Informația Harghitei – jurnal independent singurul jurnal independent editat în limba română din județul Harghita
Regizorul şi protagonişti ai filmului Octav la Miercurea-Ciuc
Duminică seara, în prezenţa regizorului Serge Ioan Celebidachi, a cunoscutului actor Marcel Iureş, a fetiţei Alessia Tofan, a reprezentanţilor producătorului, a avut loc premiera harghiteană, ca să-i spunem aşa, a unui film cum nu s-a mai văzut demult în peisajul cinematografiei româneşti.
Co-producţia româno-britanică „Octav” este un film de calitate din mai multe motive, dar (şi) pentru că are o imagine excepţională şi o muzică admirabilă; el spune povestea unui domn respectabil, de 84 de ani, care revine în România, la casa părintească, după luni şi ani de procese pentru a-şi recupera bunurile luate abuziv, iar revenirea pe meleagurile natale îi aduce aminte de vremea copilăriei, de familie, de părinţi, de natură şi mai ales de prieteni.
Nu vom povesti filmul, căruia i se prefigurează un succes de public pe care încep să nu-l mai aibă, cel puţin în interiorul graniţelor, filmele scrâşnite, ca-n viaţă, cu înjurături dure şi porcoase de la prima la ultima fotogramă (poate cu timpul înţeleg şi regizorii noştri de succes pe la festivaluri de-afară că e dificil să torni un film despre moarte mai dur şi, totodată, mai dietetic decât Joe Black, unde toată lumea se poartă impecabil şi se vorbeşte ales, ca într-o academie).
De altfel, chiar protagonistul, Marcel Iureş, vorbea despre un film tihnit, duios, plăcut, tandru, care posedă „o doză de tragism bine temperat şi de inevitabil în acelaşi timp… A fost foarte greu, credeţi-mă, cu copiii e foarte greu, sunt extrem de naturali, foarte simpli, nu se prefac, sunt extrem de fideli dacă reuşeşti să le câştigi încrederea; ei nu joacă, ei sunt acolo pur şi simplu şi trebuie să ţii cont de asta, au un seismograf mult mai sensibil decât noi, nu se prefac şi nu disimulează”.
Demonstrând şi pe viu, în faţa publicului, aceeaşi naturaleţe ca în film, Alessia Tofan a spus că „mi-a făcut multă plăcere să joc cu Marcel, pentru că nu l-am văzut ca pe un om mare, să mă sperie, l-am văzut ca pe un prieten aproape de aceeaşi vârstă, foarte sociabil şi foarte prietenos şi l-am tratat exact aşa cum îmi tratez eu prietenii; pe scurt, a fost super!”.
Regizorul lui Octav, Serge Ioan Celebidache, fiul ilustrului dirijor, absolvent de Teatru şi Dramă al Universităţii din Indiana şi master la London International Film School, mărturisea că „vorbeam aseară cu James (James Olivier, co-scenaristul) şi ziceam că va fi foarte greu să facem altceva şi mai frumos, pentru că filmu-i aşa de aşezat încât nu ştiu ce urmează… am avut un noroc extraordinar să se întâmple ce s-a întâmplat, să se deruleze totul cum s-a derulat, să avem un om ca Marcel, un compozitor ca Vladimir (Cosma), copii ca Alessia şi Eric, a fost un cadou de la Dumnezeu şi nu mai ştim cum să facem altceva după asta…”.
Răspunzând unor întrebări din sală, Serge a spus că într-adevăr „filmul e ca un mare omagiu adus părinţilor, deşi el nu este unul biografic, are doar anumite elemente (mama a fost pictoriţă, tata muzician); primele replici le-am scris împreună cu James acum 30 de ani, deci a stat atâta timp, şi, ca un vin bun, s-a maturizat”.
Răspunzând şi altor întrebări, Marcel Iureş a spus că „m-am umanizat după multe roluri negative. Venise timpul să joc şi eu un om, un om pe limba mea, care să conţină doza aceea de umanitate care ni se potriveşte tuturor. Şi apoi, dacă am văzut că tot sunt aici, m-am zis: da de ce să nu semăn cu bătrânul artist? L-am întrebat pe Serge dacă este de acord, mi-a zis: treaba ta, dar nu e vorba despre tata, poate să fie oricine. Şi mi-a dat această liberate pe care mi-am asumat-o cu toate riscurile; se putea să nu-mi iasă, să se spună că doar semăn cu bătrânul Celibidache şi să deformăm toată povestea. Am ţinut foarte aproape, Serge a fost tot timpul şi-n spatele meu şi-n faţa mea şi a ieşit ce a ieşit”. Marcel Iureş a mai precizat că el însuşi era, psihologic, foarte asemănător cu ceea ce a rezultat din jocul lui Eric Aradits, care l-a interpretat pe Octav copil: „Cam aşa eram cum era el, simplu, interiorizat, circumspect în toate”.
Marcel Iureş a apreciat sala recondiţionată a cinematografului şi i-a lăudat pe edili, afirmând că „e un spaţiu splendid, mi-aş dori mai multe din astea în toată România”, fapt care l-a determinat pe primarul Ráduly Róbert să mărturisească că a văzut filmul înainte cu o săptămână şi a plâns, că doreşte să-şi aducă mama să-l vadă, găsind că asta ar fi cea mai bună mulţumire pentru că există – „şi toţi ar trebui să-şi aducă părinţii la acest film dacă-i mai au, pentru că e cea mai potrivită modalitate de a spune Mulţumesc!”.
În finalul întâlnirii, Marcel Iureş a promis că va mai veni în Ciuc în calitate de actor de teatru, afirmând că sunt atâtea „filme cu dinţii strânşi, chiar dure, critice, pline uneori de un venin neputincios sau dacă vreţi de neputinţă veninoasă, dar cred că e nevoie să ne privim cu drag unii pe ceilalţi. E obligatoriu, indiferent ce vârstă avem, ce-am păţit în viaţă! Eu n-aş face decât filme de-astea în următorii zece ani!”.
M. GROZA
