Puteți susține ziarul Informația Harghitei și, implicit, această pagină de Internet
prin direcționarea către Fundația „Adevărul Harghitei”
a până la 3,5% din impozitul datorat.

Lacul Sfânta Ana se transformă | Informația Harghitei - jurnal independent
vineri , 29 martie 2024
Home » Agricultură/Ecologie » Lacul Sfânta Ana se transformă
Lacul Sfânta Ana se transformă

Lacul Sfânta Ana se transformă

  • Dósa Levente, managerul Asociaţiei „Pro Szent Anna – Pro Sfânta Ana”: „Ceea ce nu este în regulă este că el se transformă din cauza acţiunii umane”

Lacul Sfânta Ana şi-a schimbat complet culoarea: apa, de un verde uimitor acum, la început de toamnă, nu mai are nimic în comun cu albastrul de safir şi nici cu limpezimea de odinioară. Schimbarea dramatică este semnul degradării avansate a acestui monument al naturii, confirmată de numeroasele analize fizico-chimice, algologice, bacteriologice şi microbiologice derulate de specialişti în ultimul deceniu.

Aşezat pe fundul craterului unui vulcan stins de peste 30.000 de ani, locul celei mai recente erupţii în Carpaţi şi în estul Europei, alimentat exclusiv din precipitaţii şi din topirea zăpezii, populat cândva de crustacee mici care-i filtrau apa, consumând algele şi fitoplanctonul, lacul a reuşit timp de milenii să-şi păstreze puritatea iniţială a apei, care se apropia de cea a apei distilate.

Potrivit studiilor realizate până în prezent, degradarea lacului a început să se producă la sfârşitul secolului al XIX-lea, odată cu apariţia turiştilor. Cercetătorii au calculat că într-un sezon estival se adună în jur de 12 tone de material organic solid şi lichid.

Influenţa negativă a oamenilor, lipsa toaletelor şi introducerea prezumptiv artificială a carasului argintiu de către pescari, o specie prolifică, greu de eradicat odată ce s-a instalat, răspunzătoare de declinul speciilor care curăţau apa lacului, au condus la creşterea cantităţilor de nutrienţi (azot şi fosfor), favorizând, între altele, dezvoltarea şi înmulţirea algelor, responsabile de culoarea verde a lacului.

Unii specialişti avansează şi ideea că alga verde, dominantă astăzi, ar fi putut să fi fost introdusă în lac odată cu peştele şi, găsind condiţii propice, s-a înmulţit exploziv.

„Regimul de stabilitate al apei lacului s-a schimbat complet, dintr-una albastră curată în ceva verde şi tulbure, ce riscă să devină ca orice lac din zona de câmpie.

Or, asta înseamnă scăderea diversităţii habitatelor şi colegii mei de la Universitatea Sapientia din Miercurea Ciuc, ONG-urile şi consiliul local iau în serios această problemă. Peştii, care reţin şi produc material organic, trebuie eliminaţi de aici, ca să se revină şi să se menţină starea curată a apei. Imaginaţi-vă că acest peşte, carasul argintiu, este născut să fie învingător, este o specie invazivă, construită să aibă succes. Controlul peştilor este posibil să devină o problemă permanentă de acum încolo, cu intervenţii non-stop”, susţine Tibor Hartel, conf. dr. la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca – Facultatea de Ştiinţa şi Ingineria Mediului.

Cei care au analizat fenomenul afirmă că există bănuieli cu privire la autorul sau autorii responsabili de introducerea carasului argintiu în Lacul Sfânta Ana, care au încălcat o regulă imperativă, dat fiind faptul că vorbim despre o rezervaţie naturală complexă (geologică, floristică şi faunistică) protejată prin lege, aducând singurul lac vulcanic din România în pragul unui dezastru ecologic.

În cazul de faţă, orice intervenţie menită să îndepărteze populaţia invazivă de caras argintiu din lac, în strădania de a reda apei puritatea de odinioară, trebuie autorizată de la cel mai înalt nivel.

Primele intervenţii pentru evacuarea carasului argintiu

Anul acesta, după ce Agenţia Naţională pentru Arii Naturale Protejate (ANANP) Harghita a reuşit să obţină avizul şi acordul tuturor instituţiilor interesate, abilitate în această problemă, s-a aplicat metoda tradiţională de pescuire cu vârşe, capcane statice, folosite cu succes în apele curgătoare.

„Iniţial am început cu vârşe goale, ca să nu introducem nici un fel de material străin în apa lacului. Văzând că nu obţinem rezultate, am încercat progresiv cu diferite tipuri de momeli, dar lipsa mişcării apei, cel mai probabil, a condus la o captură foarte mică, numărul cel mai mare de peşti pe care am reuşit să-i evacuăm într-o zi din lac fiind de 60 de bucăţi, o cantitate infimă faţă de populaţia actuală de peşte existentă, ce numără mii de exemplare şi care se înmulţeşte de mai multe ori pe an. Adaptabilitatea acestei specii este ea însăşi un miracol al naturii, reuşind să acapareze mediul peste tot acolo unde ajunge”, povesteşte Dósa Elek Levente, managerul Asociaţiei „Pro Szent Anna – Pro Sfânta Ana”.

Pentru implementarea unei noi metode de evacuare a peştilor, sunt necesare alte autorizaţii, pentru care s-au depus deja documentaţiile solicitate.

„Dacă primim avizele necesare, luna aceasta încercăm să evacuăm peştii prin metoda de pescuit cu setcă, o capcană mai eficientă, întrucât nu necesită mişcarea apei, care realizează un perete de plasă static, în care peştii se agaţă, rămânând blocaţi şi evacuaţi odată cu plasa. Ihtiologii au planificat achiziţionarea a în jur de cinci kilometri de plasă, dar important este că am găsit firma de specialişti care a mai lucrat în situri Natura 2000 şi are experienţa intervenţiilor în arii protejate”, ne explică Dósa Elek Levente.

Urmează o nouă provocare, şi toţi cei implicaţi – oameni de ştiinţă, autorităţi locale, organizaţiile de mediu – speră să se finalizeze cu succes una dintre situaţiile extrem de rare în România, când umanitatea preia iniţiativa, asumându-şi o sarcină grea, înfruntând şi valsând cu natura, din dorinţa de a nu lăsa lucrurile de izbelişte.

„Mă necăjeşte rapiditatea schimbării indusă de om şi ceea ce încercăm să facem noi este să evacuăm un neajuns provocat de semeni de-ai noştri şi apoi să lăsăm natura să-şi urmeze calea; locul peştilor nu a fost şi nu este aici. Că Sfânta Ana va ajunge cândva, peste multă vreme, la soarta Tinovului Mohoş sau poate mai rău este literă de lege, asta este soarta lacurilor de acest tip, se va colmata şi va redeveni ceea ce era la început: mocirlă sau, dacă muşchiul (Sphagnum) se răspândeşte, va deveni Tinovul Sfânta Ana. Ceea ce nu este în regulă este că el se transformă din cauza acţiunii umane”, adaugă managerul Asociaţiei „Pro Szent Anna – Pro Sfânta Ana”.

Dacă Lacul Sfânta Ana, aflat în prezent într-un proces de adaptare la o situaţie invazivă, creată de om împotriva naturii, va putea fi ajutat să iasă biruitor din această încercare, nimeni nu poate spune încă, dar toţi speră. Iar dacă va căpăta o nouă identitate, în inima celor care-l cunosc tot valoros va fi.

Prof. dr. Tobias Plieninger, şeful Catedrei „Interacţiuni socio-ecologice în sistemele agricole” a Universităţii din Gӧttingen – Landul Saxonia (Germania), admiră lacul de minute în şir. A ajuns la Sfânta Ana la invitaţia conferenţiarului Tibor Hartel, ambii având interese comune în domeniul Ştiinţei Mediului şi sustenabilităţii peisajului. Este fascinat de ceea ce vede şi, mărturiseşte, „puţin invidios”.

„Aveţi un loc foarte frumos aici, lacul este minunat, la fel şi pădurea din jurul acestuia. Este un loc minunat, care sper să rămână aşa”, a conchis profesorul Tobias Plieninger.

DANIELA MEZEY

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.