Informația Harghitei – jurnal independent singurul jurnal independent editat în limba română din județul Harghita
Identitatea naţională este un dat, nu se stabileşte la masa tratativelor şi nici nu ţi-o poate lua nimeni. Medicul IVO GHEORGHIEV s-a născut la sud de Dunăre, în Bulgaria, din părinţi, bunici şi străbunici români.
„Eu am crescut la sat, bunicile mele spuneau: muică, noi suntem rumâni, bulgarii sunt de la Mircoveţ în sus. Şi mai spunea străbunica: tu, când oi creşte, să te duci în Rumânia să înveţi, că acolo iasă doctori buni. Bunicul m-a încurajat şi el foarte mult. Ei nu ştiau să scrie cu caractere latine şi când am intrat la facultate în România, bunicul meu zicea: dar tu ştii să scrii latineşte?Ia scrie-mi colea ceva, să văd cum este! I-am scris şi a rămas moşul uimit. Zicea: asta-i limba noastră”, povesteşte dr. Gheorghiev.
Spune că acestea au fost primele atingeri ale sufletului lui de român. De atunci, au urmat şi altele.
Într-o bună zi, străbunica i-a povestit despre moşul lui, care a luptat, în 1916, la Turtucaia din partea bulgară; ştiau că se luptă cu ruşii. Dar într-o noapte a auzit, „din partea cealaltă, unde se aflau adversarii”, că se cântă din fluier.
„Noaptea e linişte şi a întrebat peste front: mă, voi ruşi sunteţi, moldoveni sunteţi, ce sunteţi? Şi i s-a răspuns: nu, români suntem. De unde mă, a întrebat moşul meu? De la Craiova, i-au răspuns. Şi atunci un ofiţer român le-a zis: mâine se dă marea lovitură, marele atac, să nu trageţi în noi, că nici noi nu tragem în voi, că ne omorâm ca câinii pe fronturi. Întoarceţi puştile cu patul în faţă, nu cu baioneta, să vă recunoaştem, iar dacă aveţi cămăşi albe, să le scoateţi şi pe ele la vedere. În regimentul al treilea de Vidin erau numai români. Şi moşul meu s-a dus răpede, s-a dăzbrăcat şi a plecat la atac cu patul puştii înainte şi s-a deşchis numa’ frontul. În două zile, au fost duşi la Bucureşti, la un lagăr de prizonieri de război. Pe lângă ei a trecut căpitanul Ion Antonescu, care, auzind vorbă românească, le-a zis: cine vorbeşte româneşte să se scoale în picioare! Şi noi, taică, ne scularăm, regimentul întreg. Ne luară de acolo şi ne duseră din nou pe front, dar nu în linia întâi, ci în spate, la obuze”, a evocat Ivo Gheorghiev.
Pe moşul lui, Dumnezeu să-l odihnească, îl chema Gheorghe. L-a strigat Antonescu şi el s-a cutremurat, se temea că aveau să-l împuşte, dar a avut zile şi doi ani de atunci încolo i-a făcut patul şi i-a lustruit cizmele celui care avea să devină Mareşalul Antonescu.
Moşul lui Ivo Gheorghiev a trăit istoria ultimului secol, a participat la Marea Adunare Naţională de la 1 Decembrie 1918, ca membru al delegaţiei de români desemnată să meargă la Alba Iulia.
Dar ceea ce l-a determinat pe urmaşul său să păstreze vie flacăra identităţii româneşti şi să apere drepturile românilor din Bulgaria a fost imaginea unor confraţi necăjiţi, care i s-a întipărit pe retină.
„Se întorsăse pământul, n-avea lumea cu ce să-l lucre şi o familie, care acum nu mai este, ara cu plugul de fier pentru boi. Înjugase un măgar la plug, în locul boului, baba ţinea plugul de coarne, băiatul ţinea măgarul de funie şi moşul trăgea împreună cu măgarul la jug dintr-o parte. A fost zguduitor, atunci am zâs: gata, nu se mai suferă lucrul ăsta, trebuie făcut ceva! M-am decis şi am început să lucrăm, împreună cu soţia mea, Lucica Gheorghieva, cu Olga Nicova şi Simion Nicovo, ambii pensionari cu suflete mari. Dar asociaţia am înfiinţat-o în 2003, după ce m-am întors de la studii, din România”, povesteşte reprezentantul românilor din Bulgaria.
Au organizat primele cursuri în limba română din zonă, apoi au solicitat drepturi pentru români, le-au cerut politicienilor bulgari să recunoască minoritatea etnică românească. Dar nu au obţinut ce şi-au dorit, le-au cerut susţinere, nici aceasta nu li s-a acordat. De 26 de ani luptă pentru păstrarea identităţii românilor din Bulgaria şi spune, dezamăgit, că acolo nu s-a schimbat nimic.
„Nici acum principiile europene nu sunt bine văzute la nivel politic şi nu se aplică. Bulgaria este într-o criză majoră, care se va adânci, pentru că aici minorităţile nu sunt considerate ca minorităţi naţionale, ci grupuri etnice. Atâta timp cât Constituţia bulgară va socoti că suntem un stat uninaţional şi nu prevede existenţa minorităţilor pe teritoriul lui, ni se pierd toate drepturile: nu avem drept de reprezentare în Parlament, nici în structurile statului bulgar şi nici dreptul la învăţământ în limba maternă”, explică Ivo Gheorghiev.
Nici autorităţile române nu dau buzna peste românii din Bulgaria, cum nu o fac nici în Ucraina sau Serbia; doar sporadic, o dată la patru ani îi caută şi le dau bineţe.
„Vin politicienii români de la Bucureşti, noi le spunem problemele noastre, ne ascultă, bat din palme în special când îi lăudăm, dar în final lucrurile rămân cum au fost, fiindcă noi nu le putem da voturi, deci nu prezentăm interes pentru ei”, susţine medicul.
În cea mai mare parte, îşi poate continua activitatea datorită proiectelor depuse pentru finanţare la Institutul Cultural Român (ICR) şi Institutul Eudoxiu Hurmuzachi (IEH). Pentru că acolo „sunt oameni de suflet, care ne înţeleg”, spre deosebire de cei de la Departamentul Românilor de Pretutindeni”, care „s-au lipsit de suflet românesc” în ultimii ani.
„Acum e Minister al Românilor de Pretutindeni, dar dacă un român, indiferent cine ar fi el, cere o audienţă, îi este respinsă cererea şi i se spune că dna ministru sau dna secretar de stat nu este disponibilă în perioada respectivă, iar indisponibilitatea vorbeşte despre atitudinea persoanei faţă de noi, faţă de cei pe baza cărora există ca minister acolo, la Bucureşti. Foarte mult s-a profanat ideea de românism. Adeseori ne întreabă: dar ce partid politic susţineţi?, ne invită să sprijinim anumite partide politice, după care nu ne mai bagă în seamă”, continuă Ivo Gheorghiev.
Îşi doreşte ca nimeni să nu mai treacă prin ce au trecut şi încă trec românii din comunităţile istorice din jurul României şi Balcani, generaţii întregi lăsate pradă în mâinile celor care nu îi iubesc şi nici măcar nu le acordă respectul cuvenit.
„Este anul Centenarului, se împlinesc 100 de ani de la Marea Unire şi unde se află ţara noastră? Spun cu durere în suflet că noi ne aflăm la câţiva paşi, dar nu suntem uniţi, drepturile noastre comune sunt încălcate de mai multe zeci de ori decât cele individuale. Unde este politicianul nostru din România?”, se întreabă, ştiind că nu va primi răspuns.
Faptul că are o minte iscoditoare, că spune pe şleau ce gândeşte, că nu tolerează inechitatea, necinstirea şi umilirea românilor, i-a pricinuit o mulţime de necazuri.
Zice că în Bulgaria, unde „metodele KGB-iste sunt încă la ordinea zilei”, oricine se ridică împotriva statului „e considerat duşman”. Şi atunci „fie i se înscenează ceva”, fie este concediat, anchetat; aşa i s-a întâmplat lui, şi nu numai.
„Am fost învinovăţit, pe nedrept, de multe fapte, până şi de luare de mită. Chiar şi după ce s-a dovedit că acuzaţiile nu erau reale, autorităţile bulgare au continuat să mă tortureze prin tot felul de metode fizice şi psihice, îmi urmăreau copiii şi soţia pe stradă, îi speriau, nu se mai putea, nu mai suportam”, dezvăluie Ivo Gheorgheiv.
În urmă cu aproape doi ani, a solicitat azil politic în România, însă cererea i-a fost respinsă, pe motiv că nu se afla pe teritoriul României atunci când a cerut azilul, ci de pe teritoriul Bulgariei. Anul trecut a depus actele la ambasadă, pentru obţinerea cetăţeniei române şi nici până acum nu a primit vreun răspuns.
„Faptul că mi s-a refuzat acordarea azilului politic, arată modul cum un stat presat de politica externă îşi poate sacrifica proprii lui cetăţeni. Am impresia că nu mai suntem necesari, dar noi rămânem aici, pentru că noi vrem să facem ceva pentru neamul nostru. E o tragedie să dispară un om, să calci un neam în picioare e o infracţiune”, a conchis reprezentantul românilor din Bulgaria.
Românii din Bulgaria nu au niciun drept, în condiţiile în care minoritatea etnică bulgară din România, care număra la ultimul recensământ 7.336 de persoane, este reprezentată la nivel parlamentar şi beneficiază de sprijin financiar masiv.
„Bulgarii din ţara noastră beneficiază de un buget anual pentru organizaţia lor reprezentativă – Uniunea Bulgară din Banat-România – reprezentând un sfert din bugetul Ministerului pentru Românii de Pretutindeni, care gestionează relaţia cu organizaţiile reprezentative ale 12 milioane de români extrafrontalieri”, a precizat Vlad Cubreacov, unul dintre organizatorii Universităţii de Vară de la Izvoru Mureşului.
Demn de reţinut este şi faptul că primăriile din România au încheiate 75 de acorduri cu primării din Bulgaria, niciuna dintre acestea nefiind populată majoritar de etnici români, potrivit informaţiilor furnizate de Ministerul Afacerilor Externe.
Sunt date care denotă lipsa de reciprocitate când este vorba despre tratamentul aplicat minorităţii româneşti din Bulgaria.
Nicolae Pacev este descendentul unor români din Poiana Mare-Dolj, trecuţi la sud de Dunăre în secolul al XVIII-lea.
„Am fost azvârlit cu copitele, m-au lăsat flămând, dar până la ultima picătură de sânge şi putere noi vom lucra în Bulgaria aşa cum esenţa şi conştiinţa noastră ne obligă. Sunt născut sub dealurile Rahovei, acolo încă sună şi pe vecie vor suna şi vuietul teribil al tunurilor româneşti, şi eroismul românesc, şi răcnetul ostaşului român. Suntem legaţi cu inima, cu întreaga esenţă de România”, a rostit cu puterea sufletului şi a dureroaselor amintiri profesorul Nicolae Pacev.
Ca ei sunt mulţi români patrioţi, purtători de istorie, care se spetesc în comunităţile lor istorice să-şi capete sau să-şi păstreze drepturile şi identitatea, cultura şi tradiţiile: Vasile Tărâţeanu, membru al Academiei Române, şi Aurica Bojescu în Ucraina, Anatol Popescu, preşedintele Asociaţiei Naţionale Culturale Basarabia a Românilor din regiunea Odessa în sudul Basarabiei, Zavişa Jurj, preşedintele Asociaţiei pentru cultură a românilor/vlahilor „Ariadnae Filum”, Părintele Bojan Alexandrovici, protopop al Daciei Ripensis şi vicar al Timocului, Preotul ortodox Doru Ovidiu Ursu şi Dusan Pârvulovici, directorul Timoc Press în Valea Timocului, Dr. Predrag Balasevic, liderul Partidului Neamului Românesc din Serbia, Daniel Magdu, preşedintele Comunităţii Românilor din Serbia, care luptă pentru drepturile românilor din Voivodina, Vlad Cubreacov, preşedintele Asociaţiei „Răsăritul Românesc” din Republica Moldova, deputatul PMP în Parlamentul României Constantin Codreanu, Ion Leaşcenco, preşedintele Blocului Unităţii Naţionale, comentatorul politic Vlad Ţurcanu, Valeriu Săhărneanu, preşedintele Uniunii Jurnaliştilor din Moldova şi soţia sa Maria Săhărneanu, iar alăuri de ei, cu trup şi suflet, stau o mulţime de români care se spetesc să-şi păstreze identitatea românească.
„Dacă nu au reuşit să ne doboare în Ucraina, Moldova, Ungaria, Serbia ori Bulgaria, este pentru că am reuşit să ne păstrăm demnitatea!”(Ivo Gheorghiev).
DANIELA MEZEY
