Un agro proiect de succes, născut din pasiune

• Ing. Tӧrӧk Jenő: „ Mi-a plăcut viticultura încă din facultate, dar am nimerit în patria cartofului. Cum cea mai apropiată de viţa de vie este cultura de coacăz, asta am ales; este ceva plăcut, frumos şi nu-i rău dacă aduce şi ceva profit”

În urmă cu şapte ani, când a simţit că pensionarea se apropie „vertiginos”, a început să se gândească la cum va putea să-şi umple prea multul timp liber, după o viaţă activă, ziua la locul de muncă, iar după-amiezile şi sfârşiturile de săptămână la ferma mixtă familială.

Şi atunci a decis să îşi găsească o preocupare plăcută, care să-i ocupe zilele, bucurându-l deopotrivă. La urma urmei, ca orice om cu suflet tânăr, a privit pensionarea ca pe un nou proiect personal, care te provoacă să investeşti timp, energie, uneori şi bani în activităţi ce-ţi oferă cu adevărat satisfacţie, punând în practică pasiuni pentru care nu ai avut timp până atunci, valorificându-ţi înclinaţiile şi aptitudinile înnăscute şi dobândite pe parcurs.

Ajuns la vârsta retragerii din activitate, a reuşit să îşi prelungească mandatul de director al Direcţiei Agricole Harghita pentru încă doi ani, care au trecut ca vântul şi ca gândul.

„M-am născut pe Valea Nirajului. Tatăl meu era brigadier în viticultură, iar mie mi-a plăcut această activitate încă din facultate: viticultura şi pomicultura. Dar am nimerit în patria cartofului, unde creşterea viţei de vie nu era o opţiune. Cum cea mai apropiată de viţa de vie este cultura de coacăz, asta am ales; este ceva plăcut, frumos şi nu-i rău dacă aduce şi ceva profit. Aşa că în toamna anului 2014 am plantat 24 de ari cu coacăz negru. Materialul de plantat l-am adus din comuna Hida, judeţul Sălaj, trei soiuri bune, autorizate”, ne povesteşte fostul şef al agricultorilor harghiteni, inginerul Tӧrӧk Jenő.

Şi-a făcut calculele şi a ajuns la concluzia că după 7-8 ani îşi va recupera investiţia. Însă avea să constate că s-a întâmplat mai repede decât credea.

Îşi aminteşte şi astăzi de ziua în care a plantat butaşii înrădăcinaţi de coacăz negru, la poalele dealului de la marginea satului Bârzava, nu departe de biserica ridicată pe coamă. Se întâmpla în urmă cu şapte ani, între 28 octombrie şi 5 noiembrie, perioada ideală, când temperatura solului scade sub 5-6 grade Celsius. A optat pentru o arătură adâncă de 30 de centimetri, păstrând o distanţă de 2,8 metri între rânduri şi de câte un metru între tufe.

După al patrulea an, familia Tӧrӧk lucra deja pe profit

„Atunci am recuperat totul şi acum avem satisfacţii materiale şi liniştea pe care ne-am dorit-o. În urmă cu trei ani, de 8 Martie, i-am cumpărat soţiei mele o foarfecă de tăiere, formare şi întreţinere a arbuştilor de coacăz şi de atunci lucrăm în paralel la una dintre activităţile care necesită pricepere şi răbdare, o operaţiune de care depinde calitatea întregii producţii, a plantaţiei şi durata ei de viaţă. Fac totul ca să obţin o producţie bună, atât în privinţa fertilizării, cât şi a aprovizionării cu apă. Şi am recurs la cea mai modernă metodă, am instalat un sistem de irigare prin picurare. Astăzi, cheltuielile sunt mici, pentru că toate lucrările mecanizate le facem cu mijloace proprii, iar recoltatul este aproape o sărbătoare, atmosfera e bună, veselă, aşa cum era în copilăria mea la culesul strugurilor”, relatează ing. Tӧrӧk.

Recoltarea este, de departe, cea mai migăloasă şi solicitantă operaţiune. Necesită multă răbdare şi de îndemânare, fiecare arbust producând în medie peste două kilograme de fructe. Producţia de coacăze a familiei Tӧrӧk este din ce în ce mai mare. Anul trecut a obţinut două tone de fructe de la cele 900 de tufe care cresc pe plantaţia de 24 de ari, iar anul acesta 2,2 tone, însemnând cam 8-9 tone de coacăze negre la hectar.

Spre deosebire de anul trecut, când a plouat zilnic în perioada recoltării, în acest an, în cinci zile, 25 de oameni – rude, vecini, prieteni, cunoscuţi, persoane care au venit să lucreze pentru fructe sau cumpărători care şi-au cules singuri şi pe alese ce doreau să cumpere, au recoltat întreaga producţie.

Valorificarea producţiei

Producţia este valorificată prin vânzarea coacăzelor în stare proaspătă, fie direct de pe plantaţie, fie de la poarta casei, sub formă de sirop – cu zahăr, dar şi fără zahăr pentru persoanele care suferă de diabet şi pentru cele care au decis să elimine zahărul din alimentaţie. Sunt persoane care caută familia Tӧrӧk şi pe Internet, produsele lor pătrunzând astfel şi în judeţele Mureş, Alba şi Braşov, unde sunt la mare căutare.

„Şi mai facem vin de coacăze pentru consumul propriu, pentru familie, prieteni şi vecinii apropiaţi. Mai demult făceam eu vin din struguri, în urmă cu trei ani am început să cumpăr must de la Jidvei, dar de doi ani încoace consumăm numai vinul nostru de coacăze negre. Se spune că acest vin ridică tensiunea arterială, dar un pahar pe zi nu face rău nimănui; orice vin ai consuma, în cantităţi mari face rău. Aici, mulţi preferă pălinca, iar tinerii berea; dar cele mai bune şi mai plăcute la gust rămân vinurile”, este de părere interlocutorul nostru.

Iar anul acesta au făcut pentru prima oară şi ţuică de coacăze, care, potrivit inginerului Tӧrӧk, „nu e rea deloc”.

Coacăzele, „fructe minune”

Coacăzele, în special cele negre, deţin recordul la vitamina C (conţin o cantitate de până la patru ori mai mare decât a citricelor), antioxidanţi, plus dublul cantităţii de potasiu din banane. Conţin de asemenea vitaminele B1, B2, B3 (vitamina PP), B6, provitamina A, microelemente precum magneziu, potasiu, calciu, sodiu, fosfor, fier, brom, zinc, antociani, taninuri, flavonoizi, betacaroten, pectină, acizi organici şi uleiuri volatile.

Specialiştii le-au numit „fructe minune”, datorită beneficiilor multiple ale acestora: întăresc sistemul imunitar, ajută la menţinerea greutăţii corporale, la creşterea acuităţii vizuale şi la corectarea anumitor probleme de vedere, combat afecţiunile nervoase şi simptomele depresiei, ameliorează stările de oboseală, tratează cu succes bolile renale, şi îmbunătăţesc circulaţia cardio-vasculară.

Studii recente, realizate în străinătate, avansează ideea că aceste fructe ar contribui la încetinirea dezvoltării anumitor forme de cancer, datorită conţinutului ridicat de antocianină.

Într-un studiu realizat de Colegiile de Medicină şi Farmacie de la Universitatea Northeastern din Ohio, extractul de coacăz negru s-a dovedit că ajută la inhibarea creşterii celulelor canceroase la ficat. Un al studiu, efectuat în Japonia a stabilit că extractul de coacăz negru a blocat răspândirea celulelor canceroase ale sânului şi endometrial.

Alte studii, publicate în Journal of Medicinal Food, au arătat că extractul de coacăze negre poate fi, de asemenea, eficient în uciderea celulelor canceroase de la nivelul stomacului şi esofagului.

***

Inginerul Tӧrӧk Jenő a fost şi este un om activ. Partizanul adaptării la noile tendinţe, a fost primul fermier care a introdus cultura de muştar în Harghita. Ferma familială, cândva întinsă pe 40 de hectare, redusă treptat în ultimii ani, pentru a fi completată de cultura de coacăze negre, asigură necesarul familiei lărgite şi ceva în plus, pentru vânzare: patru hectare cultivate cu cartofi, şase hectare cu grâu de toamnă, 13 hectare plantate cu grâu de primăvară, patru hectare cu muştar şi şase hectare cultivate cu plante furajere (lucerne, borceag). Până în prezent a vândut jumătate din recolta de grâu, a comercializat şi sămânţa de muştar, jumătate în zonă şi cealaltă jumătate în Făgăraş, pentru înverzire. A început să recolteze şi cartofii; o treime din recoltă a fost scoasă din pământ şi, în ciuda faptului că producţia este mai mică decât anul trecut, cartofii sunt „sănătoşi, gustoşi”, iar preţul de vânzare ajunge la 1 leu – 1,1 lei, dublu faţă de preţul obţinut de producători la sfârşitul anului trecut şi începutul anului curent. Jos pălăria!

DANIELA MEZEY

Comentarii:

comentarii