica), au fost interpretate cu mare vervă, talent şi adevărat profesionalism, raportat la vârsta lor tânără şi la experienţa scenică, de, nu greşesc cu nimic dacă scriu, actriţele: Ana Maria Deacu/Amidala Diaconu, Maria Buliga, Denisa Capră, Diana Deacu, Eliana Guţă, Emilia Rupa, Mălina Bara şi Bianca Olaru, sub directa îndrumare, atenţie şi observaţie a mentorului acestora, cunoscutul actor Bogdan Florea.

Distribuţia a fost foarte bine aleasă, rolurile bine distribuite, fetele fiind mai mult decât convingătoare.

Am văzut câteva elemente de umor atât de gustate şi bine plasate în timpul acţiunii încât, pur şi simplu, m-au determinat să mă simt cu mult mai bine decât la începutul spectacolului, chiar dacă, de la începutul piesei până la sfârşit, am trecut prin nişte… şocuri destul de…?!

Practic, am asistat la o comedie poliţistă şi de moravuri, deşi pe scenă şi nici măcar în preajmă nu am văzut niciun poliţist, niciun criminal, dar niciun cadavru?!

Această activitate şi-a atins, cum se spune, „ţinta”, la sfârşitul celor două spectacole protagoniştii bucureşteni s-au întreţinut cu gazdele, de vârsta lor şi nu numai, schimbând adrese şi numere de telefoane, legându-se adevărate prietenii.

De remarcat faptul că aceste două spectacole, deşi au fost gratuite, nu se puteau realiza fără un sprijin nemijlocit şi remarcabil a unor oameni de suflet, implicaţi şi cu experienţă multă în evenimentul cultural, la Voşlăbeni, domnul Mişu Colceriu cu familia şi la Şcoala Gimnazială „Andrei Şaguna” din Topliţa (Călimănel) de doamna profesoară Carmen Bucur, cu un grup de salariaţi ai şcolii, care şi-au primit oaspeţii cu recunoscuta ospitalitate harghiteană.

VASILE GOTEA

Comentarii:

comentarii